Eugen Lucan, membru in Comitetul Economic si Social European, anunta pe toti cei interesati ca in data de 15.05.2008 la initiativa CESE sectiunea SOC va avea loc a doua intalnire de lucru cu privire la avizul SOC/263 Integrarea minorităţilor – Roma.
In grupul de lucru din partea Romaniei va mai participa Petre
Dandea ca reprezentant in CESE din partea organizatiilor sindicale . Expert pentru raportor este domnul NICOLAE GHEORGHE din Romania-EXPERT OSCE (in imagine la conferinta OSCE de la Bucuresti din iunie 2007).
Dandea ca reprezentant in CESE din partea organizatiilor sindicale . Expert pentru raportor este domnul NICOLAE GHEORGHE din Romania-EXPERT OSCE (in imagine la conferinta OSCE de la Bucuresti din iunie 2007).Într-o scrisoare din 27.10.2006, vice-preşedintele Comisiei şi Comisarul responsabil pentru afaceri inter-instituţionale, Margot Wallström, a cerut Comitetului, cu ocazia Anului Oportunităţilor Egale pentru Toţi 2007, să conceapă o opinie exploratorie cu privire la "cum să promoveze eforturile concertate pentru a maximiza impactul şi eficacitatea tuturor instrumentelor relevante de luptă împotriva discriminării şi de a promova integrarea minorităţilor, în special a celei Roma.
Reprezentantii societatii civile din Romania si in special ai organizatiilor reprezentante a minoritatilor, care urmaresc promovarea programelor destinate minoritailor si comunitatilor roma sunt invitate sa isi exprime parerea pe http://www.eugen.lucan.ro/ Ma puteti contacta si la: eugensucces@yahoo.com sau la 0741 134444, 0722 133935 (Lucan Eugen). Mai jos aveti varianta primara a avizului in limba romana.
Daca aveti puncte de vedere diverse si la obiect, prezentari de situatii particulare, modele de buna practica, sau materiale relevante le voi supune dezbaterii publice in CESE.
Daca aveti puncte de vedere diverse si la obiect, prezentari de situatii particulare, modele de buna practica, sau materiale relevante le voi supune dezbaterii publice in CESE.
VA SOLICIT SA PROPUNETI AMENDAMENTE CARE SA PREZINTE INTERESLEE ORGANIZATIILOR DUMNEAVOASTRA dupa urmatorul model care sa cuprinda comentarii generale, modificarea porpusa si justificarea ei:
Comentarii generale: Capitole, Subcapitole, Alte propuneri de capitole, Ordinea capitolelor in aviz
Art. x paragraful y se modifica/se elimina/ se completeaza cu ..........
Justificarea propunerii.
Va multumesc !
Va multumesc !
Aveti mai jos AVIZUL INITIAL propus de raportorul CESE!
Recomandări
Transformarea care este necesară în relaţia cu minorităţile, în special cu minoritatea Roma, şi cu populaţia majoritară, inclusiv integrarea lor şi schimbarea poziţiei socio-economice, este un proces care va dura generaţii.
Necesită:
1. căi legale de acţiune care să se bazeze pe domenii pertinente ale metodei deschise de coordonare (educaţie, angajare, protecţie socială şi incluziune socială);
2. o strategie politică umbrelă coerentă şi pe termen lung din partea Comisiei;
3. cooperare structurată, transparentă şi sustenabilă între toţi actorii societăţii civile organizate şi promovarea capacităţii de acţiune de către ONG-uri;
4. implicarea activă a adevăraţilor reprezentanţi Roma în proces şi
5. o platformă instituţionalizată pentru implementarea practică a etapelor specifice.
1. Introducere
1.1 Într-o scrisoare din 27.10.2006, vice-preşedintele Comisiei şi Comisarul responsabil pentru afaceri inter-instituţionale, Margot Wallström, a cerut Comitetului, cu ocazia Anului Oportunităţilor Egale pentru Toţi 2007, să conceapă o opinie exploratorie cu privire la "cum să promoveze eforturile concertate pentru a maximiza impactul şi eficacitatea tuturor instrumentelor relevante de luptă împotriva discriminării şi de a promova integrarea minorităţilor, în special a celei Roma".
1.2 Deoarece Comitetul a discutat deja discriminarea minorităţilor în diverse domenii ale vieţii de zi cu zi, în diferite opinii, el atrage iniţial atenţia asupra aspectelor prezentate aici şi asupra relevanţei lor pentru minoritatea Roma şi se concentrează în opinia de faţă asupra situaţiei particulare ale acestei minorităţi în toate domeniile vieţii. Comitetul speră ca propunerea sa să ajute în direcţionarea acestui aspect şi accentuează importanţa unei strategii umbrelă coerente pentru a aduce minoritatea Roma in procesul integrării Europene.
2. Minoritatea Roma în Europa
2.1 Minoritatea Roma şi istoria sa: Deoarece originea istorică a unei anumite minorităţi are impact comensurabil asupra identităţii sale sociale şi politice şi asupra potenţialului asociat de conflict, cunoaşterea propriei istorii este de cea mai mare importanţă atât pentru minoritate cât şi pentru populaţia majoritară.
Minoritatea Roma trăieşte în Europa de mai mult de 7 secole. Prezenţa diverselor grupuri de minorităţi Roma în aproape toate ţările europene încă de la sfârşitul secolului al cincisprezecelea este la fel de bine documentată ca şi măsurile luate pentru a-i discrimina, exclude şi persecuta. În multe ţări, minorităţile Roma au fost victimele sclaviei[1] iar în unele regiuni, aceasta a fost abolită abia în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea. În secolul 20, minoritatea Roma a fost supusă altor orori şi persecuţii chiar din partea statului: numărul de victime ale minorităţii Roma supuse persecuţiei şi genocidului în perioada nazistă este dificil de estimat, dar este sigur că depăşeşte jumătate de milion.
Pe scurt, istoria minorităţii Roma în Europa este una de persecuţie şi de permanentă discriminare timp de secole, ceea ce a condus, de la sine înţeles, la traumatizarea multor membri ai săi.
Acesta este motivul pentru care trebuie făcute toate eforturile pentru a ajuta minoritatea Roma să nu mai fie victimă şi pentru a o transforma dintr-un obiect pasiv mai mult sau mai puţin lipsit de încredere în actori sociali activi care sunt pregătiţi şi capabili să-şi asume un rol activ în societate.
2.2 Minoritatea Roma şi demografia sa: Lipsa statisticilor de încredere indică faptul că nu există date demografice semnificative referitoare la minoritatea Roma. Ca rezultat, numărul acelora dintre ei despre care se consideră că trăiesc în Europa este între 10 şi 11 milioane (între 7 şi 9 milioane în UE). Aproximativ 60% dintre ei trăiesc în cea mai cumplită sărăcie, la marginea societăţii[2]. Felul şi amploarea excluziunii sunt similare în toate Statele Membre, deşi există diferenţe rezultate din factorii istorici şi socio-politici. Merită menţionat faptul că stilul lor de viaţă nomad este mai degrabă o consecinţă decât o cauză a excluziunii lor. Deşi copleşitoarea majoritate (mai mult de 95%) a minorităţii Roma este acum aşezată, opţiunea lor pentru o existenţă nomadă este deseori citată în încercarea de a le explica excluziunea.
Tendinţele demografice printre cetăţenii Roma diferă de ale majorităţii populaţiei: proporţia lor crescătoare în numărul total de populaţie, pe termen lung este o provocare pentru toate domeniile politicilor sociale şi educaţionale. Fără îmbunătăţiri semnificative ale educaţiei şi nivelelor de instruire ale cetăţenilor Roma, Statele Membre vor avea o populaţie mare şi în creştere, slab educată şi instruită, care va acţiona ca o frână a dezvoltării economice şi va secătui bunăstarea lor. Aceasta necesită strategii politice de educaţie şi angajare sensibile la tradiţiile şi caracteristicile lor particulare. Doar dacă vor fi oferite oportunităţi educaţionale şi de instruire cetăţenii Roma vor putea să îşi aducă o contribuţie activă societăţii căreia îi aparţin şi care o aşteaptă în mod legitim de la ei.
