Asistentii sociali sunt extraordinari

Un grup de asistenti sociali din Brasov ...te apuca nostalgia facultatii cand vezi acest video-clip reusit ! Ca sa inteleaga toata lumea de ce sunt speciali asistentii sociali. Priviti-i !!!

Romania are 3 membri ONG in birourile sectiunilor CESE: SOC, REX, TEN

In perioada 21-23.10.20008 are loc sedinta plenara a CESE, care a stabilit noua componenta rotativa a presedentiei, a presedintilor de sectiuni si grupuri, a componentei birourilor sectiunilor. Conform regulamentelor presedentia CESE este rotativa si a are o durata de 2 ani. Fostul presedinte, domnul Dimitri Dimitriadis, provine din Grupul Angajatorilor si a multumit membrilor CESE si secretaritului tehnic la finalul mandatului sau.

Presedentia rotativa a CESE este preluata acum de grupul sindicatelor prin domnul Mario Sepi din Italia. Peste 2 ani presedentia va fi preluata de Grupul 3 ce reprezinta interesele Societatii Civile in CESE.

Noul presedinte va fi ajutat de 2 vicepresedinti: doamna Irini Pari ce reprewinta interesele angajatorilor in CESE, domnul Seppo Kallio ce reprezinta interesele ONG-urilor in CESE.

Reprezentantii din Romania au candidat si au obtinut voturile cu o majoritate concludenta inaintea altor membri. Ei isi vor incepe mandatul ca membri in Birourile executive ale sectinilor imediat dupa acesta sedinta plenara.

In mod concret:

Eugen Lucan , am fost validat ca membru al Biroului sectiunii SOC.

Domnul Parvulescu Cristian a fost validat in Biroul sectiunii REX.

Doamna Lavnia Andrei a fost validata in Biroul sectiunii TEN.

In biroul CESE format din reprezentanti ai celor 27 de tari membre, conform principiului rotativ, ne va reprezenta domnul Eugen Opran ce reprezinta grupul angajatorilor. El urmeaza dupa mandatul pe care l-au avut membrii ONG-urilor in perioada 2007-2009, in care au fost reprezentanti de domnul Parvulescu, Presedinte ProDemocratia.

Am consemnat de la Bruxelles si voi reveni cu amanunte.

Eugen Lucan

EcoSatul, viziune sustenAbila pentru viitor

Asociatia ANGEL doreste sa aduca in atentia societatii civile un model de bune practici cu privire la dezvoltarea rurala sutenabila. Comunitatile Eco-Village se dezvolta in tarile occidentale si se bazeaza pe o abordare integrala, holistica si coerenta a principiilor ecologice, social-economice si cultural-spirituale.

EcoSatele se intenţioneaza a fi comunităţi sustenabile social, economic si ecologic. Unele se intenţionează a avea o populaţie de 50-150 de persoane pentru ca acest număr este considerat a fi un număr maxim conform cercetărilor sociologice si antropologice. Ecosate mai mari, de până la 2.000 de persoane, sunt reţele de comunităţi mai mici pentru a crea un model de ecosat care să permită reţelelor sociale dintr-un domeniu mai vast să aibă fundament. Anumite ecosate au crescut prin alăturarea altora, nu neapărat prin membri, ci stabilindu-se la periferia unui ecosat şi participând efectiv la comunitatea sa (vezi ca exemplu ww.Findhorn.com).
Membrii unui ecosat sunt uniţi prin intentii si valori comune ecologice, social-economice şi cultural-spirituale. Un ecosat este desori compus din oameni care au ales o alternativă pentru sistemele centralizate de furnizare de energie electrică, apă şi canalizare.

Mulţi consideră că distrugerea formelor tradiţionale de comunitate, stilurile de viaţă de consum, distrugerea habitatului natural, extinderea urbană, "fermele fabrică/corporatii" şi supra-încrederea în rezervele de combustibili fosili sunt tendinţe care trebuie modificate pentru a evita dezastrul ecologic. Ei consideră comunităţile mici cu impact ecologic minimal ca o alternativă. Cu toate acestea, asemenea comunităţi cooperează deseori cu satele mai mari (comune) în reţele de sine stătătoare.
Acest model de acţiune colectivă este similar cu cel al celor zece mii de sate care sprijină comerţul corect de bunuri în lumea largă.

Despre Economia Sociala

Termenul de economie socială este folosit pentru a indica acele organizaţii din sectorul ‘not-profit’ şi se situează între sectorul public şi cel privat dar este diferit de ambele. Organizaţile care se încadrează în categoria economie socială sunt deseori strâns corelate de regenerarea economică şi socială profundă prin care o mare comunitate beneficiază de succesul unei organizaţii. Orice surplus financiar pe care îl obţine o organizaţie este redirecţionat pentru îndeplinirea în continuare a misiunii organizaţiei şi în ajutorul comunităţii căreia îi serveşte şi nu pentru câştigul personal al conducerii asociaţiei. Este util să ne gândim la expresia ‘economie socială’ în termenii regenerării locale economice şi sociale în loc să încercăm să o definim. În Analiza de Economie Socială publicată în 2003, Executivul Scoţian preciza că, ‘la fel cum nu există definiţie absolută pentru domeniile public şi privat pentru că există organizaţii hibrid în care nu se încadrează în nici o concepţie tradiţională, la fel nu există nici o definiţie general acceptată pentru sintagma economie socială’. În multe situaţii, definiţiile exacte s-ar putea dovedi contra-productive în încercarea lor de a ‘impune o anumită certitudine cu privire la ce anume reprezintă un aspect dinamic al unei activităţi economice’. În timp ce nu există nici o definiţie exactă a economiei sociale, totuşi există o idee care începe să devină unanim acceptată şi anume aceea că organizaţiile care acţionează în domeniul economiei sociale au anumite caracteristici de bază care sunt ilustrate în schema alăturată:

• Voluntariat managerial
• Stabilirea unui scop social
• Dimensiunea economică a unei activităţi (care sustine refinantarea dimensiunii sociale)
  
• Contribuţie non-profit
• Adapatarea in functie de nevoile specifice ale comunităţii utilizator
• Organizatiile ca factor catalizator
  

O fotografie de la Vatican, dovezi despre ingeri

Am primit o fotografie realizata la Vatican.

Ne intrebam daca exista dovezi despre existenta ingerilor !

Cateba fotografii edificatoare.

Imaginile nu au fost prelucrate. Aveti imaginea in ansamblu si un detaliu marit !

Va doresc o zi ANGElica !

Ce este un Copil Indigo ?

Un Copil Indigo este acel copil care prezintă un set nou şi neobişnuit de atribute psihologice şi are un model comportamental care nu a mai fost studiat până acum. Acest model conţine factori unici, comuni tuturor, care sugerează că cei care au contact cu ei (în special, părinţii) trebuie să schimbe modul de a-i creşte şi de a se ocupa de ei, pentru a ajunge la un echilibru. A ignora asemenea modele comportamentale noi, înseamnă să creăm în mintea acestei vieţi noi şi preţioase potenţialul unui dezechilibru şi al unei frustrări.

Se pare că există câteva tipuri de Copii Indigo, pe care le vom descrie mai târziu în acest capitol – dar, în lista următoare, vă putem da unele dintre cele mai obişnuite modele comportamentale. Se potrivesc ele cu cineva din cunoscuţii dumneavoastră? Iată zece din cele mai obişnuite trăsături ale Copiilor Indigo:

1. Au sentimentul că „merită să fie aici” – şi sunt surprinşi că ceilalţi nu gândesc la fel.
2. Preţuirea de sine nu e o problemă pentru ei. Adesea le spun părinţilor „cine sunt ei”.
3. Au probleme în a accepta autoritatea absolută (autoritatea care nu dă explicaţii şi nu oferă posibilitatea de a alege).
4. Pur şi simplu, ei nu vor să facă anumite lucruri; de exemplu, le este foarte greu să aştepte la coadă.
5. Se simt frustraţi când sunt încadraţi în sisteme bazate pe ritualuri şi care nu necesită gândire creativă.
6. Adesea văd modalităţi mai bune de a face ceva – atât acasă, cât şi la şcoală – ceea ce îi face „spărgători de sistem” (nonconformişti faţă de orice sistem).
7. Par antisociali, dacă nu sunt printre cei la fel cu ei. Dacă nu există în jurul lor şi alte persoane cu acelaşi gen de conştiinţă, adesea se interiorizează, considerând că nici un om nu-i înţelege. De cele mai multe ori, le este extrem de greu să suporte şcoala, ca organizare socială.
8. Nu reacţionează la impunerea disciplinei pe bază de „vină”, (de genul: „Aşteaptă până vine tata acasă şi află ce ai făcut”.)
9. Nu au reţineri când e vorba să vă spună de ce anume au nevoie.

Picturi, parca din alta lume

Eugen Lucan propune: 7 OBIECTIVE pentru Relansarea Sectorului ONG

Motto: “Recunostinta e memoria sufletului!”

Am raspuns unei provocari lansata de www.stiriong.ro: "StiriONG.ro i-a intrebat pe cititorii-oengisti ai portalului care sunt temele de cea mai mare importanta si urgenta pentru sectorul ONG care ar trebui promovate in contextul anului electoral 2008 pe agenda politica."

Iata ce cred eu:

ONG-urile din Romania au avut o reala contributie la dezvoltarea societatii romanesti. Desi proiectele pilot s-au dovedit a fi modele de buna practica si au fost integrate in legislatia romaneasca, promotorii lor s-au pierdut "incet dar sigur" intr-o lipsa de respect a Statului fata de ei. Cateva exemple:

• G.R.A.D.O. si alte ONG-uri au promovat in legislatia romaneasca primul model al probatiunii. Dupa ce a fost integrat in legislatia romaneasca si au fost angajati consilieri de probatiune la nivel national, GRADO a fost dat uitarii da catre institutiile statului.
• Primul proiect pilot din Romania al Centrului Maternal a fost creeat de Asociatia Sinergii intr-o fosta cresa dezafectata. Modelul a fost integrat in legislatia pentru protectia copilului si avem acum in aproape in fiecare judet cate un centru maternal, DAR ... datorita cheltuielilor de regie exorbitante, a lipsei implicarii Statului sau a Primariei, Asociatia Sinergii a fost nevoita sa inchida primul centru maternal. A fost odata Centrul Maternal "Micul Print" ...acum nu mai este...
• In 1990 "Romanian Orphanage Trust" in parteneriat cu Organziatia "Pentru Copiii Nostri" promova primul curs de educator-puericultor (nursery-nurse in terminologia englezeasca) din Romania destinat cresterii si ingrijirii copiilor 0-7 ani. A aparut si profesia de educator-puericultor acreditata de Ministerul Sanatatii si Edcatiei. Metodologia si curricula de curs au fost preluate si integrate, mai tarziu, in modulele de formare a asistentilor maternali. Am avut 2-3 generatii de educatori puericultori foarte bine formati, pana cand sprijinul organizatiei din Marea Britanie s-a diminuat si totul a murit. In fiecare judet exista cate o retea de asistenti maternali, dar putin isi mai aduc aminte ca promotorii acestor modele au fost ONG-urile si reprezentantii societatii civile...
  

Oare reprezentantii statului nu ar trebui sa multumeasca pentru modelele de buna practica si sistemul inovativ pe care ONG-urile l-au declansat in diferite domenii ale vietii sociale: justitie, educatie civica, servicii sociale, formare profesionala, ecologie... ???...

Viata in ONG nu e tocmai usoara cum cred unii, e chiar cruda uneori... si chiar nedreapta... haideti sa o indulcim! Iata, mai jos, ce cred eu ca ar trebui facut !

Daca i-as intalni pe guvernanti, in primul rand, le-as spune ca exista un proverb la care ar trebui sa reflecteze: “Recunostinta e memoria sufletului” !

Chiar daca guvernantii nu cred ca o fac, eu doresc sa multumesc tuturor reprezentantilor ONG-urilor internationale, europene si nationale pentru ce au facut pentru Romania !

Eugen Lucan propune: 7 OBIECTIVE pentru Relansarea Sectorului ONG:

1. Recunoasterea de catre Guvern a membrilor alesi ai societatii civile in Consiliul Economic si Social din Romania. (www.ces-ong.ro)

2. Promovarea unei noi legislatii a sponsorizarii reale si suportive pentru sectorul neguvernamental.

3. Promovarea unei Legi a Concesionarii Serviciilor Sociale catre organizatiile neguvernamentale si furnizorii acreditati de servicii sociale din mediul ONG.

4. Sustinerea permanenta a initiativelor de subventionare de la bugetul de stat a programelor sociale, educative, de tineret etc. care s-au dovedit de-a lungul timpului a fi modele de buna practica si pe care Statul roman le-a recunoscut prin legislatie (vezi Legea probatiunii, Modelul Centrelor maternale, etc);

5. Creearea unei nou context legislativ care sa permita reprezentantilor sectorului neguvernamental din Romania sa aiba initiativa legislativa.