2.2.1 Minoritatea Roma şi limba lor: Romani este o limbă Indo-Europeană vorbită în numeroase forme în diverse comunităţi Roma europene. Înţeleasă de un număr foarte mari de cetăţeni Roma, este limba maternă a multor comunităţi. Excepţie fac acele ţări, precum Spania şi Marea Britanie, unde limba a fost interzisă şi parţial s-a pierdut. Recunoaşterea importanţei limbii Romani, ca şi standardizarea şi predarea ei, este de cea mai mare importanţă atât în interiorul cât şi în afara minorităţii. În afară de Institutul de limbi şi civilizaţii orientale din Paris, doar facultatea de limbi străine din Bucureşti mai are cursuri în această limbă. Mai există lucrări concepute în dialectul local Roma la Universitatea Charles de la Praga iar Universitatea Eötvös din Budapesta a avut iniţiativa unui curs în această limbă în cadrul Cartei Europene Regionale şi a Limbilor Minoritare.
O limbă comună generează o identitate comună. Promovarea limbii lor este de importanţă fundamentală, din acest motiv, pentru identitatea culturală a cetăţenilor Roma.
Din acest motiv, Comitetul solicită stabilirea unei catedre Jean Monnet pentru limbi minoritare cu focalizare particulară pe limba Romani şi pe cultura Roma.
2.3 Minoritatea Roma ca o componentă a culturii Europene
Faptul că minoritatea Roma şi-a adus contribuţia la diversitatea culturii Europene de-a lungul secolelor este amplu demonstrat în domenii precum muzică şi arte vizuale. Dat fiind faptul că 2008 este Anul Dialogului Intercultural, acest fapt este o bună oportunitate de a evidenţia şi de a intensifica această interdependenţă.
3. Minoritatea Roma şi vieţile lor alternative
3.1 Minoritatea Roma – O viaţă de discriminare
3.1.1 Înainte şi după naştere: Lipsa îngrijirilor pre-natale determină rate mari de mortalitate infantilă precum şi malnutriţie atât pentru mamă cât şi pentru copil. Simpla includere a cetăţenilor Roma în sistemele de sănătate existente nu este suficientă pentru a combate asemenea tendinţe nefavorabile sănătăţii. Ceea ce este necesar sunt măsurile de urgenţă cultural sensibile, care ţin cont de tradiţiile Roma şi sunt sprijinite prin implicarea activă (prin instruire) a femeilor Roma. Introducerea mediatorilor sanitari – ca în România, de exemplu –poate ajuta îmbunătăţirea accesului la sănătate a cetăţenilor Roma.
3.1.2 Integrarea ar trebui începută la vârstă preşcolară, deoarece creşele şi facilităţile preşcolare sunt un mijloc ideal de integrare fără discriminare. Pentru copii Roma, accesul la aceste facilităţi sunt o rară oportunitate, dar aplicarea coordonată a resurselor naţionale şi ale UE ar putea să facă acest lucru să devină regulă.
3.1.3 Vârsta şcolară (6-14 ani): Slaba participare a copiilor la şcoală se datorează lipsei înregistrării lor dar uneori şi refuzului părinţilor de a-şi trimite copii (în special fetele) la şcoală[3]. Pe lângă campaniile de informare, o abordare utilă, de exemplu, este practica foarte sensibilă din Slovacia de a plăti alocaţia pentru copii conform prezenţei acestora la şcoală.
Segregaţia în domeniul educaţiei apare în primă instanţă din separarea geografică a aşezărilor Roma faţă de populaţia majoritară. În plus, cetăţenii non-Roma îşi vor muta copii din şcolile unde procentajul de copii Roma într-o clasă devine prea mare, ceea ce conduce la crearea de şcoli sau clase segregate de copii Roma. Dintr-o varietate de motive, aceste şcoli nu întrunesc standardele cerute, ceea ce conduce ca rezultat la direcţionarea copiilor Roma perfect capabili în şcoli speciale şi – din nou un cerc vicios! – în mod uzual la excluderea posibilităţilor lor de a-şi continua educaţia.
O problemă particulară este plasarea copiilor Roma în şcoli speciale pentru copii cu dificultăţi în învăţare. Acest fapt se petrece deseori prin teste discriminatoare de admitere în şcoală, dar uneori şi prin stimulente false precum transport sau mese gratuite. Practica plasării negarantate în şcoli speciale este o încălcare flagrantă a drepturilor omului şi trebuie combătută prin toate mijloacele legale şi administrative.
Mai trebuie spus aici că un motiv de eşec şcolar este sărăcia deoarece părinţii fie nu pot (sau nu vor) să plătească costurile implicate sau îşi trimit copii la muncă fie pentru a ajuta familia fie pentru a avea grijă de fraţii mai mici. În special fetele sunt afectate de această situaţie.
3.1.4 Vârsta Adultă
3.1.4.1 Locuinţele sunt marcate de condiţii proaste şi de continua segregare. Facilităţile de mahala care beneficiază de o proastă infrastructură şi întreţinere, lipsindu-le resursele de utilităţi şi cu o înaltă poluare de mediu şi sanitară nu permit locuitorilor lor drepturi de proprietate şi o adresă permanentă la care să se înregistreze pentru a beneficia de drepturi şi pentru a se angaja sau a se înregistra la şcoală sau drepturi la îngrijiri medicale. Un alt cerc vicios.
3.1.4.2 Educaţia este una din cea mai fundamentală investiţie în viitor. Rata înaltă de analfabetism şi nivelul scăzut al educaţiei cetăţenilor Roma sunt de rău augur pentru viitor.
Este extrem de dificil pentru cetăţenii Roma să aibă acces la nivele mai înalte de educaţie şi să aibă parte de instruire vocaţională corespunzătoare. Ca eforturi de a-i integra în sistemele normale de educaţie şi instruire, Statele Membre ar trebui să folosească modele care să recunoască calităţile informale dobândite şi să fie mai generoase în recunoaşterea calificărilor obţinute în afara ţării.
Politica educaţională de integrare a limbii, introdusă de Comisie, unul din scopurile ei fiind promovarea învăţării limbilor minoritare, ar trebui să fie inclusă ca un beneficiu al cetăţenilor Roma.
3.1.4.3 Pentru obţinerea unei slujbe membrilor minorităţilor li se cere să surmonteze o serie de obstacole care deseori conduc de la unul la altul[4]. Faptul că nu au deloc sau au o foarte slabă, inadecvată sau nerecunoscută calificare conduce automat la discriminare. Membrii comunităţilor minoritare practic nu au acces la măsuri care promovează educaţia continuă.
Veniturile gospodăriilor Roma sunt puternic dependente de plăţile asigurărilor sociale şi a altor transferuri guvernamentale (de exemplu, pensii sau alocaţii pentru copii), în timp ce participarea la economia formală este relativ limitată. Acest fapt face asimetrică participarea cetăţenilor Roma la sistemele de protecţie socială (adică ca grup ei primesc mai mult decât plătesc). Această asimetrie este o cauză importantă a tensiunilor sociale şi a prejudecăţilor şi în ultimă instanţă a excluziunii.
3.1.4.4 Îngrijirile de sănătate: Standardul scăzut de viaţă (lipsa venitului) şi condiţiile proaste de trai (mizeria, condiţiile sanitare precare, lipsa apei curate) constituie un sever risc pentru sănătate. Accesul la serviciile de sănătate în aşezările cetăţenilor Roma este restricţionat, în particular datorită faptului că majoritatea dintre ei nu sunt înregistraţi la naştere şi rămân neînregistraţi din această cauză în sistemul de îngrijire a sănătăţii (un alt cerc vicios!).