6. Promovarea unei legislatii care sa permita ONG-urilor accesarea directa a fondurilor structurale si guvernamentale si recuperarea TVA.

7. Creearea si promovarea unei legislatii care sa permita accesarea de credite si definirea unei “dobanzi onorabile” pentru ONG-uri si noii profesionistii ce activeaza in sistem liberal (asistenti sociali si psihologi).

Vedeti si scrisoarea de intentie: www.ces-ong.ro

Lucan Eugen

sursa: www.eugen.lucan.ro

SOC 322 Drepturile pacienţilor in contextul îngrijirilor medicale trans-frontaliere

Eugen Lucan, membru in Comitetul Economic si Social European, anunta pe toti cei interesati ca in data de 01.10. 2008 la initiativa CESE sectiunea SOC are loc la sediul CESE din Bruxelles a prima intalnire a discutarii avizului. SOC 322 Drepturile pacientilor.

În cadrul Agendei sociale reînnoite, Comisia a adoptat o propunere de directivă pentru a facilita aplicarea drepturilor pacienților europeni în materie de asistență medicală transfrontalieră, precum și o comunicare privind îmbunătățirea cooperării dintre statele membre în acest domeniu.

Anuntul Comisiei si documentele initiale le aveti aici!
Aveti mai jos documentul CESE-SOC 322 tradus in limba romana, pe care il supun consultarii publice. Astept comentariile si amendamentele organizatiilor interesate si a membrilor activi ai societatii civile! Va multumesc !

Documentul SOC 302 Drepturile pacientilor

Propunere pentru o Directivă a Parlamentului European şi a Consiliului cu privire la aplicarea drepturilor pacienţilor la îngrijiri medicale trans-frontaliere

COM(2008) 414 final – 2008/0142 (COD)

1. Rezumatul comentariilor şi recomandări

1.1 CESE a prezentat probleme referitoare la sănătate şi drepturile pacienţilor într-un număr de opinii şi de aceea întâmpină cu bucurie această propunere de Directivă, în special deoarece aşa cum a fost prezentat răspunsul dat regulilor Curţii Europene de Justiţie, textul intenţionează a întări drepturile pacienţilor şi a dezvolta o politică Europeană de sănătate coordonată.

1.2 Cu toate acestea, CESE are de ridicat întrebări cu privire la metodele specifice de solicitare. Textul reafirmă faptul că sistemele de sănătate intră sub influenţa Statelor Membre şi pare a respecta competenţa lor de a organiza sisteme de sănătate, de a oferi îngrijiri medicale şi de a rambursa tratamentele oferite. Totuşi, prevederile propuse vor avea în mod necesar impact asupra sistemelor de sănătate şi a finanţării lor.

1.3 Eficienţa şi utilizarea corespunzătoare a serviciilor de sănătate într-un context trans-frontalier necesită ca instituţiile de sănătate din diferite state să aibă capacităţi echivalente în termenii serviciilor tehnice şi ai serviciilor umane şi să decidă responsabilităţile furnizorilor de servicii. Aceasta înseamnă promovarea unei politici europene care să susţină facilităţile pentru îngrijiri medicale şi şcolarizări profesioniste în domeniul îngrijirilor medicale. Scopul ultim ar trebui să fie de a permite accesul la îngrijiri medicale de calitate cât mai aproape posibil de pacient.

1.4 Respectarea dreptului fundamental al fiecărui utilizator de serviciu de a obţine garanţiile necesare de calitate şi securitate fac necesare obligaţiile de standardizare, certificare şi evaluare a resurselor materiale şi umane şi organizarea îngrijirii medicale.

1.5 Posibilitatea de îngrijiri medicale trans-frontaliere oferită fiecărui cetăţean trebuie să fie extinderea accesului direct la întreaga gamă de servicii de îngrijiri medicale profesioniste, fără discriminare pe motive de statut social sau etnie, respectându-se drepturile pacienţilor stabilite de CESE în opinia sa din 2007 cu privire la drepturile pacienţilor (SOC/221), bazată în particular pe fişa medicală europeană şi carnetul de sănătate care a fost modernizat şi la care fiecare are acces.

1.6 O politică informaţională eficientă este chiar mai vitală în ceea ce priveşte îngrijirea medicală trans-frontalieră deoarece este singura modalitate de a onora principiul egalităţii de acces la îngrijire medicală aşa cum e stabilit în Directivă. Doar informaţia completă şi relevantă poate permite utilizatorului să facă alegeri libere şi clare.

1.7 Informaţia trebuie să fie oferită prin proceduri revendicative în cazul unor vătămări cauzate de accidente medicale, pe motiv sau nu de neglijenţă (risc terapeutic), şi prin negocieri de rezolvare pe cale legală. Ar fi astfel util să se introducă un singur punct de informare şi ar trebui să se prevadă precizări pentru cazurile care trebuie aduse la tribunal în localităţile de rezidentă ale pacienţilor.

1.8 Pentru a preveni creşterea accesului inegal la îngrijirile medicale, trebuie avută mare grijă pentru a se asigura, în sistemele de rambursare retrospectivă, faptul că practicile şi metodele terapeutice de eliberare a medicamentelor sau a reţetelor sunt determinate de ţara în care se face tratamentul mai degrabă decât de ţara de afiliere.

1.9 În lumina diferenţelor considerabile în serviciile de îngrijiri medicale oferite şi a costurilor lor, sistemul de rambursare pune problema riscului inegalităţii şi chiar a disputelor legale deoarece sistemele de asigurare de boală nu sunt omogene ci au caracteristici naţionale particulare: diagnosticare directă, co-plată, taxe suprapuse, medic de specialitate, codificarea tratamentelor etc.

1.10 Toate sistemele de oferire a informaţiilor, indiferent de unde le iau, nu trebuie doar să asigure că mesajele trimise întrunesc cerinţe de securitate şi de calitate, dar chiar mai important, ele trebuie să permită indivizilor să facă alegeri libere şi să permită dezvoltarea unui sistem democratic de asigurări de sănătate.

1.11 Punctele naţionale de contact trebuie să aibă legături cu diverse organizaţii de îngrijiri medicale pentru muncitori şi pentru familie, ca fiind instituţii corespunzătoare de transmitere a informaţiilor. Punctele de contact trebuie de asemenea să desfăşoare activităţi de instruire pentru practicanţii medicali, pentru personalul paramedical şi pentru asistenţii sociali astfel încât ei să fie conştienţi de opţiunile disponibile de îngrijiri medicale trans-frontaliere.

1.12 Trebuie acordată atenţie în mod particular pentru asigurarea continuităţii îngrijirii medicale, a urmăririi pacienţilor, a reglării instrumentelor şi folosirii medicamentelor. Ca efect, profesioniştii şi sistemele de îngrijiri medicale trebuie să îşi coordoneze activităţile cu altele din afara localităţii lor, în ceea ce priveşte specializările medicale şi protocoalele pe termen lung de tratare a pacienţilor.

1.13 Introducerea reţelelor europene de referinţe trebuie să meargă simultan cu dezvoltarea tehnologiilor de informare şi comunicare care le permit pacienţilor să beneficieze de informaţii, indiferent unde ar locui ei. Schimbul de experienţă şi instruirea ar trebui să îmbunătăţească sistemele de îngrijiri de sănătate ale ţărilor europene în avantajul organizaţiilor mandatare, a profesioniştilor în îngrijiri medicale şi a pacienţilor.

1.14 Colectarea datelor statistice din Statele Membre ar trebui să facă posibilă evaluarea aplicării acestei Directive, dar şi mai important, ar trebui să ofere indicatori care pot fi utilizaţi pentru a înţelege mai în detaliu punctele tari şi pe cele slabe ale sistemelor de îngrijiri medicale şi pentru a afla mai mult despre nevoile oamenilor. Această evaluare ar trebui de asemenea supusă discuţiei în CESE.

1.15 Formularea metodelor şi mijloacelor necesare de aplicare a drepturilor reale ale pacienţilor în ceea ce priveşte îngrijirile medicale trans-frontaliere necesită nu doar o modificare radicală a practicilor dar şi o modificare a atitudinilor şi a şcolarizării profesioniştilor în îngrijire medicale şi din această cauză, un anumit timp pentru adaptare. Înseamnă în mod necesar introducerea în text a unei carte europene de drepturi şi îndatoriri reciproce a diverşilor actori din domeniul sănătăţii publice, indiferent de locul lor de acţiune.

2. Analiza comunicării

2.1 Contextul legal şi politic

2.1.1 În lumina procesul juridic al Curţii Europene de Justiţie, Comisiei i s-a cerut în 2003 să examineze modalităţile de îmbunătăţire a încredinţărilor legale referitor la îngrijirile medicale trans-frontaliere.

2.1.2 Directiva din 2004 cu privire la serviciile pe piaţa internă conţinea prevederi relevante. Parlamentul European şi Consiliul le-au respins deoarece au considerat că nu ţin suficient de mult cont de caracteristicile particulare ale politicilor de îngrijiri de sănătate, care variază considerabil între diferitele state, şi de complexitatea lor tehnică şi aspectele financiare. Opinia publică este de asemenea foarte sensibilă la acest aspect.

2.1.3 Comisia a decis de aceea să prezinte un comunicat şi o recomandare în 2008 cu privire la stabilirea unui cadru clar şi transparent pentru prevederile îngrijirilor de sănătate trans-frontaliere în Uniune şi care să acopere următoarele domenii:

2.1.3.1 Deplasarea pacientului la un furnizor de îngrijiri de sănătate, pentru tratament, în alt Stat Membru ("mobilitatea pacientului");

2.1.3.2 Prevederi de îngrijiri de sănătate trans-frontaliere prin oferirea unui serviciu de pe teritoriul unui Stat Membru pe teritoriul altuia (de ex. servicii telemedicale, diagnosticare şi prescripţii medicale la distanţă, servicii de laborator);

2.1.3.3 Mobilitatea furnizorilor de servicii (prezenţa permanentă sau temporară într-un alt Stat Membru).

2.2 Cadrul propus

2.2.1 Propunerea prezentată este făcută în baza articolului 95 al Tratatului, care se referă la funcţionarea pieţei interne, a articolului 152 cu privire la sănătatea publică şi a principiilor generale ale Cartei Fundamentale a Drepturilor Omului aşa cum reies din tratatul de reformă.

2.2.2 Pentru a obţine obiectivele, definiţiile şi prevederile generale se structurează în jurul a trei domenii principale:

2.2.2.1 Principiile comune din toate sistemele de sănătate ale UE, aşa cum s-a stabilit în Iunie 2006 de către Consiliu, indicând care Stat Membru este responsabil de asigurarea principiilor comune de îngrijiri medicale şi ce anume conţin aceste principii;

2.2.2.2 Un cadru specific pentru îngrijiri medicale trans-frontaliere: Directiva stabileşte drepturile pacienţilor de a primi îngrijiri medicale în alt Stat Membru, inclusiv limitele pe care le au Statele Membre peste graniţă, precum şi acoperirea oferită de îngrijirile medicale trans-frontaliere;

2.2.2.3 Cooperarea Europeană în domeniul îngrijirilor medicale: Directiva stabileşte cadrul cooperării europene în regiunile de graniţă.

2.2.3 Directiva stabileşte regulile care se aplică pentru rambursare costurilor îngrijirilor medicale în alt Stat Membru, precum şi termenii în care se vor exercita drepturile pacienţilor conform cu procesul juridic al Curţii de Justiţie. Aceste reguli se bazează pe următoarele principii:

2.2.3.1 Orice îngrijire ne-spitalicească la care are dreptul orice cetăţean în Statul său poate fi oferită de asemenea fără autorizare prealabilă în orice alt Stat Membru. Aceasta va fi rambursată până la nivelul de rambursare oferit de propriul sistem al cetăţeanului.

2.2.3.2 Orice îngrijire spitalicească la care cetăţeanul este îndreptăţit în propriul Stat poate fi oferită în orice alt stat atât timp cât există dovada că aplicarea Directivei nu afectează planificarea serviciilor spitaliceşti sau finanţarea sistemului de îngrijiri de sănătate.

2.2.4 Directiva stabileşte condiţii şi criterii importante, referitor la procedurile care trebuie urmate. Mai oferă şi mecanismele corespunzătoare de informare şi de ajutorare a pacienţilor prin punctele naţionale de contact.

2.2.5 Această propunere nu modifică cadrul existent de coordonare a schemelor de asigurări sociale.

2.2.6 Oamenii trebuie să aibă informaţii de încredere cu privire la când vor rambursaţi pentru îngrijirile de sănătate oferite în alt Stat Membru şi mecanismele exacte pe care le pot folosi pentru a lua decizii şi pentru a face revendicări. Orice pacient care nu poate găsi îngrijire medicală în timp rezonabil în propria ţară va fi autorizat să o primească în alt Stat Membru.