3.1.4.5 Ca regulă, femeile Roma au un statut scăzut în ierarhia familială, şcolarizare precară sau inexistentă şi în consecinţă oportunităţi slabe de angajare. Ele deseori se mărită de tinere şi sunt frecvent gravide. Violenţa domestică, deseori neraportată, ar trebui să nu fie subestimată. Este în mod particular deranjant faptul că este acum combinată cu prostituţia, sterilizarea forţată şi traficul de persoane.
3.1.4.6 Discriminarea Societală în forma stereotipiilor şi a prejudecăţilor cărora le fac faţă comunităţile minoritare, în special cea Roma, este adânc înrădăcinată de generaţii de ignoranţă şi de diferenţele culturale. Prejudecata că aceste comunităţi ar fi de mai mică valoare pentru societate este larg răspândită, ceea ce conduce doar la un alt cerc vicios de izolare, sărăcie, violenţă şi în continuare excluziune.
3.2 Minoritatea Roma – O viaţă de integrare
3.2.1 Integrarea nu este un drum cu sens unic ci un proces cu dublu sens şi necesită eforturi atât din partea minorităţilor cât şi a populaţiei majoritare. Din teama de a renunţa la principiile lor, la tradiţiile şi identitatea lor în timpul integrării, mulţi cetăţeni Roma dovedesc mari rezerve când vine vorba de măsurile de integrare. Acest fapt începe cu teama lor, bazată pe traume istorice referitoare la orice formă de înregistrare.
3.2.2 Pe de altă parte, 40% din cetăţenii Roma nu trăiesc în sărăcie, ci în prosperitate, chiar dacă e doar modestă. Poate că nu sunt cetăţenii Roma cei mai vizibili, dar ei sunt dovada că aceştia sunt în esenţă capabili să se integreze în societatea în care trăiesc fără a renunţa la identitatea lor.
3.2.3 O cale promiţătoare o reprezintă nenumăratele publicaţii şi iniţiative ale organizaţiilor Roma care au adus în ochii opiniei publice imaginea lor şi a problemelor lor şi au crescut conştientizarea de ambele părţi.
3.2.4 Participarea egală a minorităţilor în societate presupune măsuri eficiente, durabile şi bine concepute. În timp ce acestea ar trebui concepute cu un scop, ele nu ar trebui să excludă celelalte grupuri sociale. Este necesară voinţa politicienilor, a oamenilor de afaceri şi a societăţii ca întreg simultan cu aplicarea principiului non-discriminării, a promovării oportunităţilor egale şi a gestionării diversităţii.
Cunoscând faptul că acest proces de integrare va dura generaţii, trebuie făcute toate eforturile pentru a demonta rezervele şi prejudecăţile cetăţenilor Roma şi ale celorlalţi, dar nu doar făcând paşii necesari practici ci şi ajutând conducătorii şi mediatorii de ambele părţi pentru a conlucra în crearea de strategii comune pentru viitor. Modelele de rol pentru comunităţile Roma joacă un rol important aici. Comitetul este pregătit să ajute procesul şi îşi va stabili contribuţia într-un stadiu ulterior.
4. Minoritatea Roma şi Europa
4.1 Comisia Europeană
4.1.1 Comisia a fost îndelung angajată în a ajuta la rezolvarea problemei integrării. Stabilirea unui grup al comisiei pentru aspecte legate de comunitatea Roma, acum câţiva ani, a îmbunătăţit curgerea informaţiilor dintre diferite servicii ale Comisiei şi obţinerea unor anumite măsuri de coordonare între numeroase domenii de activitate.
4.1.2 Grupul de Înalt Nivel de Integrare Socială a Minorităţilor Etnice stabilit de Comisie în Ianuarie 2006 a conceput raportul – critic – din Decembrie 2007[5], care include recomandări pentru "politici de îmbunătăţire a situaţiei cetăţenilor Roma cu privire la educaţie, angajare, sănătate şi locuinţe". Grupul de experţi a precizat clar în raportul său că doar o combinaţie corectă politic, cuplată cu o abordare pragmatică, ar putea aduce soluţii de durată.
4.1.3 Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale se ocupă de acest aspect în profunzime[6]. Ar trebui făcută o menţiune cu privire la studiile extinse, rapoartele şi evenimentele predecesorului său, Centrul European de Monitorizare a Rasismului şi a Xenofobiei[7].
4.2 Parlamentul European
4.2.1 Parlamentul European a fost mult timp consecvent în activitatea sa referitoare la problemele minorităţilor, în special referitoare la integrarea cetăţenilor Roma şi la combaterea discriminării lor. Astfel, au fost deja adoptate un număr de rezoluţii, cea mai recentă fiind cea din 31 ianuarie 2008[8].
4.3 Consiliul
4.3.1 Consiliul European cel mai recent a abordat acest subiect pe 14 Decembrie 2007 în legătură cu Anul European al Oportunităţilor Egale[9].
4.4 Consiliul Europei şi OSCE
Ambele organizaţii au contribuit în numeroase domenii la îmbunătăţirea situaţiei şi îşi continuă munca prin măsuri specializat centrate pe problema minorităţii Roma. Atât Consiliul Europei cât şi OSCE au propriile departamente pentru acest domeniu.
4.5 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a creat o serie de breşe care au dus la apariţia unor baze importante pentru implementarea drepturilor cetăţenilor Roma[10].
4.6 Naţiunile Unite au promovat integrarea cetăţenilor Roma timp de ani de zile, în special prin UNICEF şi UNESCO.
4.7 Societatea civilă organizată
4.7.1 Institutul pentru o Societate Deschisă, sprijinit de Banca Mondială, a iniţiat Decada Incluziunii cetăţenilor Roma 2005-2015[11].
4.7.2 Recent înfiinţata Coaliţie UE a politicii Roma (ERPC)[12] a pledat pentru principiul incluziunii prin participare şi "doreşte să promoveze participarea cetăţenilor Roma în toate procesele relevante".
4.7.3 Forumul European al cetăţenilor Roma şi al Călătorilor (ERTF)[13] merită amintit în mod particular: a fost înfiinţat la iniţiativa preşedintelui finlandez Tarja Halonen şi este în parteneriat cu Consiliul Europei care îi oferă un statut privilegiat vis-à-vis de această organizaţie şi îi permite să participe la lucrările sale.
(O listă cuprinzătoare a organizaţiilor societăţii civile la nivel european care sunt angajate în incluziunea cetăţenilor Roma şi în urmărirea drepturilor lor poate fi studiată în anexa 2.)
4.7.4 Deoarece domeniul prioritar al integrării cetăţenilor Roma – angajarea – cade în mod particular în sarcina lor, partenerii sociali au de asemenea un rol important de jucat în acest sens. Experienţa Confederaţiei Sindicale Europene (ETUC), ca şi a sindicatelor naţionale şi europene şi a organizaţiilor naţionale a angajatorilor, poate fi element important în procesul care se va iniţia.
5. Concluzii
5.1 Înţelegerea faptului că toate eforturile de incluziune pentru cetăţenii Roma şi pentru a le întări drepturile s-au dovedit inadecvate este o temă recurentă pentru toate lucrările din acest domeniu.
Cu toate acestea, a arăta cu degetul doar către Comisie şi către Parlamentul European este o greşeală, deoarece metoda comunitară nu poate fi utilizată. Practic, toate măsurile necesare, se sprijină, de fapt, pe competenţa Statelor Membre şi a principiului subsidiarităţii aplicat în consecinţă.
5.2 Această problemă de competenţă nu este ceva nou în istoria Uniunii. O abordare a soluţiei a fost găsită în anii 1990 cu Metoda Deschisă de Coordinare (OMC)[14]. Comitetul propune, de aceea, folosirea OMC şi extinderea ei asupra aspectelor legate de minorităţi, în special de integrarea cetăţenilor Roma. În acelaşi timp, ar trebui utilizată o abordare orizontală paralelă pentru a stabili bazele corespunzătoare conform cărora trebuie luate deciziile. Comitetul este convins că OMC – un instrument european de guvernare şi o lege blândă – este o abordare ideală şi eficientă pentru multe aspecte care au încărcătură legală, socială şi istoric emoţională pentru minorităţi, în special în ceea ce priveşte minoritatea Roma.
5.3 Succesul acestor iniţiative va depinde în mod crucial de faptul dacă se poate stabili o reţea funcţională de cooperare de actori sociali. Comitetul a demonstrat în multe ocazii valoarea acesteia ca o punte către societatea civilă organizată[15] şi este de asemenea gata să contribuie printr-o cooperare instituţionalizată şi astfel sustenabilă, pentru a ataca problema integrării minorităţilor, în special a celei Roma.
5.4 Conferinţa minorităţii Roma[16] planificată pentru Septembrie de către Comisie ar fi un context potrivit de discuţii publice a acestei propuneri de îmbunătăţire a eficienţei UE şi a politicilor naţionale şi pentru primii paşi concreţi în acest proces.
Cu această ocazie, Comitetul ar putea prezenta măsurile concrete planificate urmare acestei opinii. Ar trebui să ne gândim şi la modalităţi de cooperare cu media care să continue scopurile pe termen lung şi să meargă dincolo doar de raportarea incidentelor, aşa cum ele se petrec.
6. Comentarii finale
6.1 Comitetul şi-a început iniţial lucrarea cu referinţe la anul Oportunităţilor Egale, dar apoi – la înţelegere cu Comisia – şi-a adaptat-o în contextul Anului Dialogului Intercultural.
Cultura, aşa cum înţelege Comitetul, este un proces care are impact asupra tuturor domeniilor vieţii, o proclamare a valorilor împărtăşite, un mod de viaţă împărtăşit şi un mijloc esenţial de comunicare ca parte a oricărui efort către o mai bună integrare în toate domeniile, pentru că se combină raţiunea cu sentimentele şi oferă astfel o abordare holistică pentru rezolvarea problemelor. Această dimensiune a culturii ajută la transformarea dialogului intercultural în instrument de pace şi stabilitate, atât internă cât şi externă. În termenii minorităţilor, în special a celei Roma, asta înseamnă că dialogul intercultural reprezintă cel mai bun mijloc de a îndepărta stereotipiile neîncrederii, prejudecăţilor şi lipsei de înţelegere care au crescut de-a lungul secolelor şi de ne găsi cu toţii într-o atmosferă de respect mutual, o formă de integrare acceptabilă pentru ambele părţi.
6.2 Comitetul speră că primii paşi concreţi către implementarea propunerii sale se va face înainte de terminarea Anului Dialogului Intercultural, urmând ca alţi paşi să se facă în cursul anului 2009, Anul European al Creativităţii şi Inovaţiei.
Transformarea care este necesară în relaţia cu minorităţile, în special cu minoritatea Roma, şi cu populaţia majoritară, inclusiv integrarea lor şi schimbarea poziţiei socio-economice, este un proces care va dura generaţii.
Necesită:
1. căi legale de acţiune care să se bazeze pe domenii pertinente ale metodei deschise de coordonare (educaţie, angajare, protecţie socială şi incluziune socială);
2. o strategie politică umbrelă coerentă şi pe termen lung din partea Comisiei;
3. cooperare structurată, transparentă şi sustenabilă între toţi actorii societăţii civile organizate şi promovarea capacităţii de acţiune de către ONG-uri;
4. implicarea activă a adevăraţilor reprezentanţi Roma în proces şi
5. o platformă instituţionalizată pentru implementarea practică a etapelor specifice.
1. Introducere
1.1 Într-o scrisoare din 27.10.2006, vice-preşedintele Comisiei şi Comisarul responsabil pentru afaceri inter-instituţionale, Margot Wallström, a cerut Comitetului, cu ocazia Anului Oportunităţilor Egale pentru Toţi 2007, să conceapă o opinie exploratorie cu privire la "cum să promoveze eforturile concertate pentru a maximiza impactul şi eficacitatea tuturor instrumentelor relevante de luptă împotriva discriminării şi de a promova integrarea minorităţilor, în special a celei Roma".
1.2 Deoarece Comitetul a discutat deja discriminarea minorităţilor în diverse domenii ale vieţii de zi cu zi, în diferite opinii, el atrage iniţial atenţia asupra aspectelor prezentate aici şi asupra relevanţei lor pentru minoritatea Roma şi se concentrează în opinia de faţă asupra situaţiei particulare ale acestei minorităţi în toate domeniile vieţii. Comitetul speră ca propunerea sa să ajute în direcţionarea acestui aspect şi accentuează importanţa unei strategii umbrelă coerente pentru a aduce minoritatea Roma in procesul integrării Europene.
2. Minoritatea Roma în Europa
2.1 Minoritatea Roma şi istoria sa: Deoarece originea istorică a unei anumite minorităţi are impact comensurabil asupra identităţii sale sociale şi politice şi asupra potenţialului asociat de conflict, cunoaşterea propriei istorii este de cea mai mare importanţă atât pentru minoritate cât şi pentru populaţia majoritară.
Minoritatea Roma trăieşte în Europa de mai mult de 7 secole. Prezenţa diverselor grupuri de minorităţi Roma în aproape toate ţările europene încă de la sfârşitul secolului al cincisprezecelea este la fel de bine documentată ca şi măsurile luate pentru a-i discrimina, exclude şi persecuta. În multe ţări, minorităţile Roma au fost victimele sclaviei[1] iar în unele regiuni, aceasta a fost abolită abia în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea. În secolul 20, minoritatea Roma a fost supusă altor orori şi persecuţii chiar din partea statului: numărul de victime ale minorităţii Roma supuse persecuţiei şi genocidului în perioada nazistă este dificil de estimat, dar este sigur că depăşeşte jumătate de milion.
Pe scurt, istoria minorităţii Roma în Europa este una de persecuţie şi de permanentă discriminare timp de secole, ceea ce a condus, de la sine înţeles, la traumatizarea multor membri ai săi.
Acesta este motivul pentru care trebuie făcute toate eforturile pentru a ajuta minoritatea Roma să nu mai fie victimă şi pentru a o transforma dintr-un obiect pasiv mai mult sau mai puţin lipsit de încredere în actori sociali activi care sunt pregătiţi şi capabili să-şi asume un rol activ în societate.
2.2 Minoritatea Roma şi demografia sa: Lipsa statisticilor de încredere indică faptul că nu există date demografice semnificative referitoare la minoritatea Roma. Ca rezultat, numărul acelora dintre ei despre care se consideră că trăiesc în Europa este între 10 şi 11 milioane (între 7 şi 9 milioane în UE). Aproximativ 60% dintre ei trăiesc în cea mai cumplită sărăcie, la marginea societăţii[2]. Felul şi amploarea excluziunii sunt similare în toate Statele Membre, deşi există diferenţe rezultate din factorii istorici şi socio-politici. Merită menţionat faptul că stilul lor de viaţă nomad este mai degrabă o consecinţă decât o cauză a excluziunii lor. Deşi copleşitoarea majoritate (mai mult de 95%) a minorităţii Roma este acum aşezată, opţiunea lor pentru o existenţă nomadă este deseori citată în încercarea de a le explica excluziunea.