2.2.7 Pentru orice serviciu medical oferit, pacienţii trebuie să aibă: informaţii clare care să le permită să facă alegeri cu privire la sănătatea lor cunoscând toate aspectele relevante; mecanismele de asigurare a calităţii şi siguranţei serviciului medical oferit; să cunoască: continuitatea îngrijirii; şi mecanismele de revendicare şi de compensare.

2.2.8 Directiva asigură faptul că siguranţa şi calitatea îngrijirilor medicale sunt garantate pe teritoriul Uniunii.

2.2.9 Directiva promovează o mai mare cooperare europeană prin înfiinţarea de reţele de referinţă europene, evaluarea tehnologiilor de îngrijiri medicale şi dezvoltarea de tehnologii de informare şi comunicare on-line.

3. Comentarii generale

3.1 CESE a ridicat probleme referitoare la sănătate şi drepturile pacienţilor în câteva opinii şi de aceea întâmpină cu bucurie această propunere de Directivă.

3.2 Acest text reflectă valorile Uniunii Europene şi ale cartei de la Tallinn, care intenţionează să asigure oferirea de îngrijiri medicale de înaltă calitate în întreaga Europă.

3.3 Cu toate acestea, CESE ridică anumite întrebări cu privire la metodele specifice de aplicare.

3.3.1 Textul reafirmă faptul că sistemele de sănătate sunt sub jurisdicţia Statelor Membre şi par să respecte complet competenţele lor de organizare a sistemelor de sănătate, de oferire de îngrijiri medicale şi de rambursare a serviciilor oferite. Cu toate acestea, prevederile propuse vor avea în mod necesar un impact asupra sistemelor de sănătate şi a finanţării lor.

3.3.2 În lumina diferenţelor considerabile în serviciile de îngrijiri medicale oferite şi a costurilor lor, sistemul de rambursare pune problema riscului inegalităţii şi chiar a disputelor legale deoarece sistemele de asigurare de boală nu sunt omogene ci au caracteristici naţionale particulare.

3.3.3 Eficienţa şi utilizarea corespunzătoare a serviciilor de asigurări medicale în contextul trans-frontalier necesită ca organizaţiile de sănătate din diferite ţări să aibă capacitate echivalentă în termenii serviciilor tehnice şi a resurselor umane, echipamentului medical şi în responsabilizarea furnizorilor de servicii.

3.3.4 În toate cazurilor, oricând se oferă îngrijiri medicale trans-frontaliere, pacienţii au dreptul să se aştepte la garanţii ale calităţii şi siguranţei acestor îngrijiri. Acest drept fundamental ridică problema alinierii sistemelor de îngrijiri medicale în ceea ce priveşte certificarea, evaluarea practicilor profesionale, a capacităţii echipamentului medical şi a aranjamentelor de compensare în caz de vătămare.

3.3.5 Tratamentul de înaltă calitate în contextul îngrijirii medicale trans-frontaliere necesită întrunirea unui anumit număr de condiţii, pentru a se asigura continuitate îngrijirii. Acestea ar trebui să includă:

- Utilizarea pe scară largă a carnetului de sănătate pentru fiecare individ încă de la naştere;
- Existenţa unei fişe medicale europene moderne la care fiecare să aibă acces;
- O formulare comună a protocoalelor de rambursare;
- Practici de prescriere coordonate, inclusiv generalizarea utilizării de denumiri generice decât de denumiri comerciale;
- Standarde şi certificări pentru implanturi şi dispozitive;
- Introducerea unei proceduri europene de validare sau chiar de certificare pentru echipamentul spitalicesc medical şi paramedical;
- Armonizarea autorizărilor de marketing pentru medicamente;
- Dezvoltarea de noi tehnologii cu sisteme IT inter-operaţionale.

3.3.6 Asemenea condiţii nu doar necesită o modificare radicală de practică dar şi o modificare de atitudine şi instruirea profesioniştilor în îngrijirile medicale şi, de aceea, timp pentru adaptare.

3.3.7 Posibilitatea de îngrijiri medicale trans-frontaliere oferite fiecărui cetăţean trebuie să fie o extindere a accesului direct la întreaga gamă de servicii şi îngrijiri medicale profesioniste, fără discriminare pe motive de statut social sau economic sau de etnie. Aceasta va necesita o politică de informare eficientă care să acopere două aspecte.

3.3.7.1 În primul rând, informaţia cu privire la oferirea de servicii de îngrijiri medicale pe care fiecare cetăţean trebuie să le aibă pentru a decide să utilizeze îngrijirile medicale trans-frontaliere şi care este publicată prin grija autorităţilor medicale.

3.3.7.2 În al doilea rând, trebuie oferită informaţie cu privire la condiţia medicală a pacientului, posibilele tratamente – inclusiv beneficiile şi riscurile – şi tipurile de sisteme sau profesionişti care oferă îngrijiri de sănătate.

3.3.7.3 Deoarece aceste informaţii vor fi oferite prin interacţiune cu un profesionist în îngrijiri medicale, acea persoană trebuie să fie la curent cu ce opţiuni există în Europa iar bariera lingvistică trebuie depăşită.

3.3.8 Informaţia trebuie să fie completă şi relevantă pentru a permite pacientului să ia decizii libere şi clare mai degrabă decât să fie pradă braconierilor şi practicilor ilicite.

3.3.9 Această obligaţie de a oferi informaţie este singura modalitate de a realiza principiul egalităţii accesului la îngrijiri medicale aşa cum e stabilit de Directivă.

4. Comentarii specifice

4.1 Articolul 5

4.1.1 Mergând dincolo de subiectul acestei Directive, CESE atrage în mod particular atenţia asupra Articolului 5, care stabileşte reguli ce pot servi ca bază pentru orice măsuri referitoare la dezvoltarea politicii de sănătate în fiecare Stat Membru.

4.1.2 Dată fiind importanţa sistemelor de îngrijiri medicale pentru cetăţeni, în special pentru cei mai dezavantajaţi dintre ei, ca şi impactul asupra creşterii economice a unui mai bun acces la îngrijirile medicale, CESE accentuează ideea că orice investiţie care permite accesul la servicii de îngrijiri medicale va fi mai eficientă dacă este coordonată.

4.2 Articolul 6

4.2.1 Trebuie acordată mare atenţie în a se asigura, conform sistemelor de rambursare retrospectivă, că practicile terapeutice şi metodele de eliberare a medicamentelor şi instrumentarului sunt determinate de ţara în care se face tratamentul mai degrabă decât de ţara de afiliere, care este responsabilă de stabilirea criteriilor de rambursare. Asta înseamnă că listele de echivalenţe ar trebui întocmite atât pentru ratele de rambursare cât şi pentru obligaţiile referitoare la continuitatea îngrijirii.

4.3 Articolele 8 şi 9

4.3.1 Indiferent dacă criteriile de autorizare anterioară sunt publicate, CESE consideră că orice refuz ar trebui justificat în timp util şi explicat pacienţilor pentru aplicare.

4.4 Articolul 10

4.4.1 Este important din perspectiva CESE să fie introduse sistemele de informare pentru pacienţi astfel încât să le permită să aleagă îngrijiri medicale trans-frontaliere. Această informaţie trebuie să includă cerinţele şi limitele serviciului oferit precum şi aranjamentele pentru rambursare.

4.4.2 Trebuie furnizate informaţii cu privire la procedurile de revendicare în cazul vătămărilor cauzate de accidente medicale, datorate sau nu neglijenţei (risc terapeutic). În legătură cu această situaţie ar părea potrivit să se aplice principiul unui singur punct de contact pentru primirea procedurilor şi sesizărilor şi orice dispută legală ar trebui rezolvată de tribunalele din locul de rezidenţă al pacientului.

4.4.3 Ar fi util să se dezvolte servicii si site-uri de informare on-line ca o modalitate de a le oferi informaţii pacienţilor. Totuşi, sursele şi sistemele de informare nu pot fi limitate la acestea, atâta timp cât un număr mare de persoane nu au acces sau au acces limitat la internet. Ar fi un risc să se promoveze un sistem de sănătate cu viteză dublă în care doar clasele sociale mai bine informate ar putea beneficia de acces la îngrijiri medicale trans-frontaliere.

4.5 Articolul 12

4.5.1 Punctele naţionale de contact trebuie să aibă legături cu diverse organizaţii de îngrijiri medicale pentru muncitori şi familii ca organizaţii potrivite pentru transmiterea acestei informaţii. Punctele de contact trebuie de asemenea să desfăşoare activităţi de informare şi de instruire pentru personalul medical, paramedical şi pentru asistenţii sociali astfel încât ei să fie conştienţi de opţiunile disponibile pentru îngrijiri medicale trans-frontaliere.

4.6 Articolul 14

4.6.1 CESE susţine acest articol, care garantează continuitatea îngrijirii în termenii utilizării medicaţiei de către pacient, dar ar fi bine ca aceasta să se aplice şi din punctul de vedere al riscului potenţial de supraconsum sau chiar de trafic de medicamente.

4.7 Articolul 15

4.7.1 Acest articol linişteşte parţial îngrijorarea CESE cu privire la decalajele de calitate în oferirea de servicii de îngrijire medicală în Statele Membre. Introducerea reţelelor de referinţă europene ar trebui să meargă mână în mână cu dezvoltarea tehnologiilor de informare şi comunicare care să permită pacienţilor să beneficieze de informaţii, oriunde ar locui ei.

4.7.2 Ar trebui adăugate următoarele precizări obiectivelor referitoare la reţelele europene:

- în Articolul 15(2)(a): "evaluarea şi înregistrarea practicilor terapeutice";
- în Articolul 15(2)(d): "recunoaşterea UNITARA calificării şi a monitorizării codurile etice".

4.7.3 În plus, deşi se are în vedere o procedură de conectare a acestor reţele, CESE evidenţiază importanţa evaluării regulate sau chiar introducerea unei proceduri de certificare regulate.

4.7.4 În lista de criterii şi condiţii specifice pe care trebuie să o îndeplinească reţelele, CESE ar dori să se mai adauge următoarele:

- în Articolul 15(3)(a)(ix): "Asemenea colaborare este în particular esenţială în ceea ce priveşte implicarea utilizatorilor în definirea unei perioade rezonabile de tratament."
- Articolul 15(3)(a)(x): "promovarea recunoaşterii şi aplicării unei carte comune a drepturilor pacienţilor care să garanteze aplicarea eficientă a acestor drepturi atât în ţara de origine cât şi în legătură cu îngrijirile medicale trans-frontaliere ".

4.8 Articolele 18 şi 20

4.8.1 Adunând date statistice, Directiva ar trebui să genereze indicatori care să poată fi utilizat pentru a înţelege mai in detaliu punctele tari şi punctele slabe ale sistemelor de îngrijiri medicale şi pentru a identifica nevoile pacienţilor. Această evaluare ar trebui de asemenea supusă aprobării CESE.

Sursa: Blog Eugen LUCAN - www.eugen.lucan.ro

Comisia adoptă o propunere de directivă cu privire la drepturile pacienților în materie de asistență medicală transfrontalieră

Comisia adoptă o propunere de directivă cu privire la drepturile pacienților în materie de asistență medicală transfrontalieră
În cadrul Agendei sociale reînnoite, Comisia a adoptat astăzi o propunere de directivă pentru a facilita aplicarea drepturilor pacienților europeni în materie de asistență medicală transfrontalieră, precum și o comunicare privind îmbunătățirea cooperării dintre statele membre în acest domeniu. În ciuda câtorva hotărâri clare ale Curții Europene de Justiție prin care se confirmă că Tratatul UE le oferă pacienților individuali dreptul de a beneficia de asistență medicală în alte state membre și de fi rambursați în țara lor, persistă incertitudinea cu privire la modalitatea mai generală de aplicare a principiilor acestei jurisprudențe. Cu această propunere, Comisia își propune să ofere certitudine juridică cu privire la această problemă. Aceasta răspunde, de asemenea, cererilor adresate Comisiei atât de Parlamentul European, cât și de Consiliul de Miniștri de a propune o inițiativă specifică cu privire la asistența medicală transfrontalieră, care să respecte și care să se adapteze în mod explicit caracterului unic al sectorului asistenței medicale. De asemenea, directiva propusă oferă o bază solidă pentru fructificarea potențialului enorm al cooperării europene, în vederea contribuirii la îmbunătățirea eficienței și a eficacității tuturor sistemelor de sănătate din UE.
Comisarul european pentru sănătate, Androulla Vassiliou a declarat: „Această propunere vizează clarificarea modului în care pacienții își pot exercita drepturile la asistența medicală transfrontalieră, oferind în același timp certitudine juridică pentru statele membre și pentru furnizorii de servicii de asistență medicală. Ea asigură garantarea calității și a siguranței asistenței medicale în întreaga Uniune Europeană și promovează cooperarea între sistemele de sănătate pentru a oferi un acces îmbunătățit la asistența de specialitate.”
Obiectivele directivei
În mod global, această directivă, odată adoptată de Consiliu și de Parlamentul European, va oferi un cadru clar pentru asistența medicală transfrontalieră. În conformitate cu principalele sale dispoziții:
Pacienții au dreptul de a primi asistență medicală în străinătate și de a fi rambursați până la suma pe care ar fi primit-o în țara lor. Directiva explică modul în care aceste drepturi pot fi exercitate, inclusiv limitele pe care statele membre le pot impune cu privire la asistența medicală primită în străinătate, precum și nivelul acoperirii financiare oferite pentru asistența medicală transfrontalieră.
Statele membre sunt responsabile pentru asistența medicală furnizată pe teritoriul lor. Pacienții ar trebui să aibă certitudinea că standardele de calitate și de siguranță ale tratamentului pe care îl vor primi într-un alt stat membru sunt monitorizate cu regularitate și se bazează pe bune practici medicale.
Directiva va facilita cooperarea europeană în materie de asistență medicală. Ea va oferi o bază pentru sprijinul acordat dezvoltării rețelelor europene de referință, care vor reuni, pe bază de voluntariat, centre specializate din diferite state membre. Această cooperare are un mare potențial în ceea ce privește crearea de avantaje pentru pacienți prin facilitarea accesului la asistență medicală cu un grad înalt de specializare. De asemenea, ea poate fi utilă și pentru sistemele de sănătate prin facilitarea utilizării eficiente a resurselor, de exemplu prin punerea în comun a resurselor în scopul combaterii unor afecțiuni rare.
Evaluarea tehnologiei medicale este un alt domeniu în care valoarea adăugată europeană este evidentă. Această inițiativă va contribui la reducerea suprapunerilor și a duplicării eforturilor în acest domeniu, promovând astfel utilizarea eficientă și operativă a resurselor.
Activitățile din domeniul „e-sănătății” vor fi, de asemenea, consolidate. Tehnologiile informației și comunicațiilor au un potențial enorm în vederea sporirii calității, siguranței și eficienței asistenței medicale. Comisia susține deja proiectele existente privind e-sănătatea, care acoperă domenii precum furnizarea la distanță, de către marile spitale, a unei asistențe specializate către structurile locale mai mici. Cu toate acestea, lipsesc modelele și standardele comune care pot fi utilizate între diferite sisteme și diferite țări. Directiva va contribui la instituirea acestora.
Necesitatea de a acționa
Dezbaterile privind asistența medicală transfrontalieră și, în special, „mobilitatea pacienților”, au fost lansate în urma unor sentințe pronunțate de Curtea Europeană de Justiție în câteva cazuri privind mobilitatea cetățenilor din diferite state membre.
În cadrul sentințelor pronunțate în aceste cazuri, Curtea a hotărât în mod repetat că pacienții au dreptul de a fi rambursați pentru asistența medicală primită într-un alt stat membru cu o sumă echivalentă cu cea de care ar fi putut beneficia în țara lor.
Context
Asistența medicală a fost exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieței interne. Consiliul și Parlamentul i-au solicitat Comisiei să abordeze aspectele legate de asistența medicală transfrontalieră într-un instrument separat.
Comisia a efectuat o consultare publică pentru a identifica în mod clar problemele din domeniul asistenței medicale transfrontaliere. Majoritatea celor 280 de contribuții primite erau în favoarea unei acțiuni comunitare, sub o formă sau alta, privind asistența medicală, care să combine elemente legislative cu un sprijin practic pentru cooperarea între sistemele de sănătate europene.
Pe această bază, Comisia a elaborat un proiect de directivă pe care l-a adoptat astăzi.
Proiectul de directivă privind aplicarea drepturilor pacienților în materie de asistență medicală transfrontalieră este disponibil la adresa:
http://ec.europa.eu/health/ph_overview/co_operation/healthcare/cross-border_healthcare_en.htm
Rezultatele consultării publice sunt disponibile la adresa:
http://ec.europa.eu/health/ph_overview/co_operation/healthcare/cross-border_healthcare_en.htm
Sondajul Flash Eurobarometru cu privire la serviciile de sănătate transfrontaliere în UE poate fi consultat la adresa:
http://ec.europa.eu/public_opinion/index_en.htm
Pentru mai multe informații, vă rugăm să consultați:
http://ec.europa.eu/health/ph_overview/co_operation/healthcare/news_en.htm

sursa: Aici

Reprezentantii romani in CESE obtin posturi in birourile sectiunilor SOC, TEN si REX

In data de 3 septembrie 2008 la sediul Comitetului Economic si Social European din Bruxelles, in sedinta extraordinara a grupului 3 denumit Activităţi Diverse (care curprinde reprezentanti ai organizatiilor din domeniul social, producători agricoli, consumatori, activişti ecologişti, activişti pentru drepturile familiei, organizaţii neguvernamentale etc.), toti cei 3 reprezentanti ai Romaniei care si-au exprimat intentia si si-au depus candidaturile, au fost alesi in birourile executive ale urmatoarelor grupuri din cadrul Comitetului Economic si social European (C.E.S.E.):

SOC-Eugen Lucan, Asociatia ANGEL

REX-Cristian Parvulescu, Asociatia ProDemocratia

TEN-Lavinia Andrei, Asociatia Terra Milenium III

Agricultura biodiniamica dusă la extrem

*Într-un sătuc din Mureş, un neamţ îşi face legumele şi verdeţurile să plesnească
de sănătate şi aromă

*Produsele sale sunt certificate ca „organice” şi „biodinamice” de către autorităţile germane

Agricultura organică dusă la extrem

Lângă Sighişoara există o fermă în care roşiile aleg singure în ce tip de sol să-şi înfigă rădăcinile şi primesc urzici pe post de „supliment alimentar”, boabele de grâu sunt semănate cât mai rar pentru ca spicele să se poată bucura de soare şi aer curat, iar petalele de trandafir sunt culese în zori de zi de către copii. După ce vreme de 10 ani a fost expert pentru probleme ecologice în mai multe ţări din America de Sud, Africa şi Sud-Estul Asiei, inginerul agronom german Wolfgang Radatz s-a retras la Ţopa, sătuc din mărginimea Sighişoarei. Aici a cumpărat 12 hectare şi a arendat alte 18 de la ţărani ca să pună la cale un experiment îndrăzneţ: „Şcoala de agricultură biodinamică”, care are în spate o întreagă filosofie privind relaţia între vieţuitoare.

„O plantă ajută o altă plantă, un animal ajută o plantă. Simbioza a fost în mod real cunoscută din punct de vedere ştiinţific când pădurile din Cehia au murit brusc din cauza ploilor acide. Cercetătorii au descoperit atunci că ploaia acidă nu a distrus arborii, aşa cum se credea iniţial, ci fungul care era în simbioză cu rădăcinile copacilor”.

Libertatea de a alege la roşii

Ca toţi agricultorii care au aderat la curentul „biodinamic”, Wolfgang Radatz îşi cultivă plantele din fermă după tehnologii prietenoase cu acestea. Spre exemplu, pe parcelele plantate cu roşii se sapă şanţuri paralele, despărţite între ele de lungi moviliţe de pământ. Apoi şanţurile se umplu cu gunoi de grajd fermentat, care e acoperit cu urzici tăiate, peste care se presără un strat de sol. Care-i ideea? „Noi nu plantăm plantele în şanţ, ci pe linia de demarcaţie între solul nou şi cel vechi, pentru ca planta să aibă libertatea de a decide dacă vrea să-şi întindă rădăcinile în solul normal sau în cel fertilizat. Luându-şi doar cât are nevoie, nu va muri pentru că este prea mult nitrogen, de exemplu. Iar urzica e un supliment alimentar pentru roşii, o plantă medicinală care face planta sănătoasă şi dă un gust bun”.

Menţinerea unei concentraţii echilibrate a mineralelor în plantă şi în sol e atât de importantă în agricultura biodinamică, încât orice tratament cu chimicale e interzis, chiar şi cel cu sulfat de cupru (piatra vânătă), considerat a fi inofensiv de către „agricultura organică”: „Noi nu stropim roşiile. Toţi fermierii din sat îşi stropesc roşiile cu cupru, care este un metal greu, ce în timp se acumulează în sol devenind o otravă pentru oameni. Tomatele mele sunt protejate cu o umbrela uriaşă de celofan, care le apără de ploaie - vinovatul principal pentru răspândirea fungilor de pe o plantă pe alta. Roşiile biodinamice nu sunt bolnave nici după patru săptămâni de plouat încontinuu, când roşiile tratate cu chimicale ale celorlalţi săteni au murit de mult”.

În loc de irigaţii şi ierbicide, Wolfgang Radatz preferă să acopere pământul cu un strat de paie: „Apa din sol nu se va evapora din cauza fânului, care e ca o piele. Iar buruienile, deşi mai răsar din loc în loc, deja nu mai constituie o problemă. Având apă din belşug, rădăcinile buruienilor nu mai trebuie să penetreze solul adânc, ci cresc aproape de suprafaţă, fiind foarte uşor de smuls, mai ales că solul e foarte moale”.

La fel de frumos se poartă şi cu lanurile de grâu: „Oamenii de aici, când seamănă grâul, folosesc 180 kilograme de sămânţă la hectar, ceea ce face ca grâul să crească foarte dens şi fungii dăunători să treacă mult mai uşor de pe o plantă pe alta. Eu, fiindcă însămânţez doar 120 kilograme la hectar, parcelele mele arată foarte rău cu goluri multe între plante. Dar plantele mele respiră, nu sunt forţate, şi fungul nu se poate transmite de la o plantă la alta, încât grâul creşte viguros, face fraţi şi are boabe mari. La seceriş avem aproape aceeaşi recoltă ca ei, dar cu altă metodă”.

Munţii de bălegar

Vaca e animal sfânt în agricultura biodinamică. Chiar dacă ferma lui Wolfgang Radatz e vegetală, acesta are obligatoriu în dotare opt vaci, al căror produs principal e bălegarul şi doar secundar laptele: ”Vacile sunt animale extraordinare, pentru că din ceea ce mănâncă nu ţin totul pentru ele, ci dau înapoi solului 30%”. Însă bălegarul proaspăt arde rădăcinile şi e otrăvitor: „Dacă pui un pic de gunoi de grajd pe o parceluţă acoperită cu iarbă, aceasta va muri din cauza acidităţii excesive şi a azotului din bălegar. Dar dacă bălegarul e fermentat, compoziţia lui va seamăna cu cea a solulului. Bălegarul fermentat e la fel de sănătos pentru sol ca şi iaurtul pentru stomacul unei persoane”.

Aşa că fermierul îl transformă în compost: „Facem nişte grămezi de 2 metri lăţime şi 1,5 metri înălţime, pe care le lăsăm câteva luni la fermentat. Chiar dacă e iarnă şi movila de bălegar e acoperită cu zăpadă, în interior e cald şi colcăie de o mulţime de animăluţe mici şi de microoraganisme pe care nu le vedem, dar care sunt acolo. Pe parcelele fertilizate cu compost solul e viu, greutatea microorganismelor fiind de o tonă pe hectar, dublu decât în agricultura convenţională”.

Biodinamica l-a dat gata pe Prinţul Charles

Dulceaţa organică de trandafiri şi sarea aromată produse de Wolfgang Radatz l-au dat pe spate şi pe Prinţul Charles, care având casă la 25 kilometri de Ţopa, la Viscri, şi-a mai făcut piaţa de la el: „Charles a încercat produsele noastre şi a cumpărat de la ferma mea, dar din nefericire el nu este unul din clienţii mari, pentru că nu stă prea mult timp în România”. Dulceaţa de trandafiri care l-a uns la suflet pe prinţ e făcută din petale de trandafiri culese de copii. E vorba de cei 100 de elevi din clasele V-VIII ai şcolii „Eco” din Ţopa, care vara fac practică la ferma germanului: „Când floarea se deschide, trebuie culeasă imediat, pentru că în ziua următoare uleiul nu va mai avea aceeaşi calitate, deoarece uleiul eteric e foarte volatil şi dispare în timpul zilei. În mod normal, perioada cea mai bună de cules e de la 5 la 9 dimineaţa, fiindcă din cauza temperaturii la ora 11.00 deja 30% din ulei e evaporat. Dar, deoarece elevii de la şcoală sunt foarte mulţi, mergem la 8 dimineaţa pe câmpul cu trandafiri şi terminăm de cules petalele la 9.30”.

Neamţul a dezvoltat la ferma sa şi trei tipuri de sare aromatizată cu ţelină, pătrunjel, leuştean şi ceapă de tuns. Ierburile fiind uscate natural, costă de zece ori mai mult decât sarea obişnuită din cauza efectului lor curativ: „Interesant e că oamenii care nu ar trebui să mănânce prea multă sare, atunci când folosesc sare cu ierburi de la mine, consumă o cantitate mai mică, pentru că ierburile, pe lângă aroma deosebită, sunt şi amplificatori de gust”.