Tendinţele demografice printre cetăţenii Roma diferă de ale majorităţii populaţiei: proporţia lor crescătoare în numărul total de populaţie, pe termen lung este o provocare pentru toate domeniile politicilor sociale şi educaţionale. Fără îmbunătăţiri semnificative ale educaţiei şi nivelelor de instruire ale cetăţenilor Roma, Statele Membre vor avea o populaţie mare şi în creştere, slab educată şi instruită, care va acţiona ca o frână a dezvoltării economice şi va secătui bunăstarea lor. Aceasta necesită strategii politice de educaţie şi angajare sensibile la tradiţiile şi caracteristicile lor particulare. Doar dacă vor fi oferite oportunităţi educaţionale şi de instruire cetăţenii Roma vor putea să îşi aducă o contribuţie activă societăţii căreia îi aparţin şi care o aşteaptă în mod legitim de la ei.
2.2.1 Minoritatea Roma şi limba lor: Romani este o limbă Indo-Europeană vorbită în numeroase forme în diverse comunităţi Roma europene. Înţeleasă de un număr foarte mari de cetăţeni Roma, este limba maternă a multor comunităţi. Excepţie fac acele ţări, precum Spania şi Marea Britanie, unde limba a fost interzisă şi parţial s-a pierdut. Recunoaşterea importanţei limbii Romani, ca şi standardizarea şi predarea ei, este de cea mai mare importanţă atât în interiorul cât şi în afara minorităţii. În afară de Institutul de limbi şi civilizaţii orientale din Paris, doar facultatea de limbi străine din Bucureşti mai are cursuri în această limbă. Mai există lucrări concepute în dialectul local Roma la Universitatea Charles de la Praga iar Universitatea Eötvös din Budapesta a avut iniţiativa unui curs în această limbă în cadrul Cartei Europene Regionale şi a Limbilor Minoritare.
O limbă comună generează o identitate comună. Promovarea limbii lor este de importanţă fundamentală, din acest motiv, pentru identitatea culturală a cetăţenilor Roma.
Din acest motiv, Comitetul solicită stabilirea unei catedre Jean Monnet pentru limbi minoritare cu focalizare particulară pe limba Romani şi pe cultura Roma.
2.3 Minoritatea Roma ca o componentă a culturii Europene
Faptul că minoritatea Roma şi-a adus contribuţia la diversitatea culturii Europene de-a lungul secolelor este amplu demonstrat în domenii precum muzică şi arte vizuale. Dat fiind faptul că 2008 este Anul Dialogului Intercultural, acest fapt este o bună oportunitate de a evidenţia şi de a intensifica această interdependenţă.
3. Minoritatea Roma şi vieţile lor alternative
3.1 Minoritatea Roma – O viaţă de discriminare
3.1.1 Înainte şi după naştere: Lipsa îngrijirilor pre-natale determină rate mari de mortalitate infantilă precum şi malnutriţie atât pentru mamă cât şi pentru copil. Simpla includere a cetăţenilor Roma în sistemele de sănătate existente nu este suficientă pentru a combate asemenea tendinţe nefavorabile sănătăţii. Ceea ce este necesar sunt măsurile de urgenţă cultural sensibile, care ţin cont de tradiţiile Roma şi sunt sprijinite prin implicarea activă (prin instruire) a femeilor Roma. Introducerea mediatorilor sanitari – ca în România, de exemplu –poate ajuta îmbunătăţirea accesului la sănătate a cetăţenilor Roma.
3.1.2 Integrarea ar trebui începută la vârstă preşcolară, deoarece creşele şi facilităţile preşcolare sunt un mijloc ideal de integrare fără discriminare. Pentru copii Roma, accesul la aceste facilităţi sunt o rară oportunitate, dar aplicarea coordonată a resurselor naţionale şi ale UE ar putea să facă acest lucru să devină regulă.
3.1.3 Vârsta şcolară (6-14 ani): Slaba participare a copiilor la şcoală se datorează lipsei înregistrării lor dar uneori şi refuzului părinţilor de a-şi trimite copii (în special fetele) la şcoală[3]. Pe lângă campaniile de informare, o abordare utilă, de exemplu, este practica foarte sensibilă din Slovacia de a plăti alocaţia pentru copii conform prezenţei acestora la şcoală.
Segregaţia în domeniul educaţiei apare în primă instanţă din separarea geografică a aşezărilor Roma faţă de populaţia majoritară. În plus, cetăţenii non-Roma îşi vor muta copii din şcolile unde procentajul de copii Roma într-o clasă devine prea mare, ceea ce conduce la crearea de şcoli sau clase segregate de copii Roma. Dintr-o varietate de motive, aceste şcoli nu întrunesc standardele cerute, ceea ce conduce ca rezultat la direcţionarea copiilor Roma perfect capabili în şcoli speciale şi – din nou un cerc vicios! – în mod uzual la excluderea posibilităţilor lor de a-şi continua educaţia.
O problemă particulară este plasarea copiilor Roma în şcoli speciale pentru copii cu dificultăţi în învăţare. Acest fapt se petrece deseori prin teste discriminatoare de admitere în şcoală, dar uneori şi prin stimulente false precum transport sau mese gratuite. Practica plasării negarantate în şcoli speciale este o încălcare flagrantă a drepturilor omului şi trebuie combătută prin toate mijloacele legale şi administrative.
Mai trebuie spus aici că un motiv de eşec şcolar este sărăcia deoarece părinţii fie nu pot (sau nu vor) să plătească costurile implicate sau îşi trimit copii la muncă fie pentru a ajuta familia fie pentru a avea grijă de fraţii mai mici. În special fetele sunt afectate de această situaţie.
3.1.4 Vârsta Adultă
3.1.4.1 Locuinţele sunt marcate de condiţii proaste şi de continua segregare. Facilităţile de mahala care beneficiază de o proastă infrastructură şi întreţinere, lipsindu-le resursele de utilităţi şi cu o înaltă poluare de mediu şi sanitară nu permit locuitorilor lor drepturi de proprietate şi o adresă permanentă la care să se înregistreze pentru a beneficia de drepturi şi pentru a se angaja sau a se înregistra la şcoală sau drepturi la îngrijiri medicale. Un alt cerc vicios.
3.1.4.2 Educaţia este una din cea mai fundamentală investiţie în viitor. Rata înaltă de analfabetism şi nivelul scăzut al educaţiei cetăţenilor Roma sunt de rău augur pentru viitor.
Este extrem de dificil pentru cetăţenii Roma să aibă acces la nivele mai înalte de educaţie şi să aibă parte de instruire vocaţională corespunzătoare. Ca eforturi de a-i integra în sistemele normale de educaţie şi instruire, Statele Membre ar trebui să folosească modele care să recunoască calităţile informale dobândite şi să fie mai generoase în recunoaşterea calificărilor obţinute în afara ţării.
Politica educaţională de integrare a limbii, introdusă de Comisie, unul din scopurile ei fiind promovarea învăţării limbilor minoritare, ar trebui să fie inclusă ca un beneficiu al cetăţenilor Roma.
3.1.4.3 Pentru obţinerea unei slujbe membrilor minorităţilor li se cere să surmonteze o serie de obstacole care deseori conduc de la unul la altul[4]. Faptul că nu au deloc sau au o foarte slabă, inadecvată sau nerecunoscută calificare conduce automat la discriminare. Membrii comunităţilor minoritare practic nu au acces la măsuri care promovează educaţia continuă.
Veniturile gospodăriilor Roma sunt puternic dependente de plăţile asigurărilor sociale şi a altor transferuri guvernamentale (de exemplu, pensii sau alocaţii pentru copii), în timp ce participarea la economia formală este relativ limitată. Acest fapt face asimetrică participarea cetăţenilor Roma la sistemele de protecţie socială (adică ca grup ei primesc mai mult decât plătesc). Această asimetrie este o cauză importantă a tensiunilor sociale şi a prejudecăţilor şi în ultimă instanţă a excluziunii.
3.1.4.4 Îngrijirile de sănătate: Standardul scăzut de viaţă (lipsa venitului) şi condiţiile proaste de trai (mizeria, condiţiile sanitare precare, lipsa apei curate) constituie un sever risc pentru sănătate. Accesul la serviciile de sănătate în aşezările cetăţenilor Roma este restricţionat, în particular datorită faptului că majoritatea dintre ei nu sunt înregistraţi la naştere şi rămân neînregistraţi din această cauză în sistemul de îngrijire a sănătăţii (un alt cerc vicios!).
3.1.4.5 Ca regulă, femeile Roma au un statut scăzut în ierarhia familială, şcolarizare precară sau inexistentă şi în consecinţă oportunităţi slabe de angajare. Ele deseori se mărită de tinere şi sunt frecvent gravide. Violenţa domestică, deseori neraportată, ar trebui să nu fie subestimată. Este în mod particular deranjant faptul că este acum combinată cu prostituţia, sterilizarea forţată şi traficul de persoane.
3.1.4.6 Discriminarea Societală în forma stereotipiilor şi a prejudecăţilor cărora le fac faţă comunităţile minoritare, în special cea Roma, este adânc înrădăcinată de generaţii de ignoranţă şi de diferenţele culturale. Prejudecata că aceste comunităţi ar fi de mai mică valoare pentru societate este larg răspândită, ceea ce conduce doar la un alt cerc vicios de izolare, sărăcie, violenţă şi în continuare excluziune.
3.2 Minoritatea Roma – O viaţă de integrare
3.2.1 Integrarea nu este un drum cu sens unic ci un proces cu dublu sens şi necesită eforturi atât din partea minorităţilor cât şi a populaţiei majoritare. Din teama de a renunţa la principiile lor, la tradiţiile şi identitatea lor în timpul integrării, mulţi cetăţeni Roma dovedesc mari rezerve când vine vorba de măsurile de integrare. Acest fapt începe cu teama lor, bazată pe traume istorice referitoare la orice formă de înregistrare.
3.2.2 Pe de altă parte, 40% din cetăţenii Roma nu trăiesc în sărăcie, ci în prosperitate, chiar dacă e doar modestă. Poate că nu sunt cetăţenii Roma cei mai vizibili, dar ei sunt dovada că aceştia sunt în esenţă capabili să se integreze în societatea în care trăiesc fără a renunţa la identitatea lor.
3.2.3 O cale promiţătoare o reprezintă nenumăratele publicaţii şi iniţiative ale organizaţiilor Roma care au adus în ochii opiniei publice imaginea lor şi a problemelor lor şi au crescut conştientizarea de ambele părţi.
3.2.4 Participarea egală a minorităţilor în societate presupune măsuri eficiente, durabile şi bine concepute. În timp ce acestea ar trebui concepute cu un scop, ele nu ar trebui să excludă celelalte grupuri sociale. Este necesară voinţa politicienilor, a oamenilor de afaceri şi a societăţii ca întreg simultan cu aplicarea principiului non-discriminării, a promovării oportunităţilor egale şi a gestionării diversităţii.
Cunoscând faptul că acest proces de integrare va dura generaţii, trebuie făcute toate eforturile pentru a demonta rezervele şi prejudecăţile cetăţenilor Roma şi ale celorlalţi, dar nu doar făcând paşii necesari practici ci şi ajutând conducătorii şi mediatorii de ambele părţi pentru a conlucra în crearea de strategii comune pentru viitor. Modelele de rol pentru comunităţile Roma joacă un rol important aici. Comitetul este pregătit să ajute procesul şi îşi va stabili contribuţia într-un stadiu ulterior.
4. Minoritatea Roma şi Europa
4.1 Comisia Europeană
4.1.1 Comisia a fost îndelung angajată în a ajuta la rezolvarea problemei integrării. Stabilirea unui grup al comisiei pentru aspecte legate de comunitatea Roma, acum câţiva ani, a îmbunătăţit curgerea informaţiilor dintre diferite servicii ale Comisiei şi obţinerea unor anumite măsuri de coordonare între numeroase domenii de activitate.
4.1.2 Grupul de Înalt Nivel de Integrare Socială a Minorităţilor Etnice stabilit de Comisie în Ianuarie 2006 a conceput raportul – critic – din Decembrie 2007[5], care include recomandări pentru "politici de îmbunătăţire a situaţiei cetăţenilor Roma cu privire la educaţie, angajare, sănătate şi locuinţe". Grupul de experţi a precizat clar în raportul său că doar o combinaţie corectă politic, cuplată cu o abordare pragmatică, ar putea aduce soluţii de durată.
4.1.3 Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale se ocupă de acest aspect în profunzime[6]. Ar trebui făcută o menţiune cu privire la studiile extinse, rapoartele şi evenimentele predecesorului său, Centrul European de Monitorizare a Rasismului şi a Xenofobiei[7].
4.2 Parlamentul European
4.2.1 Parlamentul European a fost mult timp consecvent în activitatea sa referitoare la problemele minorităţilor, în special referitoare la integrarea cetăţenilor Roma şi la combaterea discriminării lor. Astfel, au fost deja adoptate un număr de rezoluţii, cea mai recentă fiind cea din 31 ianuarie 2008[8].
4.3 Consiliul
4.3.1 Consiliul European cel mai recent a abordat acest subiect pe 14 Decembrie 2007 în legătură cu Anul European al Oportunităţilor Egale[9].
4.4 Consiliul Europei şi OSCE
Ambele organizaţii au contribuit în numeroase domenii la îmbunătăţirea situaţiei şi îşi continuă munca prin măsuri specializat centrate pe problema minorităţii Roma. Atât Consiliul Europei cât şi OSCE au propriile departamente pentru acest domeniu.
4.5 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a creat o serie de breşe care au dus la apariţia unor baze importante pentru implementarea drepturilor cetăţenilor Roma[10].
4.6 Naţiunile Unite au promovat integrarea cetăţenilor Roma timp de ani de zile, în special prin UNICEF şi UNESCO.
4.7 Societatea civilă organizată
4.7.1 Institutul pentru o Societate Deschisă, sprijinit de Banca Mondială, a iniţiat Decada Incluziunii cetăţenilor Roma 2005-2015[11].
4.7.2 Recent înfiinţata Coaliţie UE a politicii Roma (ERPC)[12] a pledat pentru principiul incluziunii prin participare şi "doreşte să promoveze participarea cetăţenilor Roma în toate procesele relevante".
4.7.3 Forumul European al cetăţenilor Roma şi al Călătorilor (ERTF)[13] merită amintit în mod particular: a fost înfiinţat la iniţiativa preşedintelui finlandez Tarja Halonen şi este în parteneriat cu Consiliul Europei care îi oferă un statut privilegiat vis-à-vis de această organizaţie şi îi permite să participe la lucrările sale.
(O listă cuprinzătoare a organizaţiilor societăţii civile la nivel european care sunt angajate în incluziunea cetăţenilor Roma şi în urmărirea drepturilor lor poate fi studiată în anexa 2.)
4.7.4 Deoarece domeniul prioritar al integrării cetăţenilor Roma – angajarea – cade în mod particular în sarcina lor, partenerii sociali au de asemenea un rol important de jucat în acest sens. Experienţa Confederaţiei Sindicale Europene (ETUC), ca şi a sindicatelor naţionale şi europene şi a organizaţiilor naţionale a angajatorilor, poate fi element important în procesul care se va iniţia.
5. Concluzii
5.1 Înţelegerea faptului că toate eforturile de incluziune pentru cetăţenii Roma şi pentru a le întări drepturile s-au dovedit inadecvate este o temă recurentă pentru toate lucrările din acest domeniu.