Ferma lui Wolfgang Radatz fiind şi „Şcoală de Agricultură Biodinamică”, pe ogoarele din Ţopa şi-au făcut practica studenţi din România, Germania, Franţa, Anglia, Canada şi Australia, cei mai mulţi zăbovind câte un an: „Pentru că au nevoie de un ciclu de vegetaţie încheiat ca să le intre agricultura în sânge”.

Sursa: www.Gandul.info

Urmeaza amprentarea la frontiera spatiului Shengen ...

Nebunia amprentarii cred ca are alta miza ! Vom ajunge cu ea pana la nivelul legislatieie comunitare ?

Ce credibilitate are constructia europena cand fostul comisar Frattini actioneaza asa...ce valori "juridice" il anima ?

dUPA CUM PROPUNE DOMNUL FRATTINI ...VOM AVEA SI O BANCA DE DATE CU AMPRENTE la nivel european !!!..cu amprentele noastre ... !

... Astazi CONSIDERAM CA E NEVOIE "DE O REFLECTIE LA NIVEL EUROPEAN PENTRU A SCHIMBA REGULILE" ... MAINE VOM SCHIMABA TOATE REGULILE SI DIN EUROPA PROMISA CE NE VA RAMANE ?...

Cine garanteaza ca nu vor fi decizii unilaterale ???

Domnul Frattini propune sa vorbim de imigratie ilegala combinata cu infractionalitatea ... de ce sa nu vorbim de bunastare si libera circulatie ...???
Aveti un articol semnificativ mai jos ...

Ministrul italian de Externe Franco Frattini a propus amprentarea la frontiere a cetăţenilor din afara spaţiului Schengen şi înfiinţarea unei bănci de date la nivel european, pentru a preveni intrarea în Italia a unor cetăţeni europeni care reprezintă un risc pentru siguranţa publică.
Fostul comisar european pentru justiţie consideră că este necesară o reflecţie la nivel european asupra acordului Schengen, semnat în urmă cu 22 de ani, despre care consideră că ar trebui reevaluat pentru a vedea dacă mai este eficient în Europa actuală. Va fi vorba de o reflecţie într-un climat european, fără decizii unilaterale, a dat asigurări oficialul italian într-o conferinţă de presă de la Lima, relatează agenţia de presă ANSA în pagina sa electronică.
Printre măsurile propuse de Frattini se numără luarea amprentelor digitale ale cetăţenilor din afara spaţiului Schengen şi crearea unei bănci de date la nivel european. România, care a aderat la Uniunea Europeană în 2007, nu face parte încă din spaţiul Schengen, în care nu există controale la frontiere. În consecinţă, cetăţenii români pot intra în ţările Schengen după ce li s-au verificat actele de identitate.
"În prezent, este clar că Europa nu se mai confruntă numai cu problema liberei circulaţii, ci şi cu cea a siguranţei la frontiere", a explicat Frattini, amintind că a vorbit despre această temă şi în perioada în care a fost comisar european.
Pe de altă parte, Frattini a dat asigurări că deciziile guvernului italian privind imigraţia şi siguranţa publică se vor încadra în "normele europene" şi vor fi luate în colaborare cu România. El a subliniat că "nu vor exista expulzări în masă" şi că hotărârile autorităţilor italiene vor fi adoptate într-un climat de cooperare cu România şi cu alte ţări din care provin cei mai numeroşi imigranţi.
Frattini a anunţat că a discutat deja cu premierul Călin Popescu Tăriceanu şi i-a explicat că, din punctul său de vedere, este fundamentală aplicarea unor acorduri bilaterale semnate, dar care nu au fost implementate. Printre acestea se numără un acord care prevede repatrierea celor care comit infracţiuni. În plus, legea română prevede că cetăţenii expulzaţi dintr-o altă ţară UE pot fi vizaţi în România de o limitare a dreptului la liberă circulaţie, potrivit fostului comisar.
Roma intenţionează să ceară fonduri europene pentru integrarea romilor cât mai repede, după modelul altor ţări UE, printre care Spania, a precizat şeful diplomaţiei italiene. Italia este singura ţară europeană care nu a cerut astfel de fonduri, a declarat el, dând asigurări că guvernul Berlusconi va începe imediat formalităţile necesare.
Noul guvern italian de dreapta a anunţat că pregăteşte o serie de măsuri vizând combaterea imigraţiei ilegale asociată cu infraţionalitatea, după o serie de fapte diverse în care au fost acuzaţi în special români. Pachetul de siguranţă, care ar trebui să fie aprobat în şedinţa de Guvern de miercuri, a provocat temeri că românii din Italia vor fi discriminaţi şi că drepturile lor de cetăţeni europeni vor fi încălcate.

Subscriu la acest comunicat ...altfel maine pot fi chiar eu...

Ca educator si asistent social subscriu la acest comunicat. Am lucrat cu copiii proveniti din comunitati de romi, am promovat tinerii si copii romi talentati de etinie roma...

Orice abuz asupra unei comunitati are un efect de bumerang, italienii vor constientiza asta din 2010... vor fi amprentati ... CA ORICE POTENTIAL INFRACTOR ... Intrebarea e ... Mai urmeaza si altii ? Maine poti fi chiar tu...

Paradoxal ... primii care vor suferi in mod indirect vor fi cetatenii italieni care din 2010 vor fi amprentati ...si ei ... pentru a justifica acesta masura a Guvernului italian...

Eu unul nu vreau sa am degetele amprentate ... De aceea nu sunt de acord cu amprentarea si consider ca trebuie respetat principiul prezumtiei de nevinovatie ... atat pentru cetatenii de etinie roma cat si pentru fieacare cetatean european, pentru fiecare dintre noi ....

Comunicat de presa

adaugat la 11.07.2008 www.cncd.org.ro

Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si Agentia Nationala pentru Romi se declara ingrijorate de recentele intentii ale autoritatilor italiene de a amprenta copiii romi de nationalitate romana din taberele de nomazi de pe teritoriul Italiei. Consideram ca orice masura de amprentare a copiilor romi excede cadrului legal european si reprezinta o incalcare a obligatiei de protejare a copilului impotriva oricarei forme de discriminare, prevazuta de Conventia Internationala privind Drepturile Copilului si totodata o atingere grava adusa drepturilor persoanelor in general, asa cum sunt precizate in Tratatul privind Uniunea Europeana si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.Apreciem ca initiativa autoritatilor italiene, de a crea o baza de date doar cu amprentele copiilor care fac parte din comunitatea roma din Italia este inacceptabila, fiind in dezacord cu principiile fundamentale care stau la baza constituirii Uniunii Europene si in special cu principiul tratamentului egal intre persoane indiferent de originea rasiala si etnica, asa cum este reglementat de Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29 iunie 2000 cu privire la implementarea principiului tratamentului egal intre persoane indiferent de originea rasiala sau etnica.Pe de alta parte apreciem ca invocarea de catre autoritatile italiene, ca baza legala pentru aceste demersuri, a Regulamentului (CE) nr. 380 / 2008 al Consiliului, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1030/2002 de instituire a unui model uniform de permis de sedere pentru resortisantii tarilor terte este abuziva si fara fundament legal deoarece in conformitate cu prevederile acestui regulament, prin ,,resortisant al unei tari terte’’ se intelege orice persoana care nu este cetatean al Uniunii Europene. In aceste conditii este evident faptul ca, in calitate de cetateni ai Uniunii Europene, copiii romi de nationalitate romana nu pot face obiectul masurilor de amprentare.Totodata dorim sa atragem atentia ca in practica judiciara a statelor comunitare amprentarea este o modalitate de evidenta si de identificare a persoanelor care au savarsit fapte penale. In conditiile in care asupra copiilor romi din Italia nu planeaza acuzatii de natura penala, masurile in legatura cu amprentarea arunca asupra acestora o imagine nefavorabila de natura infractionala, incalcandu-se prin aceasta pe de o parte dreptul copiilor la imagine, prevazut de Conventia Internationala privind drepturile copilului, iar pe de alta parte dreptul la prezumtia de nevinovatie prevazut de Rezolutia 40/33 din 29.11.1985 a Organizatiei Natiunilor Unite. Exista astfel posibilitatea de a se crea o atmosfera de intimidare, ostila, degradanta, umilitoare sau ofensatoare, indreptata impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitati si legata de apartenenta acestora la o anumita etnie.

In consecinta, solicitam Comisiei Europene sa recomande Guvernului Italiei renuntarea la masurile de amprentare a persoanelor de etnie roma precum si respectarea si aplicarea aquis-ului comunitar privind drepturile fundamentale ale cetatenilor Uniunii Europene, inclusiv a cetatenilor romani de etnie roma.




Autoritatea Nationala pentru Consiliul National pentru Agentia Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului Combaterea Discriminarii Romi

Subsecretar de Stat Presedinte Presedinte
Gabriella Tonk Csaba Ferencz Asztalos Ioan Gruia Bumbu

Toleranta de ajuta in primul rand pe noi

Ma intreb ¨cate piersici se strica¨ acum in Italia ? Dar in Romania ?

o metafora interesanta preluata din e-mail ...

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului.

Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat.

Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine. In cutia ta cate piersici sunt... si ce ai de gand sa faci cu ele?

SOC/304 Măsuri împotriva discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă

Eugen Lucan, membru in Comitetul Economic si Social European, anunta pe toti cei interesati ca in data de 18 iulie 2008 la initiativa CESE sectiunea SOC va avea loc la sediul CESE din Bruxelles a treia intalnire de lucru cu privire la opinia: SOC/304 Aviz din proprie iniţiativă privind extinderea măsurilor de combatere a discriminării pentru domeniile din afara ocupării forţei de muncă.Există o legislaţie cuprinzătoare de combatere a discriminării, care acoperă toate aspectele, privind discriminarea pe motive de sex, rasă sau origine etnică.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte religia sau credinţa, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală, discriminarea este interzisă numai în domeniul ocupării forţei de muncă. Reprezentantii societatii civile din Romania si in special ai organizatiilor care lupta impotriva discriminarii de orice fel sau care au beneficiari care sunt discriminati, sau care lupta pentru apararea drepturilor omului sunt invitate sa isi exprime parerea pe http://www.eugen.lucan.ro/ Ma puteti contacta si la: la eugensucces@yahoo.com sau la 0741 134444, (Lucan Eugen). Mai jos aveti motivele de elaborarea a acestui aviz si varianta primara a avizului in limba ROMANA CARE A FOST PROPUSA DE RAPORTORUL ENGLEZ pentru dezbaterea din sectiune SOC Peste 100 de consilieri europeni ai sectiunii vor putea propupune amanedamente sau adaugiri, rectificari de text. Fiecare amendament va fi supus votului, si in final textul va fi sau nu validat de sectiunea SOC cu majoritate simpla.

Motivele elaborării avizului din proprie iniţiativă:

Articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene angajează Uniunea în sensul de a întreprinde acţiuni pentru combaterea discriminării pe bază de sex, rasă sau etnie, religie sau credinţă, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Directiva-cadru privind ocuparea forţei de muncă (Directiva Consiliului 2000/78/CE) stabileşte un cadru general pentru un tratament egal în ocuparea forţei de muncă şi la locul de muncă indiferent de religie sau credinţă, handicap sau orientare sexuală. Cu toate acestea, Directiva privind egalitatea raselor (Directiva Consiliului 2000/43/CE) merge mai departe şi oferă protecţie împotriva discriminării în procesul de formare, învăţământ, în protecţia socială (inclusiv în asigurările sociale şi asistenţa medicală), avantajele sociale, aderarea la organizaţii ale lucrătorilor şi angajatorilor şi implicarea în acestea şi în accesul la bunuri şi servicii, inclusiv la locuinţe. Această directivă este similară ca domeniu de aplicare cu seria de directive adoptate începând din 1975 care scoteau în afara legii discriminarea pe motive de sex.Unul din rezultatele Anului european al egalităţii de şanse pentru toţi 2007 a fost acela de a sublinia faptul că există o ierarhie a drepturilor în întreaga Uniune Europeană, care este contrară spiritului articolului 13. Există o legislaţie cuprinzătoare de combatere a discriminării, care acoperă toate aspectele, privind discriminarea pe motive de sex, rasă sau origine etnică. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte religia sau credinţa, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală, discriminarea este interzisă numai în domeniul ocupării forţei de muncă. Acest aviz din proprie iniţiativă va examina consecinţele acestei ierarhii a drepturilor şi posibilitatea elaborării unei directive antidiscriminare unice şi cuprinzătoare.
Daca aveti puncte de vedere diverse si la obiect, AMENDAMENTE SAU PROPUNERI CARE SA FIE INCLUSE IN TEXT SAU SUPUSE DEZBATERII SI VOTULUI DIN SECTIUNEA SOC va rugam sa ni le trimiteti.Va multumesc !