Cu toate acestea, a arăta cu degetul doar către Comisie şi către Parlamentul European este o greşeală, deoarece metoda comunitară nu poate fi utilizată. Practic, toate măsurile necesare, se sprijină, de fapt, pe competenţa Statelor Membre şi a principiului subsidiarităţii aplicat în consecinţă.
5.2 Această problemă de competenţă nu este ceva nou în istoria Uniunii. O abordare a soluţiei a fost găsită în anii 1990 cu Metoda Deschisă de Coordinare (OMC)[14]. Comitetul propune, de aceea, folosirea OMC şi extinderea ei asupra aspectelor legate de minorităţi, în special de integrarea cetăţenilor Roma. În acelaşi timp, ar trebui utilizată o abordare orizontală paralelă pentru a stabili bazele corespunzătoare conform cărora trebuie luate deciziile. Comitetul este convins că OMC – un instrument european de guvernare şi o lege blândă – este o abordare ideală şi eficientă pentru multe aspecte care au încărcătură legală, socială şi istoric emoţională pentru minorităţi, în special în ceea ce priveşte minoritatea Roma.
5.3 Succesul acestor iniţiative va depinde în mod crucial de faptul dacă se poate stabili o reţea funcţională de cooperare de actori sociali. Comitetul a demonstrat în multe ocazii valoarea acesteia ca o punte către societatea civilă organizată[15] şi este de asemenea gata să contribuie printr-o cooperare instituţionalizată şi astfel sustenabilă, pentru a ataca problema integrării minorităţilor, în special a celei Roma.
5.4 Conferinţa minorităţii Roma[16] planificată pentru Septembrie de către Comisie ar fi un context potrivit de discuţii publice a acestei propuneri de îmbunătăţire a eficienţei UE şi a politicilor naţionale şi pentru primii paşi concreţi în acest proces.
Cu această ocazie, Comitetul ar putea prezenta măsurile concrete planificate urmare acestei opinii. Ar trebui să ne gândim şi la modalităţi de cooperare cu media care să continue scopurile pe termen lung şi să meargă dincolo doar de raportarea incidentelor, aşa cum ele se petrec.
6. Comentarii finale
6.1 Comitetul şi-a început iniţial lucrarea cu referinţe la anul Oportunităţilor Egale, dar apoi – la înţelegere cu Comisia – şi-a adaptat-o în contextul Anului Dialogului Intercultural.
Cultura, aşa cum înţelege Comitetul, este un proces care are impact asupra tuturor domeniilor vieţii, o proclamare a valorilor împărtăşite, un mod de viaţă împărtăşit şi un mijloc esenţial de comunicare ca parte a oricărui efort către o mai bună integrare în toate domeniile, pentru că se combină raţiunea cu sentimentele şi oferă astfel o abordare holistică pentru rezolvarea problemelor. Această dimensiune a culturii ajută la transformarea dialogului intercultural în instrument de pace şi stabilitate, atât internă cât şi externă. În termenii minorităţilor, în special a celei Roma, asta înseamnă că dialogul intercultural reprezintă cel mai bun mijloc de a îndepărta stereotipiile neîncrederii, prejudecăţilor şi lipsei de înţelegere care au crescut de-a lungul secolelor şi de ne găsi cu toţii într-o atmosferă de respect mutual, o formă de integrare acceptabilă pentru ambele părţi.
6.2 Comitetul speră că primii paşi concreţi către implementarea propunerii sale se va face înainte de terminarea Anului Dialogului Intercultural, urmând ca alţi paşi să se facă în cursul anului 2009, Anul European al Creativităţii şi Inovaţiei.
Note de subsol:
[1] Opiniile din partea Pariza şi Sharma (vor fi completate).
[2] Referinţe/Surse (UNDP, Comisia de studiu cu privire la minoritatea Roma într-o UE lărgită (2004), Banca Mondială etc. (vor fi completate).
[3] 40% din copii Roma num erg la şcoală (comparative cu 0.5% din populaţia majoritară) şi 38% renunţă (comparative cu 4% din populaţia majoritară). Fetele sunt şi mai mult dezavantajate, doar una dintre ele terminând cursurile şcolii primare (comparative cu 19 din 20 pentru populaţia majoritară).
Doar 8% din copii Roma termină cursurile gimnaziale (comparative cu 64% din populaţia majoritară) şi mai puţin de 0.5% intră în următorul ciclu de educaţie (date despre completarea acestui ciclu nu sunt disponibile).
[4] Grupul de Experţi de Înalt Nivel cu privire la integrarea socială a minorităţilor etnice şi incluziunea lor pe piaţa forţei de muncă a prezentat raportul "Minorităţile Etnice pe Piaţa Forţei de Muncă" în Decembrie 2007. Indică cele mai importante obstacole de acces la piaţa forţei de muncă.
[5] "În ciuda multelor programe şi iniţiative referitoare la cetăţenii Roma, schimbarea a fost lentă şi rezultatele au fost mai proaste decât s-a anticipat, în principal datorită problemelor structurale. Este necesar de a sublinia faptul că, deşi egalitatea ar trebui sp fie un scop strategic al UE şi al Statelor Membre, sunt necesare acţiuni specifice şi focalizate pe incluziunea cetăţenilor Roma."
[6] (de completat).
[7] (de completat).
[8] Moţiunea comună pentru o rezoluţie, din 28.1.2008 asupra unei Strategii Europene referitoare la minoritatea Roma, punctul 6: "Forţează Comisia Europeană să dezvolte o strategie cadru europeană de incluziune a cetăţenilor Roma focalizată pe oferirea coerenţei politice la nivel UE în ceea ce priveşte incluziunea cetăţenilor Roma şi în acelaşi timp forţează comisia să creioneze un paln de acţiune comunitar cuprinzător de incluziune a cetăţenilor Roma cu sarcina de a oferi sprijin financiar pentru realizarea obiectivului strategiei cadru europene de incluziune a cetăţenilor Roma."
[9] În acest sens, Consiliul European, care este conştient de situaţia foarte specifică cu care se confruntă minoritatea Roma în Uniune, invită Statele Membre şi Uniunea să folosească toate mijloacele pentru a le îmbunătăţi incluziunea. Pentru aceasta, invită Comisia să examineze politicile şi instrumentele exitente şi să raporteze Consiliului progresul obţinut, până la sfârşitul lui iunie 2008.
(Vezi anexa 1).
Conceptul de "Decada Incluziunii cetăţenilor Roma 2005-2015" a fost adoptat la converinţa din iunie 2003 despre "cetăţenii Roma într-o Europă în expansiune – provocări pentru viitor" cu o activă colaborare din partea Comisiei. Ţările participante (republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croaţia, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia şi Muntenegru) au adoptat planuri de acţiune care includeau propuneri de obţinere a patru scopuri principale – educaţie, angajare, sănătate şi locuinţe. A fost de asemenea stabilit în cadrul conferinţei un Fond Educaţional pentru cetăţenii Roma.
Membri: Amnesty International (AI), Centrul European pentru Drepturile cetăţenilor Roma (ERRC), Biroul European de Informaţii pentru cetăţenii Roma (ERIO), Reţeaua Europeană contra Rasismului (ENAR), Institutul pentru o Societate Deschisă (OSI), Fundaţia Internaţională Spolu (SPOLU), Grupul Internaţional pentru Drepturi ale Minorităţilor (MRGI) şi Organizaţia Europeană a originilor cetăţenilor Roma (ERGO).
[10] (Vezi anexa 1)
[11] Conceptul de "Decada Incluziunii cetăţenilor Roma 2005-2015" a fost adoptat la converinţa din iunie 2003 despre "cetăţenii Roma într-o Europă în expansiune – provocări pentru viitor" cu o activă colaborare din partea Comisiei. Ţările participante (republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croaţia, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia şi Muntenegru) au adoptat planuri de acţiune care includeau propuneri de obţinere a patru scopuri principale – educaţie, angajare, sănătate şi locuinţe. A fost de asemenea stabilit în cadrul conferinţei un Fond Educaţional pentru cetăţenii Roma.