Va rugam trimiteti amendamentele pe adresa de e-mail de mai sus. Propunerile pentru amendamente pot fi depuse pana pe 16.07.2008 ora 9,30.

1. Concluzii şi recomandări

1.1 Dreptul la egalitate este atât un drept universal, cât şi un principiu fundamental al legislaţiei comunitare, proclamat în Carta drepturilor fundamentale. Acest drept îşi are sursa în Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în celelalte instrumente internaţionale la care toate statele membre sunt semnatare şi în tradiţiile constituţionale comune statelor membre.

1.2 Articolul 13 din Tratatul CE obligă UE să combată orice discriminare bazată pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă şi orientare sexuală în toate domeniile care ţin de competenţa sa. Tratatul de la Lisabona face din combaterea discriminării un obiectiv specific al UE.

1.3 Discriminarea în baza motivelor menţionate la articolul 13 poate submina obiectivele Comunităţii Europene, astfel cum sunt menţionate la articolul 2 din Tratatul CE, inclusiv promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, egalitatea între bărbaţi şi femei, creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii, coeziunea economică şi socială şi solidaritatea între statele membre.

1.4 Protecţia eficientă împotriva discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă este importantă pentru a asigura dezvoltarea unor societăţi democrate şi tolerante, care permit participarea şi integrarea deplină a tuturor persoanelor în viaţa economică şi socială.

1.5 Este necesar să se ia măsuri ca răspuns la inegalitatea şi discriminarea care se manifestă în continuare în UE. O astfel de discriminare dăunează atât la nivel individual, cât şi la nivelul societăţilor europene în general. Legislaţia UE actuală nu este potrivită acestui scop. În timp ce toate motivele la care face referire articolul 13 sunt protejate împotriva discriminării în domeniul ocupării forţei de muncă şi al încadrării în muncă, legislaţia UE asigură şi protecţie împotriva discriminării, pe de o parte, pe motive rasiale sau etnice în materie de protecţie socială, inclusiv securitatea socială şi asistenţă medicală, avantaje sociale, educaţie şi acces la bunuri şi servicii, inclusiv locuinţe, şi, pe de altă parte, pe motiv de sex în sfera accesului la bunuri şi servicii. Cu privire la motivele referitoare la religie sau convingeri, handicap, vârstă şi orientare sexuală nu există o protecţie juridică a UE împotriva discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă. Legislaţia UE anti-discriminare nu recunoaşte şi nu oferă protecţie împotriva discriminării multiple.

1.6 Situaţia actuală a protecţiei juridice în UE este complexă. Multe state membre au legi care depăşesc cerinţele CE, dar cu variaţii mari în ceea ce priveşte conţinutul, natura şi gradul de protecţie oferit, în timp ce alte state de-abia dacă respectă cerinţele minime. Deşi organismele specializate în asigurarea egalităţii s-au dovedit utile în combaterea discriminării şi promovarea egalităţii, legislaţia UE cere ca astfel de organisme să acţioneze doar cu privire la motivele de rasă ori origine etnică şi de egalitate dintre sexe. Multe state membre au înfiinţat organisme specializate în egalitate cu competenţe care includ egalitatea în ceea ce priveşte toate sau o parte din celelalte motive de la articolul 13.

1.7 CESE consideră că UE nu are nicio justificare pentru a menţine un sistem legislativ bazat pe un angajament clar din tratat de combatere a discriminării pe şase motive specificate, prin care se păstrează diferenţe de protecţie, anumite motive beneficiind de o protecţie mai redusă împotriva discriminării şi de o garanţie şi mai limitată cu privire la tratamentul egal. În absenţa unei obligaţii de a respecta o normă europeană comună, statele membre nu sunt stimulate în niciun fel să adopte legi care să stipuleze drepturi adecvate pentru toate motivele.

1.8 CESE este preocupat de faptul că îndeplinirea obiectivelor UE va fi considerabil împiedicată de această schemă ierarhică de protecţii împotriva discriminării. Aceasta ar putea împiedica libera circulaţie a lucrătorilor şi a bunurilor, lucrătorii putând fi reticenţi la ideea de a se muta în ţări cu mai puţine drepturi garantate, iar furnizorii de bunuri şi servicii pot fi afectaţi negativ de cerinţele incoerente de respectare a unor standarde de egalitate diferite în state diferite. Această situaţie împiedică coeziunea socială şi va limita nivelurile de participare la societatea civilă.

1.9 CESE consideră că în prezent este necesară o nouă legislaţie UE care să interzică discriminarea în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă pe motive de religie sau convingeri, handicap, vârstă şi orientare sexuală. În conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii de la articolul 5 din Tratatul CE, un standard comun ridicat de protecţie juridică în toate statele membre nu poate fi instituit decât printr-o acţiune la nivel comunitar.

1.10 Acţiunea CE trebuie să ia forma unei directive unice, care să acopere toate cele patru motive. Pentru a asigura coerenţa şi consecvenţa legislaţiei UE şi a celei naţionale, noua directivă ar trebui să aplice tuturor domeniilor altele decât ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă din cadrul Directivei privind egalitatea rasială. CESE consideră că o singură directivă oferă avantaje majore: ar asigura o claritate maximă pentru întreprinderi şi alţi furnizori de bunuri şi servicii, încurajându-i pe aceştia să respecte rapid dispoziţiile acesteia; ar include în modul cel mai eficient protecţia împotriva discriminării multiple; ar susţine o mai mare coeziune socială.

1.11 CESE salută aşadar decizia Comisiei, anunţată la 2 iulie 2008, de a propune o nouă directivă care să pună în aplicare principiul egalităţii de tratament indiferent de religie, convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

1.12 Este esenţial ca noua legislaţie să garanteze că dreptul la egalitate nu este diluat sau diminuat şi nu are ca rezultat reducerea protecţiei împotriva discriminării oferite de legislaţia UE sau a statelor membre. O nouă directivă ar trebui să ofere un cadru pentru respectarea obligaţiilor în materie de egalitate în conformitate cu Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, inclusiv dispoziţii privind accesul şi adaptările rezonabile, astfel încât persoanele cu handicap să poată participa pe deplin la viaţa socială. Directiva ar trebui să dea posibilitatea statelor membre să adopte măsuri care să permită acţiuni pozitive şi tratament preferenţial pe motive de vârstă sau handicap, atunci când acest lucru este conform principiului egalităţii de tratament. Nu trebuie să permită o justificare generală pentru discriminare directă, dar trebuie să permită discriminarea atunci când aceasta serveşte promovării egalităţii şi respectului pentru demnitatea umană. Directiva ar trebui să ceară înfiinţarea sau extinderea organismelor specializate, pentru ca acestea să acopere asigurarea egalităţii în funcţie de cele patru motive principale.

2. Egalitatea este un principiu fundamental al legislaţiei UE

2.1 Dreptul la egalitate este atât un drept universal, cât şi un principiu fundamental al legislaţiei comunitare. Acesta derivă din instrumentele internaţionale la care toate statele membre sunt semnatare şi din tradiţiile constituţionale ale statelor membre şi este proclamat în articolele 21 şi 22 din Carta drepturilor fundamentale.

2.2 Dreptul la nediscriminare între femei şi bărbaţi la locul de muncă, stabilit cu mai bine de 30 de ani în urmă, a reprezentat un aspect esenţial al dezvoltării Uniunii. Egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi rămâne esenţială pentru o piaţă internă echitabilă, pentru libera circulaţie şi crearea unei societăţi europene puternice şi bazate pe coeziune.

2.3 În anii 1990, s-a accentuat conştientizarea faptului că sunt necesare măsuri de abordare a discriminării pe alte motive decât sexul şi în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă. Introducerea articolului 13 în Tratatul de la Amsterdam a reprezentat o evoluţie majoră, care a instituit noi puteri şi o obligaţie extinsă privind garantarea tratamentului egal. Articolul 13 obligă UE la combaterea discriminării nu numai pe motive de sex, dar şi de rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă şi orientare sexuală.

2.4 Recunoscând nevoia urgentă de acţiune cu privire la discriminarea bazată pe aceste motive suplimentare, Consiliul a aprobat două directive în anul 2000: Directiva privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (2000/43/CE), şi Directiva de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă (2000/78/CE). În 2004, Consiliul a aprobat Directiva de aplicare a principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii (2004/113/CE).

2.5 Fiecare dintre cele trei directive face referire în preambulul său la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi confirmă faptul că dreptul la egalitate este un drept fundamental bazat pe drepturile consacrate în instrumentele internaţionale la care toate statele membre sunt semnatare şi pe tradiţiile constituţionale comune tuturor statelor membre.

2.6 Acest principiu a fost reafirmat de Curtea Europeană de Justiţie în cazul Mangold/Helm[1] în hotărârea sa preliminară referitoare la interpretarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului în ceea ce priveşte discriminarea pe motive de vârstă:

- „74. … în conformitate cu articolul 1[Directiva 2000/78], unicul scop al directivei este stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenenţă religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, principiul însuşi care stă la baza interzicerii acestor forme de discriminare avându-şi sursa, aşa cum reiese din considerentele trei şi patru ale preambulului directivei, în diversele instrumente internaţionale şi în tradiţiile constituţionale comune statelor membre.
- 75. Principiul nediscriminării pe motive de vârstă trebuie, prin urmare, să fie considerat un principiu general al legislaţiei comunitare.”

Nu există motive care să sugereze că Curtea nu ar confirma acest principiu în ceea ce priveşte celelalte motive din Directiva 2000/78.

2.7 În cazul Coleman/Attridge Law, aflat în curs de soluţionare, în care Curţii Europene de Justiţie i se cere să dea o hotărâre preliminară cu privire la aplicarea Directivei 2000/78 a Consiliului, avocatul general a declarat în avizul său[2]:

- „8. Articolul 13 din Tratatul CE exprimă ataşamentul ordinii juridice comunitare la principiul egalităţii de tratament şi al nediscriminării. Jurisprudenţa Curţii este clară în ceea ce priveşte rolul egalităţii de tratament şi al nediscriminării în ordinea juridică comunitară. Egalitatea nu este numai un simplu ideal şi o aspiraţie politică, ci unul dintre principiile fundamentale ale legislaţiei comunitare.”

2.8 Atât Directiva privind egalitatea rasială[3], precum şi Directiva-cadru privind ocuparea forţei de muncă[4] afirmă opinia Consiliului conform căreia discriminarea în baza motivelor la care se face referire la articolul 13 poate submina îndeplinirea obiectivelor CE, astfel cum sunt enunţate în articolul 2 al Tratatului privind CE, inclusiv promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, egalitatea între bărbaţi şi femei, creşterea nivelului de viaţă şi a calităţi vieţii, coeziunea economică şi socială şi solidaritatea între statele membre.

2.9 Tratatul de la Lisabona acordă o nouă pondere combaterii discriminării pe motivele din cadrul articolului 13[5], făcând din aceasta un obiectiv specific al UE în definirea şi implementarea politicilor şi activităţilor sale[6].

3. Importanţa protecţiei eficiente împotriva discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă

3.1 Directiva-cadru privind ocuparea forţei de muncă stabileşte un cadru general pentru egalitatea de tratament indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă; Directiva privind egalitatea rasială pune în aplicare principiul egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, nu numai în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă, ci şi protecţia socială, inclusiv securitatea socială şi asistenţa medicală, avantajele sociale, educaţia şi accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii care sunt la dispoziţia publicului, inclusiv locuinţele.

3.2 Directiva privind egalitatea dintre sexe în accesul la bunuri şi servicii suplimentează protecţia împotriva discriminării sexuale în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă oferită de directivele adoptate în temeiul articolului 141 din Tratatul CE[7] şi pune în aplicare principiul egalităţii între bărbaţi şi femei în accesul la furnizarea de bunuri şi servicii.

3.3 În Directiva privind egalitatea rasială[8] şi Directiva privind egalitatea dintre sexe în accesul la bunuri şi servicii, Consiliul a recunoscut că pentru a asigura participarea deplină a tuturor persoanelor, protecţia împotriva discriminării trebuie să depăşească limitele ocupării forţei de muncă[9].

3.4 CESE a recunoscut[10] importanţa e-accesibilităţii în combaterea discriminării şi pentru a permite participarea deplină în societate a tuturor grupurilor şi a recomandat adoptarea unor dispoziţii legale în temeiul articolului 13, în vederea asigurării unui standard înalt privind măsurile de e-accesibilitate.

3.5 CESE consideră că eliminarea discriminării atât în cadrul, cât şi în afara pieţei muncii este esenţială pentru realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona. Invers, discriminarea în domeniile protecţiei sociale, asistenţei medicale, educaţiei sau locuinţelor sau în ceea ce priveşte accesul la serviciile esenţiale din sectorul public şi privat va împiedica progresul spre o creştere durabilă şi locuri de muncă mai multe şi mai bune.

4. Situaţia actuală a egalităţii şi nediscriminării în UE

4.1 Anul European al egalităţii de şanse pentru toţi din 2007 a oferit o ocazie valoroasă instituţiilor UE, guvernelor naţionale şi societăţii civile de a reflecta la importanţa egalităţii şi eliminării discriminării pentru realizarea unei societăţi mai incluzive din punct de vedere social. Această iniţiativă a pus în evidenţă faptul, observat clar de către Consiliu, că inegalitatea şi discriminarea pe motive de sex, rasă sau origine etnică, vârstă, handicap, religie sau convingeri sau orientare sexuală „continuă să existe în Uniunea Europeană, în detrimentul femeilor şi bărbaţilor afectaţi şi al societăţilor europene în ansamblu”.[11]

4.2 Anul European a expus şi diferenţele în ceea ce priveşte protecţia împotriva discriminării din cadrul legislaţiei UE existente, descrise la punctul 3.1 de mai sus. CESE este preocupat de faptul că refuzul tratamentului echitabil, inclusiv formele instituţionale de discriminare, cu privire la oricare dintre motivele de la articolul 13, în domenii precum asistenţa medicală, educaţia, accesul la bunuri şi servicii şi locuinţele, poate contribui la o inegalitate persistentă în accesul la locuri de muncă şi poate afecta profund calitatea vieţii persoanelor şi capacitatea acestora de a participa pe deplin la viaţa socială.

5. Discriminarea multiplă

5.1 Astfel cum a specificat Consiliul „Anul European a subliniat dificultăţile grave care izvorăsc din discriminarea multiplă”[12].

5.2 „Discriminarea multiplă” recunoaşte identităţile complexe ale fiecărei persoane fizice. Aceasta apare atunci când o persoană este supusă unei discriminări sau hărţuiri bazate pe mai mult de un motiv care face parte din identitatea acesteia.

5.3 În decembrie 2007 a fost publicat un raport de cercetare realizat de Institutul Danez pentru Drepturile Omului „Lupta împotriva discriminării multiple - Practici, politici şi legi”[13]. În urma cercetărilor academice şi juridice şi consultării cu părţile interesate, autorii au conchis: „Dacă vrem să luptăm împotriva existenţei discriminării şi inegalităţii, va trebui să găsim soluţii fezabile pentru combaterea discriminării multiple”[14].

5.4 Legislaţia anti-discriminare a UE şi legile naţionale de transpunere a legislaţiei UE ar trebui să poată asigura protecţie şi drepturi la remedii împotriva tuturor formelor de discriminare multiplă. Pentru a realiza acest lucru, este necesară o protecţie egală în cazul tuturor motivelor de discriminare. În prezent, conform legislaţiei UE, acest lucru nu se întâmplă în afara domeniului ocupării forţei de muncă.

6. Protecţie juridică împotriva discriminării în UE

6.1 Deşi nu toate statele membre au transpus deja în mod adecvat Directiva privind egalitatea rasială sau Directiva-cadru privind ocuparea forţei de muncă[15], multe state membre au legi de interzicere a discriminării care depăşesc cerinţele directivelor întemeiate pe articolul 13 din tratat.

6.2 Un studiu analitic[16], publicat în decembrie 2006, a analizat legislaţia naţională de interzicere a discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă pe motive de sex, orientare sexuală, handicap, religie şi convingeri, şi vârstă. Autorii afirmă: „Cele mai izbitoare caracteristici ale ţărilor europene studiate sunt probabil (1) faptul că majoritatea ţărilor depăşesc cerinţele actuale ale CE şi asigură o anumită formă de protecţie legală pentru multe aspecte de discriminare care formează subiectul acestui raport şi (2) diferenţele dintre ţări, în ceea ce priveşte gradul şi natura acestei protecţii.”[17]

6.3 Autorii au constatat disparităţi mari cu privire la motivele care fac obiectul protecţiei şi la domeniile respective şi cu privire la tipul actului care defineşte formele de protecţie: constituţiile naţionale, legislaţia anti-discriminare generică, legislaţia naţională sau regională sau legislaţia specială care acoperă domenii particulare, precum locuinţele sau educaţia Au existat variaţii între statele membre în natura, forma şi întinderea excepţiilor la drepturile de nediscriminare[18] în cazul fiecărui motiv. Comparaţia statelor membre realizată de Bell, Chopin şi Palmer[19] confirmă aceste constatări referitoare la variaţie şi inconsistenţe.

6.4 Aşa cum a recunoscut Consiliul în Rezoluţia sa privind continuarea acţiunilor întreprinse pe parcursul Anului European, organismele specializate în asigurarea egalităţii ar putea fi forţe motrice de combatere a discriminării şi de promovare a egalităţii în fiecare stat membru; acestea au în special un rol de sensibilizarea a cetăţenilor. Directiva privind egalitatea rasială, Directiva privind egalitatea dintre sexe în accesul la bunuri şi servicii şi Directiva reformată privind egalitatea dintre sexe[20] solicită statelor membre să înfiinţeze organisme specializate în egalitate pentru a sprijini drepturile la egalitate pe criterii de origine rasială sau etnică şi sex, însă nu există o obligaţie de înfiinţare a unor astfel de organisme specializate în egalitate pentru religie sau convingeri, handicap, orientare sexuală sau vârstă. Organismele specializate stabilite în statele membre variază substanţial în ceea ce priveşte criteriile pentru care sunt competente: unele se limitează la originea rasială şi etnică, iar altele includ motivele de la articolul 13 şi motive suplimentare[21].

6.5 După ce a examinat protecţia juridică împotriva discriminării pe motiv de orientare sexuală în UE[22], Agenţia pentru Drepturile Fundamentale a recomandat ca legislaţia UE să asigure egalitatea de drepturi şi de tratament pentru toate motivele care cad sub incidenţa articolului 13.

6.6 CESE consideră că nu există nicio justificare valabilă în favoarea unui sistem al UE de legislaţie anti-discriminare întemeiat pe un angajament înscris în tratat de combatere a discriminării bazate pe motive de sex, origine rasială şi etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, care să permită şi să perpetueze un grad mai scăzut de protecţie şi garanţii mai limitate de egalitate de tratament cu privire la anumite motive de discriminare.

6.7 În absenţa unei legislaţii coerente acoperind toate motivele la nivelul UE, statele membre nu sunt stimulate în niciun fel să adopte o legislaţie solidă şi nu există un temei juridic pentru intervenţia Comisiei sau a Consiliului atunci când apar niveluri necorespunzătoare sau neuniforme de protecţie împotriva discriminării, aşa cum este cazul în momentul de faţă.

6.8 CESE acceptă că adoptarea în sine a unor legi care interzic discriminarea nu eliberează o ţară de povara discriminării, dar poate cel puţin să reflecte recunoaşterea de către respectivul stat a daunelor provocate persoanelor şi societăţii prin discriminare şi un angajament al acestuia de a folosi mijloace legale pentru stoparea discriminării. Lipsa legislaţiei anti-discriminare poate transmite mesaje destul de diferite, indicând o convingere (greşită) că discriminarea nu există sau că nu este o problemă suficient de gravă pentru a necesita măsuri preventive oficiale sau, în termeni politici, indicând că obiecţiile potenţialilor discriminatori la orice formă de reglementare au întâietate în faţa voinţei de îmbunătăţire a calităţii vieţii pentru toţi cetăţenii şi de obţinere a unei coeziuni sociale mai mari.

6.8.1 Există dovezi clare că măsurile informale nelegislative îndreptate către promovarea celor mai bune practici nu au reuşit să elimine mecanismele de discriminare încetăţenite.

6.8.2 Legislaţia anti-discriminare singură, în absenţa unui program cuprinzător de sensibilizare a cetăţenilor şi de educare, precum şi a aplicării eficiente în practică nu îşi va atinge obiectivele.

7. O ierarhie a drepturilor la egalitate împiedică realizarea obiectivelor CE

7.1 CESE consideră că existenţa actualului sistem ierarhic şi incoerent al UE de protecţii împotriva discriminării împiedică realizarea obiectivelor CE:

· acesta împiedică libera circulaţie a lucrătorilor, care ar avea mai puţine drepturi garantate la nediscriminare în anumite state decât în altele. De exemplu, 69,2% dintre persoanele care au răspuns la sondajul on-line al Comisiei „Discriminarea - Este importantă?” au răspuns că nivelul de protecţie juridică împotriva discriminării în domenii altele decât munca, pe motive de vârstă, handicap, religie şi orientare sexuală, le-ar influenţa decizia de a se muta într-un alt stat membru[23];
· poate împiedica circulaţia bunurilor, dacă furnizorii trebuie să îndeplinească standarde diferite de egalitate pentru bunuri şi servicii în state membre diferite. De exemplu, 26,3% din întreprinderile care au participat la studiul privind combaterea discriminării al Grupului de consultare a întreprinderilor europene[24] au indicat că nivelul de protecţie juridică oferit de un alt stat membru împotriva discriminării pe motive de vârstă, handicap, religie şi orientare sexuală în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii, precum şi locuinţe afectează capacitatea lor de a face afaceri în statul respectiv;
· afectează calitatea vieţii deoarece în absenţa unei interdicţii legale, discriminarea şi hărţuirea rămân probabil necontrolate, iar obstacolele care împiedică indivizii să beneficieze pe deplin şi în mod egal de drepturile lor economice şi sociale nu sunt fi eliminate;
· este îndreptat împotriva coeziunii sociale, deoarece nu acordă o recunoaştere deplină şi egală tuturor grupurilor din societate;
· limitează gradul de participare la societatea civilă a unor grupuri şi a comunităţi importante.

7.2 Declarându-se îngrijorat de continuarea discriminării, Consiliul, prin Rezoluţia sa privind continuarea acţiunilor întreprinse pe parcursul Anului European:

· a remarcat că „discriminarea poate duce la sărăcie şi excludere socială, prin împiedicarea participării şi a accesului la resurse”;
· a remarcat că „Parlamentul European şi societatea civilă au solicitat extinderea protecţiei legale împotriva discriminării la alte domenii decât încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă”; şi
· a invitat statele membre şi Comisia Europeană „să sporească eforturile de prevenire şi combatere a discriminării … atât pe piaţa muncii, cât şi în afara ei”, precum şi „să asigure şi să consolideze eficienţa organismelor specializate în domeniul asigurării egalităţii”.

8. Este necesară o nouă directivă

8.1 Pentru a răspunde preocupărilor Consiliului şi pentru a garanta un standard minim coerent de protecţie în UE, este necesară o nouă legislaţie care să pună în aplicare principiul egalităţii de tratament indiferent de handicap, religie sau convingeri, orientare sexuală sau vârstă, în afara domeniului ocupării forţei de muncă.

8.2 Date fiind natura şi amploarea subiectelor afectate de nivelurile actuale de discriminare şi impactul acestora asupra îndeplinirii obiectivelor UE, precum şi necesitatea de a asigura un nivel de protecţie ridicat şi comun, acţiunea condusă de către statele membre nu este suficientă şi, prin urmare, este necesară o acţiune la nivelul Comunităţii, în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 din Tratatul CE.

8.3 CESE recomandă ca acest lucru să ia forma unei directive unice care să interzică discriminarea pe motive de handicap, religie sau convingeri, orientare sexuală sau vârstă în legătură cu toate domeniile care nu ţin de ocuparea forţei de muncă, acoperite de Directiva privind egalitatea rasială, şi care să ceară înfiinţarea sau extinderea unui organism specializat în asigurarea egalităţii, având competenţe depline de a aborda toate subiectele acoperite de legislaţie. Aceasta a fost una din recomandările importante ale Agenţiei pentru Drepturile Fundamentale a UE[25].

8.3.1 Deşi recunoaşte că protecţiile bazate pe directivele anti-discriminare existente ar putea fi consolidate, prioritatea actuală a CESE este de a asigura protecţia pe criteriile menţionate mai sus, la acelaşi standard care se aplică în prezent pentru originea rasială şi etnică.

8.4 CESE acceptă că, la orice propunere de nouă reglementare, multe organizaţii, în special întreprinderi mici, vor reacţiona iniţial cu îngrijorare faţă de costurile conformării. Pentru întreprinderi, nivelurile multiple de reglementare fac conformarea „extrem de dificilă”[26]. CESE nu este convins că adoptarea unei directive unice care stabileşte un standard comun al UE de protecţie împotriva discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă ar avea drept rezultat noi costuri substanţiale; în multe cazuri, costurile alinierii practicii cu legea ar fi mai mult decât de compensate de baza de clienţi lărgită care ar rezulta din eradicarea discriminării. 89,8% din participanţii la Grupul de consultare a întreprinderilor europene au fost de părere că ar trebui să existe o legislaţie care „să garanteze acelaşi nivel de protecţie împotriva discriminării în întreaga Europă[27].

8.5 CESE înţelege argumentele în favoarea unor directive separate pentru fiecare dintre motivele relevante de discriminare, dar consideră că o singură directivă care să acopere toate cele patru motive este clar preferabilă:

· pentru a asigura claritate şi transparenţă maximă pentru indivizi şi furnizorii de bunuri şi servicii; suntem conştienţi că societăţile private nu acceptă decât cu greu noi forme de reglementare şi că definirea de standarde CE în materie de nediscriminare separate pentru fiecare motiv în parte, în momente diferite, fără a avea siguranţa unor cerinţe coerente, va face respectarea acestora mult mai dificilă, în special în cazul societăţilor mici, cu resurse limitate;
· pentru a permite un răspuns eficient şi remedierea discriminării multiple; dacă există o protecţie coerentă şi echivalentă pentru toate motivele de discriminare, persoanele care sunt confruntate cu discriminarea sau hărţuirea în baza mai multor caracteristici ale identităţii lor vor putea cere despăgubiri corespunzătoare şi relevante;
· pentru ca legislaţia să fie inteligibilă şi accesibilă; în Rezoluţia sa privind continuarea acţiunilor întreprinse pe parcursul Anului European, Consiliul s-a referit la nivelul scăzut de cunoaştere publică a legislaţiei anti-discriminare[28]. Sarcina îmbunătăţirii cunoaşterii de către public a acestei legislaţii va fi mult mai dificilă în cazul în care există variaţii complexe ale drepturilor la egalitate de tratament pe baza unor criterii diferite, în diversele domenii de activitate din legislaţia UE sau naţională;
· pentru a evita orice formă de ierarhie în sistemul european de drepturi la egalitate de tratament; coeziunea socială depinde de membrii societăţii care resimt o obligaţie comună şi un sentiment al apartenenţei; acest lucru va fi mult mai greu de realizat dacă grupuri diferite pot înţelege din conţinutul legislaţiei că drepturile la egalitate de tratament ale anumitor grupuri au o pondere mai mare decât drepturile altor grupuri.

8.6 Directiva privind egalitatea rasială a stabilit domeniile importante, altele decât domeniul ocupării forţei de muncă, care ţin de competenţa UE şi în care, pentru realizarea obiectivelor UE, este relevant şi necesar să se prevină discriminarea pe motive de handicap, religie sau convingeri, orientare sexuală şi vârstă; CESE recomandă cu tărie ca aceste domenii să intre complet în sfera de aplicare a noii directive.

8.7 CESE admite că, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, în ceea ce priveşte anumite domenii de activitate, de exemplu locuinţele, educaţia sau anumite alte servicii publice, organizarea şi prestarea de servicii şi/sau alte aspecte ale reglementării ţin în primul rând de competenţa statelor membre, la nivel naţional sau regional. CESE consideră că, în conformitate cu articolul 5 din Tratatul CE, în materie de egalitate de tratament în ceea ce priveşte toate aceste domenii de activitate, respectarea necesară a standardului comun, ridicat şi cuprinzător, nu poate fi asigurată decât prin legislaţie la nivel european.

8.8 CESE salută decizia Comisiei, anunţată la 2 iulie 2008, de a propune o nouă directivă care ar aplica principiul egalităţii de tratament indiferent de religie sau convingeri, vârstă sau orientare sexuală în domenii altele decât cel al ocupării forţei de muncă acoperit de Directiva privind egalitatea rasială. Întrucât proiecte anterioare ale acestui aviz au fost prezentate Comisiei, se speră că argumentele şi concluziile preliminare ale grupului de studiu al CESE, care recomandă o directivă în forma propusă în prezent, au ajutat Comisia în procesul de luare a acestei decizii. Mai mult, se speră că acest aviz în forma sa finală va încuraja statele membre să recunoască valoarea şi importanţa legislaţiei UE în acest scop şi le poate ajuta pe acestea să contribuie la dezvoltarea pozitivă şi aprobarea acesteia.

8.9 CESE este de acord cu decizia Comisiei de a propune o directivă care să fie compatibilă cât mai mult posibil cu alte directive bazate pe articolul 13, cu aceleaşi definiţii ale discriminării directe şi indirecte, ale hărţuirii şi acţiunii pozitive aplicabile tuturor persoanelor prezente într-un stat membru, inclusiv resortisanţilor din ţări terţe, şi cu aceleaşi obligaţii ale statelor membre de a asigura drepturi la despăgubire, sancţiuni eficiente, proporţionale şi disuasive, protecţie împotriva victimizării şi includerea mutării sarcinii probei. La fel de importante sunt obligaţiile coerente de creştere a gradului de conştientizare şi de încurajare a dialogului cu partenerii sociali şi ONG-urile.

8.10 CESE recomandă Consiliului şi altor instituţii UE ca la analizarea directivei propuse să ţină seama de următoarele chestiuni, pentru a garanta că, în forma sa finală. acesta deserveşte scopurile descrise anterior:

8.10.1 Menţinerea nivelului de protecţie: Elaborarea unei noi directive nu trebuie utilizată pentru reducerea protecţiei împotriva discriminării din orice legislaţie UE, iar statelor membre nu ar trebui să li se permită să utilizeze aplicarea directivei ca motiv de reducere a nivelului existent de protecţie împotriva discriminării.

8.10.2 Drepturile la egalitate şi amenajările rezonabile pentru persoanele cu handicap: în afara domeniului ocupării forţei de muncă, persoanele cu handicap se confruntă cu obstacole similare sau chiar mai mari care împiedică participarea lor socială deplină. Noua directivă ar trebui să ofere un cadru tuturor statelor membre pentru ca acestea să îşi îndeplinească obligaţiile în materie de egalitate şi ne-discriminare în conformitate cu Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap.

8.10.2.1 Noua directivă ar trebui să ceară tuturor persoanelor implicate în furnizarea de protecţie socială, inclusiv securitate socială şi asistenţă medicală, avantaje sociale, educaţie şi bunuri şi servicii, inclusiv locuinţe:

a) să anticipeze nevoile în materie de accesibilitate, inclusiv accesul la mediul fizic, transport şi informaţii legate de handicap; şi
b) să realizeze cu anticipaţie amenajări rezonabile, pentru a elimina barierele din calea participării şi a utilizării maxime a mediului fizic de către persoanele cu handicap.

8.10.2.2 Noua directivă ar trebui să definească drept formă de discriminare incapacitatea de a asigura accesul rezonabil şi de a furniza amenajări rezonabile pentru o anumită persoană cu handicap, cu excepţia cazului în care măsurile ar impune o povară disproporţionată asupra furnizorului.

8.10.3 Discriminarea multiplă: directiva trebuie să confirme că principiul egalităţii de tratament include protecţia împotriva discriminării multiple, astfel încât această protecţie să devină aplicabilă prin legislaţia UE şi naţională.

8.10.4 Acţiunea pozitivă: Inegalitatea se regăseşte şi în domenii de activitate altele decât ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă, de exemplu în educaţie, asistenţă medicală, locuinţe şi accesul la servicii precum hoteluri, restaurante, asigurări şi aranjamente de călătorie. Aşadar, pentru a asigura în practică egalitatea totală, noua directivă trebuie să permită în mod explicit statelor membre să menţină sau să adopte măsuri de prevenire sau compensare a dezavantajelor care ţin religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

8.10.5 Tratamentul preferenţial pe motive de handicap sau vârstă: Noua directivă ar trebui să recunoască practicile din statele membre de asigurare a unui tratament preferenţial pentru persoane, în criteriul vârstei sau al statutului de persoană cu handicap, multe dintre aceste practici contribuind la mai buna incluziune socială a persoanelor vârstnice sau tinere şi a persoanelor cu handicap. Noua directivă nu trebuie să descurajeze organizaţiile din sectorul public sau privat să ofere astfel de beneficii atunci când acestea sunt destinate depăşirii sau ameliorării obstacolelor reale, financiare sau de atitudine în calea participării egale. Ea trebuie să ofere statelor membre posibilitatea de a lua astfel de măsuri, cu condiţia ca obiectivul legitim să fie conform principiului egalităţii de tratament şi ca mijloacele de îndeplinire a acestui obiectiv să fie proporţionale.

8.10.6 Toate excepţiile trebuie să fie definite precis. CESE acceptă faptul că pot exista situaţii în care tratamentul preferenţial în temeiul unui motiv care face obiectul protecţiei poate fi adecvat şi necesar, dar respinge introducerea unei justificări generale a discriminării directe. Excepţiile la interzicerea discriminării nu trebuie să fie atât de vaste încât să elimine impactul protecţiei pe care trebuie să o asigure directiva; pe de altă parte, directiva nu trebuie să fie complicată în mod inutil cu o listă lungă de excepţii pentru situaţii sau motive particulare. Tratamentul preferenţial trebuie să fie permis în cadrul legislaţiei anti-discriminare numai atunci când promovează şi intensifică egalitatea şi demnitatea umană şi nu subminează impactul prevederilor anti-discriminare.

8.10.7 Organismele specializate: cu siguranţă că sensibilizarea cetăţenilor, aplicarea legilor naţionale şi promovarea egalităţii de tratament ar avea mari beneficii, rezultate din existenţa unui organism de specialitate independent, dotat cu resurse şi competent să execute funcţiile specificate în Directiva privind egalitatea rasială[29] sau în Directiva privind egalitatea dintre sexe în accesul la bunuri şi servicii[30]. Noua directivă ar trebui să ceară înfiinţarea unui organism (sau extinderea unui organism existent) pentru religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

[1] [2005] CJEUE C-144/04 din 22 noiembrie 2005.
[2] [2008] CJEUE C-303/06 din 31 ianuarie 2008.
[3] Considerentul 9.
[4] Directiva 2000/43/CE a Consiliului, considerentul 9; Directiva 2000/78/CE a Consiliului, considerentul 11.
[5] Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (versiune consolidată astfel cum a fost modificată de Tratatul de la Lisabona), articolul 19.
[6] Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (versiune consolidată astfel cum a fost modificată de Tratatul de la Lisabona), articolul 10.
[7] De ex. Directivele 76/207/CEE şi 2002/73/CE.
[8] Considerentul 12.
[9] Directiva 2000/43/CE a Consiliului, considerentul 12 şi Directiva 2004/113/CE a Consiliului, considerentul 9.
[10] Avizul CESE 30.5.2007 privind viitoarea legislaţie privind e-accesibilitatea, raportor dl Hernández Bataller (JO C 175, 27.7.2007).
[11] Rezoluţia Consiliului din 5 decembrie 2007 privind continuarea acţiunilor întreprinse pe parcursul Anului European(2007), p. 1.
[12] Idem, p. 3.
[13] Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene, 2007 ISBN 978-92-79-06953-6.
[14] Idem, p. 7.
[15] A se vedea M. Bell, I. Chopin şi F. Palmer, „Elaborarea legii anti-discriminare în Europa - Cele 25 state membre ale UE comparate”, iulie 2007, Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene, 2007, ISBN 978-92-79-06572-9.
[16] A se vedea A. McColgan, J. Niessen şi F. Palmer, „Analiză comparativă a măsurilor naţionale de combaterea a discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă şi muncii” VT/2005/062, Migration Policy Group and Human European Consultancy, Decembrie 2006.
[17] Idem, p. 3.
[18] Op.cit. Tabele comparative pp. 36-45 şi a se vedea M. Bell, I. Chopin şi F. Palmer (a se vedea nota de subsol 15).
[19] Op.cit. Tabele comparative pp. 83-113.
[20] 2006/54/CE.
[21] A se vedea M. Bell, I. Chopin şi F. Palmer, „Developing Anti-Discrimination Law in Europe - The 25 EU Member States Compared”, iulie 2007, Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene, 2007, ISBN 978-92-79-06572-9, pp. 108-113.
[22] Homofobia şi discriminarea pe motive de orientare sexuală în statele membre UE: Partea I - Analiză legală, Agenţia Europeană pentru Drepturile Fundamentale, 2008 (autor: Olivier De Schutter).
[23] Consultare on-line iulie - octombrie 2007.
[24] 12/07/2007-31/08/2007, întrebarea 4a.
[25] Homofobia şi discriminarea pe motive de orientare sexuală în statele membre UE: Partea I - Analiză legală, Agenţia Europeană pentru Drepturile Fundamentale, 2008 (autor: Olivier De Schutter).
[26] Confederaţia Întreprinderilor Europene, răspunsul la Consultarea Comisiei Europene „Contează discriminarea?” 12 octombrie 2007.
[27] 12/07/2007-31/08/2007, întrebarea 4b.
[28] Consultare on-line iulie-octombrie 2007, p. 1.
[29] Articolul 13.
[30] Articolul 12.