[12] Membri: Amnesty International (AI), Centrul European pentru Drepturile cetăţenilor Roma (ERRC), Biroul European de Informaţii pentru cetăţenii Roma (ERIO), Reţeaua Europeană contra Rasismului (ENAR), Institutul pentru o Societate Deschisă (OSI), Fundaţia Internaţională Spolu (SPOLU), Grupul Internaţional pentru Drepturi ale Minorităţilor (MRGI) şi Organizaţia Europeană a originilor cetăţenilor Roma (ERGO).
[13] Forumul European al cetăţenilor Roma şi al Călătorilor.
[14] Consiliul European de la Lisabona a aplicat metoda deschisă de coordonare procesului de la Lisabona în domenii precum angajarea, protecţia socială, educaţia copiilor, politica antreprenorială, politica inovatoare şi de cercetare precum şi reformei economice structurale. Consiliul European Gothenburg a extins scopul acesteia către emigraţie şi azil. OMC a fost de atunci extinsă şi către aspectele referitoare la tineret. În comunicatul său de pe agenda europeană pentru cultură într-o lume globalizată ((COM)2007 242 final), Comisia Europeană propune aplicarea OMC culturii. Pentru aceasta, se stipulează expres că Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor ar trebui implicate în acest proces.
[15] Vezi lucrarea Comisiei Consultative pentru Schimb Industrial (CCMI), Grupul de la Lisabona şi Grupul de Legătură dintre Comitetul Economic şi Social European şi organizaţiile şi reţelele societăţii civile europene.
[16] Conferinţa la Înalt Nivel referitoare la Incluziune minorităţii Roma.
[1] Opiniile din partea Pariza şi Sharma (vor fi completate).
[2] Referinţe/Surse (UNDP, Comisia de studiu cu privire la minoritatea Roma într-o UE lărgită (2004), Banca Mondială etc. (vor fi completate).
[3] 40% din copii Roma num erg la şcoală (comparative cu 0.5% din populaţia majoritară) şi 38% renunţă (comparative cu 4% din populaţia majoritară). Fetele sunt şi mai mult dezavantajate, doar una dintre ele terminând cursurile şcolii primare (comparative cu 19 din 20 pentru populaţia majoritară).
Doar 8% din copii Roma termină cursurile gimnaziale (comparative cu 64% din populaţia majoritară) şi mai puţin de 0.5% intră în următorul ciclu de educaţie (date despre completarea acestui ciclu nu sunt disponibile).
[4] Grupul de Experţi de Înalt Nivel cu privire la integrarea socială a minorităţilor etnice şi incluziunea lor pe piaţa forţei de muncă a prezentat raportul "Minorităţile Etnice pe Piaţa Forţei de Muncă" în Decembrie 2007. Indică cele mai importante obstacole de acces la piaţa forţei de muncă.
[5] "În ciuda multelor programe şi iniţiative referitoare la cetăţenii Roma, schimbarea a fost lentă şi rezultatele au fost mai proaste decât s-a anticipat, în principal datorită problemelor structurale. Este necesar de a sublinia faptul că, deşi egalitatea ar trebui sp fie un scop strategic al UE şi al Statelor Membre, sunt necesare acţiuni specifice şi focalizate pe incluziunea cetăţenilor Roma."
[6] (de completat).
[7] (de completat).
[8] Moţiunea comună pentru o rezoluţie, din 28.1.2008 asupra unei Strategii Europene referitoare la minoritatea Roma, punctul 6: "Forţează Comisia Europeană să dezvolte o strategie cadru europeană de incluziune a cetăţenilor Roma focalizată pe oferirea coerenţei politice la nivel UE în ceea ce priveşte incluziunea cetăţenilor Roma şi în acelaşi timp forţează comisia să creioneze un paln de acţiune comunitar cuprinzător de incluziune a cetăţenilor Roma cu sarcina de a oferi sprijin financiar pentru realizarea obiectivului strategiei cadru europene de incluziune a cetăţenilor Roma."
[9] În acest sens, Consiliul European, care este conştient de situaţia foarte specifică cu care se confruntă minoritatea Roma în Uniune, invită Statele Membre şi Uniunea să folosească toate mijloacele pentru a le îmbunătăţi incluziunea. Pentru aceasta, invită Comisia să examineze politicile şi instrumentele exitente şi să raporteze Consiliului progresul obţinut, până la sfârşitul lui iunie 2008.
(Vezi anexa 1).
Conceptul de "Decada Incluziunii cetăţenilor Roma 2005-2015" a fost adoptat la converinţa din iunie 2003 despre "cetăţenii Roma într-o Europă în expansiune – provocări pentru viitor" cu o activă colaborare din partea Comisiei. Ţările participante (republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croaţia, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia şi Muntenegru) au adoptat planuri de acţiune care includeau propuneri de obţinere a patru scopuri principale – educaţie, angajare, sănătate şi locuinţe. A fost de asemenea stabilit în cadrul conferinţei un Fond Educaţional pentru cetăţenii Roma.
Membri: Amnesty International (AI), Centrul European pentru Drepturile cetăţenilor Roma (ERRC), Biroul European de Informaţii pentru cetăţenii Roma (ERIO), Reţeaua Europeană contra Rasismului (ENAR), Institutul pentru o Societate Deschisă (OSI), Fundaţia Internaţională Spolu (SPOLU), Grupul Internaţional pentru Drepturi ale Minorităţilor (MRGI) şi Organizaţia Europeană a originilor cetăţenilor Roma (ERGO).
[10] (Vezi anexa 1)
[11] Conceptul de "Decada Incluziunii cetăţenilor Roma 2005-2015" a fost adoptat la converinţa din iunie 2003 despre "cetăţenii Roma într-o Europă în expansiune – provocări pentru viitor" cu o activă colaborare din partea Comisiei. Ţările participante (republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croaţia, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia şi Muntenegru) au adoptat planuri de acţiune care includeau propuneri de obţinere a patru scopuri principale – educaţie, angajare, sănătate şi locuinţe. A fost de asemenea stabilit în cadrul conferinţei un Fond Educaţional pentru cetăţenii Roma.
[12] Membri: Amnesty International (AI), Centrul European pentru Drepturile cetăţenilor Roma (ERRC), Biroul European de Informaţii pentru cetăţenii Roma (ERIO), Reţeaua Europeană contra Rasismului (ENAR), Institutul pentru o Societate Deschisă (OSI), Fundaţia Internaţională Spolu (SPOLU), Grupul Internaţional pentru Drepturi ale Minorităţilor (MRGI) şi Organizaţia Europeană a originilor cetăţenilor Roma (ERGO).
[13] Forumul European al cetăţenilor Roma şi al Călătorilor.
[14] Consiliul European de la Lisabona a aplicat metoda deschisă de coordonare procesului de la Lisabona în domenii precum angajarea, protecţia socială, educaţia copiilor, politica antreprenorială, politica inovatoare şi de cercetare precum şi reformei economice structurale. Consiliul European Gothenburg a extins scopul acesteia către emigraţie şi azil. OMC a fost de atunci extinsă şi către aspectele referitoare la tineret. În comunicatul său de pe agenda europeană pentru cultură într-o lume globalizată ((COM)2007 242 final), Comisia Europeană propune aplicarea OMC culturii. Pentru aceasta, se stipulează expres că Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor ar trebui implicate în acest proces.
[15] Vezi lucrarea Comisiei Consultative pentru Schimb Industrial (CCMI), Grupul de la Lisabona şi Grupul de Legătură dintre Comitetul Economic şi Social European şi organizaţiile şi reţelele societăţii civile europene.
[16] Conferinţa la Înalt Nivel referitoare la Incluziune minorităţii Roma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu