marți, 27 mai 2008

Dimensiunea etică şi socială a instituţiilor financiare europene

In luna martie 2008 a avut loc o audiere in cadrul grupului de studiu „Dimensiunea etică şi socială a instituţiilor financiare europene”

1. Primirea participanţilor


Dl Umberto BURANI, preşedintele grupului de studiu, le urează bun venit participanţilor. În contextul actualei crize financiare, CESE organizează această manifestare într-un moment foarte oportun. Preşedintele menţionează că primul document de lucru al raportorului a fost distribuit participanţilor. În această fază, documentul reflectă doar opinia raportorului. În urma acestei audieri, documentul va fi dezbătut de grupul de studiu cu diferite ocazii, iar mai târziu, Secţiunea pentru uniunea economică şi monetară şi coeziune economică şi socială a CESE îl va adopta şi îl va prezenta mai departe spre adoptare Adunării Plenare a CESE. Preşedintele accentuează că ordinea de zi este foarte încărcată şi îi îndeamnă pe vorbitori să se încadreze în timpul care le-a fost acordat.

Dl Edgardo IOZIA, raportor, prezintă contextul în care CESE începe această muncă importantă. Moneda euro este cotată la mult peste 1,50 USD, iar pieţele mondiale se confruntă cu o criză financiară. Această audiere oferă o posibilitate de consultare în acest context. Experţii CESE îi vor asculta pe actorii implicaţi în sectorul bancar şi în cel al asigurărilor. Se pune întrebarea în ce mod poate fi consolidată în practică dimensiunea socială şi etică. Se va pute accentul pe dimensiunea europeană, evidenţiindu-se că diversitatea este o moştenire istorică ce nu trebuie subestimată. În urma acestui eveniment, primul proiect al documentului de lucru va fi îmbunătăţit prin includerea concluziilor acestei audieri. Dl Iozia mulţumeşte secretariatului pentru munca depusă în acest proces.

2. SESIUNEA 1 – Dimensiunea etică şi socială a instituţiilor financiare europene: punctul de vedere al organizaţiilor europene privind documentul de lucru al CESE

Dl Bernard BAYOT, Asociaţia Internaţională a Investitorilor în Economia Socială (INAISE), prezintă organizaţia din care face parte, menţionând că aceasta este un investitor mondial în mediu, dezvoltare durabilă, economie socială, formare şi educaţie, sănătate, precum şi în artă şi cultură. În ceea ce priveşte documentul de lucru, în diferite state membre, unii membri INAISE beneficiază de scutire de la dispoziţiile directivei bancare şi acest lucru ar trebui să se extindă la toate statele membre UE. De asemenea, ar fi important ca statutul special al organizaţiilor membre INAISE să fie recunoscut oficial. Aceasta se referă la diferite chestiuni de reglementare şi aspecte financiare. În afară de aceasta, ar trebui să se creeze stimulente pentru o atitudine socială şi etică, termenul-cheie fiind „compensaţii financiare”.

Dl Hervé GUIDER, Asociaţia Europeană a Cooperativelor de Credit (EACB), a salutat iniţiativa CESE de a aborda acest subiect. Diversitatea şi pluralismul în sectorul financiar trebuie să fie menţinute. Accesul la serviciile financiare trebuie să fie garantat. În document, trebuie subliniate chestiunile legate de lipsa accesului la serviciile bancare. Inovarea în domeniul eticii şi responsabilităţii sociale reprezintă un alt aspect care ar putea fi evidenţiat mai mult (de exemplu, solidaritatea şi fondurile etice sau economiile comune). Un alt aspect important se referă la dezvoltarea locală. Băncile cooperatiste îşi reinvestesc fondurile pe plan local, contribuind astfel la dimensiunea teritorială care combate delocalizarea. Cadrul de reglementare din toate ţările trebuie să recunoască statutul companiilor europene pentru a evita denaturarea pieţei interne.

Dna Florence RANSON, Federaţia Bancară Europeană (EBF), a salutat iniţiativa CESE şi a subliniat că EBF reprezintă 5 000 de bănci din întreaga Europă, inclusiv bănci mai mici sau regionale. Dimensiunea etică şi socială este esenţială pentru sectorul bancar, inclusiv pentru băncile comerciale. Europa nu se află în centrul actualei crize financiare, deşi este afectată de aceasta. Criza provine din lipsa unor reglementări în SUA. Cu toate acestea, structurile de cooperare dintre autorităţile de reglementare din Europa trebuie consolidate. Sunt în curs de derulare anumite iniţiative între autorităţile de reglementare şi sectorul bancar pentru a se evita adâncirea crizei. Toţi actorii au un rol specific în asigurarea celor mai bune servicii pentru clienţi, într-un mediu foarte concurenţial. În acest sens, concurenţa şi diversitatea se îmbină. Însă angajamentul etic şi social reprezintă o chestiune orizontală şi pentru băncile comerciale existente. Responsabilitatea socială a întreprinderii este bine integrată de multe instituţii care prestează servicii financiare şi educaţia financiară este un alt domeniu în care băncile sunt foarte implicate.

Dl Chris DE NOOSE, Grupul European al Caselor de Economii (ESBG), a prezentat organizaţia din care face parte, menţionând că aceasta este o federaţie de bănci „regionale, responsabile, destinate persoanelor fizice”. El a menţionat că preocupările CESE sunt împărtăşite de ESBG. Accentul pus pe pluralism este important, însă trebuie menţinute şi condiţiile egale de concurenţă. În Europa, un procent de 90% din populaţie are acces la finanţare, datorită prezenţei acestui sector în regiuni şi datorită disponibilităţii informaţiilor. Numeroasele iniţiative şi proiecte privind „alfabetizarea financiară”, derulate de casele de economii din Europa, va contribui la mărirea acestui număr. Este important ca informaţia să nu îi copleşească pe consumatori, ci să îi ajute.

Dl Oliver ROETHIG, UNI-Europa Finance, a prezentat organizaţia din care face parte, menţionând că aceasta este un sindicat european din sectorul financiar şi reprezintă 1,5 milioane de oameni din Europa. El şi-a exprimat opinia că documentul de lucru a identificat foarte bine problema şi a accentuat că dimensiunea muncii este esenţa unui sector financiar etic şi social. Chestiunile legate de investiţiile etice, de drepturile omului şi de preocupările faţă de mediu depind de modul în care sunt aplicate de către angajaţii din acest sector. Un aspect subliniat în documentul de lucru se referă la educaţia financiară şi, în practică, funcţionarilor bancari le revine sarcina de a oferi sfaturi clienţilor, permiţând-le să ia o decizie în cunoştinţă de cauză. În acest context, UNI-Europa este în favoarea diversităţii în acest sector, în ceea ce priveşte statutele diferite ale băncilor şi ale societăţilor de asigurare, inclusiv a societăţilor care, prin statut, sunt fără scop lucrativ. În contextul crizei financiare, autorităţile de reglementare trebuie să stabilească condiţiile-cadru care să asigure că investitorii respectă procedurile de evaluare mai bună a riscului.

Dl Michel GENET, Coopérative de Crédit Alternatif (CREDAL), s-a prezentat, menţionând că este reprezentant al Federaţiei Europene pentru Etică şi Alternativă (FEBEA). Federaţia numără 24 de membri din Uniunea Europeană, organizaţiile fiind de tip şi mărime foarte diferite. Federaţia a fost înfiinţată, întrucât s-a considerat că este important ca acest sub-sector să îşi unească forţele pentru forma un număr suficient de mare care să poată utiliza anumite posibilităţi pe care le oferă Europa. Obiectivele generale sunt realizarea unei economii mai umane şi contribuţia la dezvoltarea durabilă din perspectivă socială şi ecologică. Avizul CESE prezintă un mare interes pentru federaţie. Termenul „biodiversitate” folosit în document este un termen frumos care descrie foarte bine chestiunile în cauză. Pentru ca acest lucru să poată fi pus în practică, este nevoie de reglementări mai diversificate în sectorul bancar din Europa, adaptate şi la instituţiile speciale, şi care să includă stimulente financiare pentru aspectele externe pozitive care decurg din sub-sectorul bancar etic.

Dna Catherine HOCK, Asociaţia Societăţilor de Asigurare Mutuală şi a Cooperativelor de Asigurare din Europa (AISAM+ACME=AMICE), a explicat că peste 20% din piaţa europeană de asigurări este deţinută de societăţile de asigurare mutuală şi de cooperativele de asigurare. Asociaţia este foarte interesată de document, în special de punctul despre asigurările etice. Întrucât nu sunt listaţi la bursă, membrii AMICE nu sunt afectaţi de perspectiva pe termen scurt a rezultatelor trimestriale şi pot opera cu o perspectivă pe un termen mai lung, constituind astfel un factor de stabilizare pe piaţă. Studiile demonstrează de asemenea că membrii asociaţiei reuşesc mai bine decât ceilalţi actori din acest sector să îşi păstreze clienţii. De aceea, asociaţia consideră foarte important ca legislatorii de la nivel european să răspundă necesităţilor organizaţiilor mutuale. De exemplu, proiectul unui statut mutual european, care ar fi permis societăţilor din ţări diferite să fuzioneze sau să stabilească legături financiare între ele, este abandonat în cadrul pachetului privind o mai bună legiferare. Solvabilitatea II reprezintă o altă sursă de îngrijorare. Societăţile mai mici de asigurare mutuală ar putea să aibă dificultăţi în a se conforma noilor cerinţe stabilite în directivă. De aceea, este extrem de important pentru membrii asociaţiei ca principiul proporţionalităţii să fie aplicat de legislatori şi de autorităţile de control în contextul iniţiativei Solvabilitate II. În ceea ce priveşte documentul, referitor la sistemul bancar local, aceleaşi criterii pot fi aplicate şi societăţilor de asigurare mutuală, întrucât şi acestea au o bază puternică în regiuni.

A urmat o scurtă sesiune de întrebări şi răspunsuri. Dl Umberto BURANI s-a interesat de calculul economic al băncilor privind finanţarea proiectelor care sunt etice, dar nu şi viabile economic. Dl Michel GENET a răspuns că o bancă este doar un actor intermediar şi că deponentul este cel/cea care ia decizia de a investi în proiecte mai puţin rentabile. Fondurile de investiţii etice grupează astfel de produse,iar investitorii pot decide dacă le cumpără, transferând astfel resursele către astfel de proiecte. Dl Bernard BAYOT a adăugat că este în curs de punere în aplicare un proces special de control al deciziilor financiare care privesc micro-creditele, inovarea şi activităţile care se concentrează pe capitalul uman şi social. Dl Hervé GUIDER a adăugat că, în cazul cooperativelor de credit, acestea dispun de un mecanism intern de solidaritate prin care băncile din diferite regiuni îşi asumă o parte din risc (mutualizarea riscului). Dl Chris DE NOOSE a adăugat că principiul „risc mare – preţ mare” stă la baza oricărei decizii bancare. Deseori, se stabilesc baze specifice pentru a se crea un cadru instituţional care să permită mai multe abordări alternative.

3. SESIUNEA a 2-a – Diversitate şi pluralism: experienţe pozitive

Din cauza faptului că trebuia să plece mai devreme, dl Hanns-Michael HÖLZ, Deutsche Bank, a fost invitat să ia primul cuvântul şi să prezinte situaţia Deutsche Bank din Germania. Atunci când se dezbate dimensiunea etică şi socială în afacerile bancare, relaţiile cu toate părţile interesate, adică clienţi, angajaţi, acţionari şi societatea civilă, sunt cruciale. Toate băncile trebuie să prezinte credibilitate, indiferent care este profilul lor exact. În ceea ce priveşte Deutsche Bank, responsabilitatea socială a întreprinderii nu este o caracteristică suplimentară, ci una de bază, iar transparenţa şi răspunderea faţă de respectarea standardelor fac parte din acest model de afaceri. Iar acestea nu sunt doar vorbe goale, ci reprezintă şi un factor luat în calcul de agenţiile şi indicii de evaluare. Nu ar trebui să treacă neobservat faptul că Deutsche Bank oferă o serie de produse care includ, de exemplu, fondurile de micro-finanţare.

Dl Guillaume ROESCH, Crédit Agricole, a prezentat cazul sistemului „point passarelle”, elaborat de Crédit Agricole, care oferă asistenţă persoanelor aflate în dificultăţi pe care nu le pot rezolva singuri (adesea afectaţi de şomaj, boală sau divorţ). Sistemul „point passarelle” a fost creat în 1998, separat de agenţiile bancare. Astăzi, harta Franţei este acoperită din ce în ce mai mult de filiale la care există un „point passarelle”. Nu există nicio activitate comercială în acest sistem. Abordarea este umană şi accentuează educaţia oferită gratuit persoanelor, pe baza valorilor fundamentale ale cooperativelor de credit. Serviciul prestat nu este doar de tip bancar, ci include şi chestiuni precum consilierea privind administrarea unui buget mic, rezolvarea chestiunile juridice etc. Sunt ascultate doleanţele oamenilor şi se propun soluţii cuprinzătoare. Consilierii sunt voluntari care nu sunt plătiţi, adesea persoane care în trecut au folosit sistemul cu succes. Rata succesului este înaltă. După două luni, 60% dintre persoane reuşesc să depăşească cele mai mari dificultăţi generate de situaţia lor. Crédit Agricole consideră că „point passarelle” contribuie în mod real la dezvoltarea economică şi socială din regiuni.

Dna Catherine BOITEUX PELLETIER, Grupul AXA, a prezentat chestiunea micro-asigurării, care se încadrează în eforturile Grupului AXA privind dezvoltarea durabilă şi responsabilitatea socială a întreprinderii. Aceasta se referă la nevoile de asigurare ale micro-întreprinzătorilor. Chestiunile şi dificultăţile sunt legate de o dimensiune complicată a preselectării riscurilor şi de neutralizarea acestora prin mutualizarea riscului. AXA oferă micro-asigurări printr-o abordare comercială, un model de profitabilitate pe termen lung marje reduse. Produsele variază de la asigurarea împotriva daunelor la asigurarea de sănătate. În ţările în curs de dezvoltare (de exemplu, în Maroc sau în India), printre obiective se numără şi dezvoltarea pieţei. Pieţele naţionale s-ar putea dezvolta mai mult dacă întregul cadru de reglementare ar fi simplificat. Instituţiile de micro-finanţare se ocupă şi de relaţia cu clienţii. Produsele sunt standardizate şi toate riscurile sunt asigurate, atât pentru întreprinzătorul care tocmai îşi lansează afacerea fără a avea altceva decât ideea, cât şi pentru microîntreprinderile care dispun deja de sediu (de exemplu, frizerie, florărie etc.).

Dl Michel GENET, Coopérative de Crédit Alternatif (CREDAL), a prezentat CREDAL, o cooperativă de credit înfiinţată acum 23 de ani în contextul în care băncile belgiene investeau în Africa de Sud, ceea ce se considera că susţine regimul de apartheid. CREDAL are 1 400 de membri, persoane şi instituţii, dintre care 25% nu doresc niciun beneficiu financiar din investiţia lor. Totuşi, pentru marea majoritate, se plătesc compensaţii pentru inflaţie. Aproape 10 millioane EUR sunt investite în credite sociale (ajutor pentru persoanele cu handicap, reintegrare pentru şomerii de lungă durată etc.), în micro-credite (pentru lansări de afaceri fără acces la serviciile bancare, de obicei din cauză că, pentru micro-credite, costurile tranzacţiilor sunt prea mari) şi în credite pentru consum (pentru persoanele sărace care nu obţin credite de la alte bănci). Chestiunea esenţială este legată de problema compensaţiilor financiare care se pot obţine prin sistemul de reglementare pentru costurile mari ale tranzacţiilor în acest segment de piaţă.

Dna Inés GARCÍA-PINTOS BALBÁS, Confederaţia Caselor de Economii Spaniole (CECA), a prezentat modelul de guvernanţă al caselor de economii spaniole, care deţin în Spania o cotă de piaţă de aproape 41%. Ea a explicat că aceste case de economii funcţionează în aceleaşi condiţii ca băncile comerciale şi sunt instituţii care urmăresc un profit maxim. Din punct de vedere juridic, aceste case de economii sunt fundaţii private cu o puternică implicare locală. Casele sunt administrate de o adunare formată din clienţi, administraţia locală, fondatori, angajaţi, guverne regionale şi asociaţii de interes general. În calitate de instituţii care urmăresc un profit maxim, trăsătura distinctă a caselor de economii din Spania o reprezintă modul în care este utilizat profitul, aproape 25% din acesta fiind utilizat pentru „acţiuni sociale” (în spaniolă, „obra social”), adică petrecerea timpului liber şi cultură, asistenţă socială şi medicală, educaţie şi cercetare, patrimoniu istoric şi natural. În 2006, aceasta a însemnat peste 1,5 miliarde EUR, de obicei plătiţi sub formă de micro-credite în condiţii favorabile. Datele despre acest segment de piaţă arată că acest model de afaceri are succes.

Dl Juan LOPEZ, Federcasse, s-a referit la cooperativele italiene de credit şi a menţionat că acestea se adresează doar membrilor lor, obiectivele sociale ale acestora fiind consacrate în statute. Acestea aduc beneficii concrete economiei pe plan local (sponsorizări sau cheltuieli pentru activităţile culturale şi sociale). Proximitatea (angajamentul legal de a oferi împrumuturi pe plan local), incluziunea (accesul la finanţare pentru IMM-uri şi familii, susţinerea celor nevoiaşi şi stimularea spiritului antreprenorial), dezvoltarea locală (luând în considerare dimensiunea socială, economică şi ecologică), consolidarea capacităţii instituţionale la nivel local (răspunsuri rapide şi flexibile, reţele, competenţe, capacitatea de administrare) sunt aspecte esenţiale ale acestui model. Cu toate acestea, implicarea locală este încorporată în acţiuni la nivel naţional şi chiar internaţional.

Dl Jörg REINBRECHT, UNI-Europa Finance, a informat despre aspectele importante ale sistemului financiar din Germania, din perspectiva sindicatelor. Casele de economii şi cooperativele de credit deţin peste 50% din piaţa băncilor destinate persoanelor fizice, asigurând tuturor accesul la serviciile financiare (inclusiv împrumuturi pentru întreprinderile mici, finanţare pentru lansarea unei afaceri şi sprijin pentru economiile regionale bazate pe „principiul regional”). Ele fac donaţii pentru organizaţiile sociale şi pentru evenimentele culturale, sunt unul dintre cei mai importanţi contribuabili (cele patru mari bănci comerciale nu au plătit deloc impozite în perioada 2000 – 2004!) şi menţin concurenţa în favoarea clientului. În acest context, faptul că ele nu pot fi cumpărate nu este un obstacol în calea integrării financiare europene.

Dl Franz Karl PRÜLLER, Fundaţia ERSTE, a explicat că fundaţia este acţionarul majoritar al Grupului Erste Bank şi îşi utilizează venitul din dividende pentru a sprijini programe în domenii precum cel social, cultural şi al integrării europene. Banca a fost înfiinţată cu scopul social de a oferi servicii bancare celor cărora până atunci nu li se ofereau astfel de servicii. „Die Zweite Sparkasse” este un proiect al acestei fundaţii care datează din perioada de început. În colaborare cu organizaţiile de ajutor social şi de consiliere, se oferă persoanelor „trecute pe lista neagră” un cont curent fără posibilitatea de credit. Clientul are de asemenea acces la servicii de asigurare foarte ieftine şi la un cont de economii. Angajaţii care prestează aceste servicii bancare nu sunt plătiţi; ci provin adesea de la Erste Bank.

Dl Pierre DUTRIEU, Caisse Nationale des Caisses d’Epargne (CNCE), a prezentat proiectul „Parcours Confiance – un proiect de incluziune financiară al Casei Franceze de Economii”, lansat în 2006. Scopul este combaterea excluziunii. Beneficiarii sunt persoanele fizice şi micii întreprinzători. Serviciile bancare ieftine şi adaptate nevoilor sunt oferite clienţilor vulnerabili împreună cu alte servicii colaterale privind locuinţele, căutarea unui loc de muncă şi ajutorul psihologic oferit de asistenţi sociali sau de organizaţii de caritate. Serviciile bancare pentru persoane fizice includ o analiză profundă a situaţiei, un plan de redresare, un card bancar fără posibilitatea de credit, micro-credite şi sesiuni de pregătire, de exemplu prin ateliere colective pe tema administrării bugetului şi a banilor. Există 30 de sedii pentru un număr de persoane estimat la 3 000; în 2007, au fost oferite peste 700 de micro-credite. În mod similar, au acces şi micii întreprinzători, în 20 de sedii oferindu-li-se expertiză specială. Proiectul „Parcours Confiance” este administrat ca un proiect cu echipe şi parteneri locali. Locurile de desfăşurare sunt deseori alese lângă un sediu Caisse d'Epargne, însă separat de sediile filialelor. „Parcours Confiance” nu este o bancă pentru săraci, ci un program de reinserţie. Obiectivul pentru 2010 este oferirea a 10 000 de micro-credite.

Dl Pim VAN DE WERD, ACHMEA-NL, a vorbit în numele societăţilor private de asigurare şi a prezentat rolul social al societăţilor olandeze de asigurare de viaţă şi de sănătate, şi anume rolul de partener privat în noua structură olandeză public-privat din acest sector. În timp ce guvernul asigură accesul, preţurile accesibile şi calitatea asistenţei medicale, 31 de societăţi private sunt în concurenţă pentru oferirea de servicii de asigurare medicală, de bază şi complementare, persoanelor fizice. Aceste societăţi de asigurări sunt private, cu sau fără scop lucrativ şi activează pe plan naţional, dar există şi societăţi de asigurare regionale, mai mici. Elementele sociale ale asigurării ţin de faptul că toţi sunt obligaţi să adere, este o datorie a societăţii de asigurare să accepte pe toată lumea pentru toate tipurile de asigurări, există o solidaritate deplină privind asigurarea, jumătate din prime sunt în funcţie de venit, persoanele cu un venit (foarte) mic primesc compensaţii pentru prime, societăţile de asigurare sunt compensate pentru riscurile mari prin intermediul unei scheme de egalizare a riscului finanţate public, poliţa de asigurare este pe viaţă, neputând fi întreruptă de compania de asigurare, iar persoana asigurată poate schimba societatea de asigurare (sau poliţa) în fiecare an, la orice vârstă şi în orice circumstanţă. Un alt exemplu de atitudine socială din partea societăţilor olandeze de asigurare de viaţă şi de sănătate este acceptarea şi asigurarea pe viaţă a persoanelor infestate cu virusul HIV. De asemenea, există un acord voluntar între societăţile de asigurări de sănătate şi societăţile de asigurări de călătorie. În cazul unei accidentări în străinătate, societatea de asigurare contactată prima va garanta şi va supraveghea întregul proces de tratament şi repatriere.

Dna Catherine HOCK, Asociaţia Societăţilor de Asigurare Mutuală şi a Cooperativelor de Asigurare din Europa (AISAM+ACME=AMICE), a prezentat politica de investiţii a societăţii CIS (Corporative Insurance Society), înfiinţată în 1867. Fiind singura societate cooperatistă de asigurări din Regatul Unit, CIS are o abordare investiţională care integrează consideraţiile financiare cu preocupările ecologice, sociale şi de guvernanţă, în tot procesul investiţional. CIS îndeamnă companiile să aplice standarde înalte de responsabilitate socială a întreprinderilor. Angajamentul etic specific este o chestiune care ţine de drepturile omului, de standardele sindicale şi profesionale, de impactul ecologic, de bunăstarea animalelor, de incluziunea socială etc. 70 de specialişti în investiţii efectuează o analiză specifică integrată în procesul de administrare de fonduri şi bazată pe consultarea clienţilor. Analiza include evaluarea riscului pentru societăţi din punct de vedere ecologic, social şi al guvernanţei. Proiectele recente se referă la avertizarea privind trecerea prea rapidă la biocombustibili, drepturile lucrătorilor, abuzul de orele suplimentare, combaterea comerţului ilegal cu blănuri prin internet, aprovizionarea durabilă cu ulei de palmier şi promovarea contractelor pentru energie eoliană.

Preşedintele i-a invitat pe cei prezenţi la o dezbatere generală. Dna Ildegarda FERRARRO, Federaţia Băncilor Italiene, a explicat diferite aspecte legate de incluziunea financiară a imigranţilor şi de serviciile bancare. Dl Jörg REINBRECHT a dorit să afle de ce, în exemplu austriac, „a doua casă de economii”a fost creată ca o fundaţie separată, în loc să ofere acele servicii prin banca publică principală. Dl Thomas DELAPINA, membru al CESE, a întrebat care este justificarea compensaţiilor financiare pentru atitudinea şi serviciile etice şi sociale în cazul băncilor publice care, deseori, sunt firme mari ce funcţionează ca nişte bănci comerciale. El a dorit de asemenea să ştie dacă modelul anglo-saxon de reglementare a acestui sector câştigă în importanţă în Europa.

Dl Franz Karl PRÜLLER a explicat cazul clienţilor băncii „Zweite Sparkasse” şi a precizat că aceştia nu au avut acces la alte bănci. Acestor clienţi nu sunt deserviţi nici de bănci publice, nici de bănci private, pentru că sunt trecuţi pe o listă neagră. Serviciile oferite au fost de natură temporară, în scopul reintegrării persoanelor vizate. În ceea ce priveşte compensaţiile, acestea nu sunt neapărat compensaţii financiare. Ideea de bază este că sectorul public – al cărui obiectiv politic general este binele comun – ar trebui să creeze condiţiile-cadru pentru ca acţiunea socială şi bunele exemple să predomine pe termen mediu şi lung.

Dna Inés GARCÍA-PINTOS BALBÁS a explicat că, în Spania, casele de economii nu urmăresc să ofere compensaţii pentru atitudinea socială faţă de afaceri. Responsabilitatea socială este încorporată în modelul de afaceri. De asemenea, casele de economii spaniole sunt organizaţii private care se concurează între ele. În ceea ce priveşte întrebarea referitoare la cultura bancară anglo-saxonă, nu ar trebui neglijat rolul băncilor comunitare în cadrul acestui model. Supravegherea, încrederea, transparenţa şi liberalizarea sunt elemente esenţiale ale reglementării sectorului bancar, indiferent dacă este de tip anglo-saxon sau european.

Dl Bernard BAYOT a explicat că aceste măsuri compensatorii pot însemna într-adevăr măsuri de compensare financiară. El a menţionat un exemplu din legislaţia belgiană: în ceea ce priveşte creditele pentru consum, s-a creat un fond care să rezolve problema supraîndatorării, permiţând finanţarea medierii datoriei. Un alt exemplu din legislaţia belgiană îl reprezintă posibilitatea de acces la serviciile bancare de bază prin intermediul unui fond interbancar. Actorii care oferă acces sporit la serviciile de bază sunt compensaţi din acest fond, care este de fapt alimentat de actorii care oferă acces redus.

4. Concluzia audierii

Dl Georgios DASSIS (preşedintele Secţiunii CESE pentru uniunea economică şi monetară şi coeziunea economică şi socială) a încheiat subliniind că dezbaterile interesante din cadrul acestei audieri au loc în contextul unei nesiguranţe generale a populaţiei ca urmare a repercusiunilor crizei financiare continue. El a mulţumit tuturor vorbitorilor pentru contribuţiile lor, care ilustrează diversitatea sectorului bancar şi al asigurărilor, în care fiecare actor are un rol specific. Clientul obişnuit al băncilor nu are tot timpul cunoştinţă de toate serviciile oferite. Aceasta ar putea uneori crea sentimentul că serviciile primite sunt plătite prea scump şi că bogăţia este distribuită prea inegal. În acest context, el se simte foarte încurajat de aspectele sociale şi etice ale sistemului bancar care au fost prezentate, de exemplu de faptul că profiturile obţinute de casele de economii sunt în mare parte utilizate în serviciul binelui comun. Bazându-se pe această audiere, el se aşteaptă ca CESE să adopte un aviz pe această temă, care să servească cauza pe care toţi vorbitorii au apărat-o, respectiv încurajarea şi promovarea unei dimensiuni sociale şi etice în activităţile instituţiilor financiare.

miercuri, 14 mai 2008

SOC 263 Integrarea minoritatilor - Roma

Eugen Lucan, membru in Comitetul Economic si Social European, anunta pe toti cei interesati ca in data de 15.05.2008 la initiativa CESE sectiunea SOC va avea loc a doua intalnire de lucru cu privire la avizul SOC/263 Integrarea minorităţilor – Roma.
In grupul de lucru din partea Romaniei va mai participa Petre Dandea ca reprezentant in CESE din partea organizatiilor sindicale . Expert pentru raportor este domnul NICOLAE GHEORGHE din Romania-EXPERT OSCE (in imagine la conferinta OSCE de la Bucuresti din iunie 2007).
Într-o scrisoare din 27.10.2006, vice-preşedintele Comisiei şi Comisarul responsabil pentru afaceri inter-instituţionale, Margot Wallström, a cerut Comitetului, cu ocazia Anului Oportunităţilor Egale pentru Toţi 2007, să conceapă o opinie exploratorie cu privire la "cum să promoveze eforturile concertate pentru a maximiza impactul şi eficacitatea tuturor instrumentelor relevante de luptă împotriva discriminării şi de a promova integrarea minorităţilor, în special a celei Roma.

Reprezentantii societatii civile din Romania si in special ai organizatiilor reprezentante a minoritatilor, care urmaresc promovarea programelor destinate minoritailor si comunitatilor roma sunt invitate sa isi exprime parerea pe http://www.eugen.lucan.ro/ Ma puteti contacta si la: eugensucces@yahoo.com sau la 0741 134444, 0722 133935 (Lucan Eugen). Mai jos aveti varianta primara a avizului in limba romana.
Daca aveti puncte de vedere diverse si la obiect, prezentari de situatii particulare, modele de buna practica, sau materiale relevante le voi supune dezbaterii publice in CESE.
VA SOLICIT SA PROPUNETI AMENDAMENTE CARE SA PREZINTE INTERESLEE ORGANIZATIILOR DUMNEAVOASTRA dupa urmatorul model care sa cuprinda comentarii generale, modificarea porpusa si justificarea ei:
Comentarii generale: Capitole, Subcapitole, Alte propuneri de capitole, Ordinea capitolelor in aviz
Art. x paragraful y se modifica/se elimina/ se completeaza cu ..........
Justificarea propunerii.
Va multumesc !
Aveti mai jos AVIZUL INITIAL propus de raportorul CESE!


Recomandări

Transformarea care este necesară în relaţia cu minorităţile, în special cu minoritatea Roma, şi cu populaţia majoritară, inclusiv integrarea lor şi schimbarea poziţiei socio-economice, este un proces care va dura generaţii.

Necesită:

1. căi legale de acţiune care să se bazeze pe domenii pertinente ale metodei deschise de coordonare (educaţie, angajare, protecţie socială şi incluziune socială);
2. o strategie politică umbrelă coerentă şi pe termen lung din partea Comisiei;
3. cooperare structurată, transparentă şi sustenabilă între toţi actorii societăţii civile organizate şi promovarea capacităţii de acţiune de către ONG-uri;
4. implicarea activă a adevăraţilor reprezentanţi Roma în proces şi
5. o platformă instituţionalizată pentru implementarea practică a etapelor specifice.

1. Introducere

1.1 Într-o scrisoare din 27.10.2006, vice-preşedintele Comisiei şi Comisarul responsabil pentru afaceri inter-instituţionale, Margot Wallström, a cerut Comitetului, cu ocazia Anului Oportunităţilor Egale pentru Toţi 2007, să conceapă o opinie exploratorie cu privire la "cum să promoveze eforturile concertate pentru a maximiza impactul şi eficacitatea tuturor instrumentelor relevante de luptă împotriva discriminării şi de a promova integrarea minorităţilor, în special a celei Roma".

1.2 Deoarece Comitetul a discutat deja discriminarea minorităţilor în diverse domenii ale vieţii de zi cu zi, în diferite opinii, el atrage iniţial atenţia asupra aspectelor prezentate aici şi asupra relevanţei lor pentru minoritatea Roma şi se concentrează în opinia de faţă asupra situaţiei particulare ale acestei minorităţi în toate domeniile vieţii. Comitetul speră ca propunerea sa să ajute în direcţionarea acestui aspect şi accentuează importanţa unei strategii umbrelă coerente pentru a aduce minoritatea Roma in procesul integrării Europene.

2. Minoritatea Roma în Europa

2.1 Minoritatea Roma şi istoria sa: Deoarece originea istorică a unei anumite minorităţi are impact comensurabil asupra identităţii sale sociale şi politice şi asupra potenţialului asociat de conflict, cunoaşterea propriei istorii este de cea mai mare importanţă atât pentru minoritate cât şi pentru populaţia majoritară.

Minoritatea Roma trăieşte în Europa de mai mult de 7 secole. Prezenţa diverselor grupuri de minorităţi Roma în aproape toate ţările europene încă de la sfârşitul secolului al cincisprezecelea este la fel de bine documentată ca şi măsurile luate pentru a-i discrimina, exclude şi persecuta. În multe ţări, minorităţile Roma au fost victimele sclaviei[1] iar în unele regiuni, aceasta a fost abolită abia în a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea. În secolul 20, minoritatea Roma a fost supusă altor orori şi persecuţii chiar din partea statului: numărul de victime ale minorităţii Roma supuse persecuţiei şi genocidului în perioada nazistă este dificil de estimat, dar este sigur că depăşeşte jumătate de milion.

Pe scurt, istoria minorităţii Roma în Europa este una de persecuţie şi de permanentă discriminare timp de secole, ceea ce a condus, de la sine înţeles, la traumatizarea multor membri ai săi.

Acesta este motivul pentru care trebuie făcute toate eforturile pentru a ajuta minoritatea Roma să nu mai fie victimă şi pentru a o transforma dintr-un obiect pasiv mai mult sau mai puţin lipsit de încredere în actori sociali activi care sunt pregătiţi şi capabili să-şi asume un rol activ în societate.

2.2 Minoritatea Roma şi demografia sa: Lipsa statisticilor de încredere indică faptul că nu există date demografice semnificative referitoare la minoritatea Roma. Ca rezultat, numărul acelora dintre ei despre care se consideră că trăiesc în Europa este între 10 şi 11 milioane (între 7 şi 9 milioane în UE). Aproximativ 60% dintre ei trăiesc în cea mai cumplită sărăcie, la marginea societăţii[2]. Felul şi amploarea excluziunii sunt similare în toate Statele Membre, deşi există diferenţe rezultate din factorii istorici şi socio-politici. Merită menţionat faptul că stilul lor de viaţă nomad este mai degrabă o consecinţă decât o cauză a excluziunii lor. Deşi copleşitoarea majoritate (mai mult de 95%) a minorităţii Roma este acum aşezată, opţiunea lor pentru o existenţă nomadă este deseori citată în încercarea de a le explica excluziunea.

Tendinţele demografice printre cetăţenii Roma diferă de ale majorităţii populaţiei: proporţia lor crescătoare în numărul total de populaţie, pe termen lung este o provocare pentru toate domeniile politicilor sociale şi educaţionale. Fără îmbunătăţiri semnificative ale educaţiei şi nivelelor de instruire ale cetăţenilor Roma, Statele Membre vor avea o populaţie mare şi în creştere, slab educată şi instruită, care va acţiona ca o frână a dezvoltării economice şi va secătui bunăstarea lor. Aceasta necesită strategii politice de educaţie şi angajare sensibile la tradiţiile şi caracteristicile lor particulare. Doar dacă vor fi oferite oportunităţi educaţionale şi de instruire cetăţenii Roma vor putea să îşi aducă o contribuţie activă societăţii căreia îi aparţin şi care o aşteaptă în mod legitim de la ei.

2.2.1 Minoritatea Roma şi limba lor: Romani este o limbă Indo-Europeană vorbită în numeroase forme în diverse comunităţi Roma europene. Înţeleasă de un număr foarte mari de cetăţeni Roma, este limba maternă a multor comunităţi. Excepţie fac acele ţări, precum Spania şi Marea Britanie, unde limba a fost interzisă şi parţial s-a pierdut. Recunoaşterea importanţei limbii Romani, ca şi standardizarea şi predarea ei, este de cea mai mare importanţă atât în interiorul cât şi în afara minorităţii. În afară de Institutul de limbi şi civilizaţii orientale din Paris, doar facultatea de limbi străine din Bucureşti mai are cursuri în această limbă. Mai există lucrări concepute în dialectul local Roma la Universitatea Charles de la Praga iar Universitatea Eötvös din Budapesta a avut iniţiativa unui curs în această limbă în cadrul Cartei Europene Regionale şi a Limbilor Minoritare.

O limbă comună generează o identitate comună. Promovarea limbii lor este de importanţă fundamentală, din acest motiv, pentru identitatea culturală a cetăţenilor Roma.

Din acest motiv, Comitetul solicită stabilirea unei catedre Jean Monnet pentru limbi minoritare cu focalizare particulară pe limba Romani şi pe cultura Roma.

2.3 Minoritatea Roma ca o componentă a culturii Europene

Faptul că minoritatea Roma şi-a adus contribuţia la diversitatea culturii Europene de-a lungul secolelor este amplu demonstrat în domenii precum muzică şi arte vizuale. Dat fiind faptul că 2008 este Anul Dialogului Intercultural, acest fapt este o bună oportunitate de a evidenţia şi de a intensifica această interdependenţă.

3. Minoritatea Roma şi vieţile lor alternative

3.1 Minoritatea Roma – O viaţă de discriminare

3.1.1 Înainte şi după naştere: Lipsa îngrijirilor pre-natale determină rate mari de mortalitate infantilă precum şi malnutriţie atât pentru mamă cât şi pentru copil. Simpla includere a cetăţenilor Roma în sistemele de sănătate existente nu este suficientă pentru a combate asemenea tendinţe nefavorabile sănătăţii. Ceea ce este necesar sunt măsurile de urgenţă cultural sensibile, care ţin cont de tradiţiile Roma şi sunt sprijinite prin implicarea activă (prin instruire) a femeilor Roma. Introducerea mediatorilor sanitari – ca în România, de exemplu –poate ajuta îmbunătăţirea accesului la sănătate a cetăţenilor Roma.

3.1.2 Integrarea ar trebui începută la vârstă preşcolară, deoarece creşele şi facilităţile preşcolare sunt un mijloc ideal de integrare fără discriminare. Pentru copii Roma, accesul la aceste facilităţi sunt o rară oportunitate, dar aplicarea coordonată a resurselor naţionale şi ale UE ar putea să facă acest lucru să devină regulă.

3.1.3 Vârsta şcolară (6-14 ani): Slaba participare a copiilor la şcoală se datorează lipsei înregistrării lor dar uneori şi refuzului părinţilor de a-şi trimite copii (în special fetele) la şcoală[3]. Pe lângă campaniile de informare, o abordare utilă, de exemplu, este practica foarte sensibilă din Slovacia de a plăti alocaţia pentru copii conform prezenţei acestora la şcoală.

Segregaţia în domeniul educaţiei apare în primă instanţă din separarea geografică a aşezărilor Roma faţă de populaţia majoritară. În plus, cetăţenii non-Roma îşi vor muta copii din şcolile unde procentajul de copii Roma într-o clasă devine prea mare, ceea ce conduce la crearea de şcoli sau clase segregate de copii Roma. Dintr-o varietate de motive, aceste şcoli nu întrunesc standardele cerute, ceea ce conduce ca rezultat la direcţionarea copiilor Roma perfect capabili în şcoli speciale şi – din nou un cerc vicios! – în mod uzual la excluderea posibilităţilor lor de a-şi continua educaţia.

O problemă particulară este plasarea copiilor Roma în şcoli speciale pentru copii cu dificultăţi în învăţare. Acest fapt se petrece deseori prin teste discriminatoare de admitere în şcoală, dar uneori şi prin stimulente false precum transport sau mese gratuite. Practica plasării negarantate în şcoli speciale este o încălcare flagrantă a drepturilor omului şi trebuie combătută prin toate mijloacele legale şi administrative.

Mai trebuie spus aici că un motiv de eşec şcolar este sărăcia deoarece părinţii fie nu pot (sau nu vor) să plătească costurile implicate sau îşi trimit copii la muncă fie pentru a ajuta familia fie pentru a avea grijă de fraţii mai mici. În special fetele sunt afectate de această situaţie.

3.1.4 Vârsta Adultă

3.1.4.1 Locuinţele sunt marcate de condiţii proaste şi de continua segregare. Facilităţile de mahala care beneficiază de o proastă infrastructură şi întreţinere, lipsindu-le resursele de utilităţi şi cu o înaltă poluare de mediu şi sanitară nu permit locuitorilor lor drepturi de proprietate şi o adresă permanentă la care să se înregistreze pentru a beneficia de drepturi şi pentru a se angaja sau a se înregistra la şcoală sau drepturi la îngrijiri medicale. Un alt cerc vicios.

3.1.4.2 Educaţia este una din cea mai fundamentală investiţie în viitor. Rata înaltă de analfabetism şi nivelul scăzut al educaţiei cetăţenilor Roma sunt de rău augur pentru viitor.

Este extrem de dificil pentru cetăţenii Roma să aibă acces la nivele mai înalte de educaţie şi să aibă parte de instruire vocaţională corespunzătoare. Ca eforturi de a-i integra în sistemele normale de educaţie şi instruire, Statele Membre ar trebui să folosească modele care să recunoască calităţile informale dobândite şi să fie mai generoase în recunoaşterea calificărilor obţinute în afara ţării.

Politica educaţională de integrare a limbii, introdusă de Comisie, unul din scopurile ei fiind promovarea învăţării limbilor minoritare, ar trebui să fie inclusă ca un beneficiu al cetăţenilor Roma.

3.1.4.3 Pentru obţinerea unei slujbe membrilor minorităţilor li se cere să surmonteze o serie de obstacole care deseori conduc de la unul la altul[4]. Faptul că nu au deloc sau au o foarte slabă, inadecvată sau nerecunoscută calificare conduce automat la discriminare. Membrii comunităţilor minoritare practic nu au acces la măsuri care promovează educaţia continuă.

Veniturile gospodăriilor Roma sunt puternic dependente de plăţile asigurărilor sociale şi a altor transferuri guvernamentale (de exemplu, pensii sau alocaţii pentru copii), în timp ce participarea la economia formală este relativ limitată. Acest fapt face asimetrică participarea cetăţenilor Roma la sistemele de protecţie socială (adică ca grup ei primesc mai mult decât plătesc). Această asimetrie este o cauză importantă a tensiunilor sociale şi a prejudecăţilor şi în ultimă instanţă a excluziunii.

3.1.4.4 Îngrijirile de sănătate: Standardul scăzut de viaţă (lipsa venitului) şi condiţiile proaste de trai (mizeria, condiţiile sanitare precare, lipsa apei curate) constituie un sever risc pentru sănătate. Accesul la serviciile de sănătate în aşezările cetăţenilor Roma este restricţionat, în particular datorită faptului că majoritatea dintre ei nu sunt înregistraţi la naştere şi rămân neînregistraţi din această cauză în sistemul de îngrijire a sănătăţii (un alt cerc vicios!).

3.1.4.5 Ca regulă, femeile Roma au un statut scăzut în ierarhia familială, şcolarizare precară sau inexistentă şi în consecinţă oportunităţi slabe de angajare. Ele deseori se mărită de tinere şi sunt frecvent gravide. Violenţa domestică, deseori neraportată, ar trebui să nu fie subestimată. Este în mod particular deranjant faptul că este acum combinată cu prostituţia, sterilizarea forţată şi traficul de persoane.

3.1.4.6 Discriminarea Societală în forma stereotipiilor şi a prejudecăţilor cărora le fac faţă comunităţile minoritare, în special cea Roma, este adânc înrădăcinată de generaţii de ignoranţă şi de diferenţele culturale. Prejudecata că aceste comunităţi ar fi de mai mică valoare pentru societate este larg răspândită, ceea ce conduce doar la un alt cerc vicios de izolare, sărăcie, violenţă şi în continuare excluziune.

3.2 Minoritatea Roma – O viaţă de integrare

3.2.1 Integrarea nu este un drum cu sens unic ci un proces cu dublu sens şi necesită eforturi atât din partea minorităţilor cât şi a populaţiei majoritare. Din teama de a renunţa la principiile lor, la tradiţiile şi identitatea lor în timpul integrării, mulţi cetăţeni Roma dovedesc mari rezerve când vine vorba de măsurile de integrare. Acest fapt începe cu teama lor, bazată pe traume istorice referitoare la orice formă de înregistrare.

3.2.2 Pe de altă parte, 40% din cetăţenii Roma nu trăiesc în sărăcie, ci în prosperitate, chiar dacă e doar modestă. Poate că nu sunt cetăţenii Roma cei mai vizibili, dar ei sunt dovada că aceştia sunt în esenţă capabili să se integreze în societatea în care trăiesc fără a renunţa la identitatea lor.

3.2.3 O cale promiţătoare o reprezintă nenumăratele publicaţii şi iniţiative ale organizaţiilor Roma care au adus în ochii opiniei publice imaginea lor şi a problemelor lor şi au crescut conştientizarea de ambele părţi.

3.2.4 Participarea egală a minorităţilor în societate presupune măsuri eficiente, durabile şi bine concepute. În timp ce acestea ar trebui concepute cu un scop, ele nu ar trebui să excludă celelalte grupuri sociale. Este necesară voinţa politicienilor, a oamenilor de afaceri şi a societăţii ca întreg simultan cu aplicarea principiului non-discriminării, a promovării oportunităţilor egale şi a gestionării diversităţii.

Cunoscând faptul că acest proces de integrare va dura generaţii, trebuie făcute toate eforturile pentru a demonta rezervele şi prejudecăţile cetăţenilor Roma şi ale celorlalţi, dar nu doar făcând paşii necesari practici ci şi ajutând conducătorii şi mediatorii de ambele părţi pentru a conlucra în crearea de strategii comune pentru viitor. Modelele de rol pentru comunităţile Roma joacă un rol important aici. Comitetul este pregătit să ajute procesul şi îşi va stabili contribuţia într-un stadiu ulterior.

4. Minoritatea Roma şi Europa

4.1 Comisia Europeană

4.1.1 Comisia a fost îndelung angajată în a ajuta la rezolvarea problemei integrării. Stabilirea unui grup al comisiei pentru aspecte legate de comunitatea Roma, acum câţiva ani, a îmbunătăţit curgerea informaţiilor dintre diferite servicii ale Comisiei şi obţinerea unor anumite măsuri de coordonare între numeroase domenii de activitate.

4.1.2 Grupul de Înalt Nivel de Integrare Socială a Minorităţilor Etnice stabilit de Comisie în Ianuarie 2006 a conceput raportul – critic – din Decembrie 2007[5], care include recomandări pentru "politici de îmbunătăţire a situaţiei cetăţenilor Roma cu privire la educaţie, angajare, sănătate şi locuinţe". Grupul de experţi a precizat clar în raportul său că doar o combinaţie corectă politic, cuplată cu o abordare pragmatică, ar putea aduce soluţii de durată.

4.1.3 Agenţia Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale se ocupă de acest aspect în profunzime[6]. Ar trebui făcută o menţiune cu privire la studiile extinse, rapoartele şi evenimentele predecesorului său, Centrul European de Monitorizare a Rasismului şi a Xenofobiei[7].

4.2 Parlamentul European

4.2.1 Parlamentul European a fost mult timp consecvent în activitatea sa referitoare la problemele minorităţilor, în special referitoare la integrarea cetăţenilor Roma şi la combaterea discriminării lor. Astfel, au fost deja adoptate un număr de rezoluţii, cea mai recentă fiind cea din 31 ianuarie 2008[8].

4.3 Consiliul

4.3.1 Consiliul European cel mai recent a abordat acest subiect pe 14 Decembrie 2007 în legătură cu Anul European al Oportunităţilor Egale[9].

4.4 Consiliul Europei şi OSCE

Ambele organizaţii au contribuit în numeroase domenii la îmbunătăţirea situaţiei şi îşi continuă munca prin măsuri specializat centrate pe problema minorităţii Roma. Atât Consiliul Europei cât şi OSCE au propriile departamente pentru acest domeniu.

4.5 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a creat o serie de breşe care au dus la apariţia unor baze importante pentru implementarea drepturilor cetăţenilor Roma[10].

4.6 Naţiunile Unite au promovat integrarea cetăţenilor Roma timp de ani de zile, în special prin UNICEF şi UNESCO.

4.7 Societatea civilă organizată

4.7.1 Institutul pentru o Societate Deschisă, sprijinit de Banca Mondială, a iniţiat Decada Incluziunii cetăţenilor Roma 2005-2015[11].

4.7.2 Recent înfiinţata Coaliţie UE a politicii Roma (ERPC)[12] a pledat pentru principiul incluziunii prin participare şi "doreşte să promoveze participarea cetăţenilor Roma în toate procesele relevante".

4.7.3 Forumul European al cetăţenilor Roma şi al Călătorilor (ERTF)[13] merită amintit în mod particular: a fost înfiinţat la iniţiativa preşedintelui finlandez Tarja Halonen şi este în parteneriat cu Consiliul Europei care îi oferă un statut privilegiat vis-à-vis de această organizaţie şi îi permite să participe la lucrările sale.

(O listă cuprinzătoare a organizaţiilor societăţii civile la nivel european care sunt angajate în incluziunea cetăţenilor Roma şi în urmărirea drepturilor lor poate fi studiată în anexa 2.)

4.7.4 Deoarece domeniul prioritar al integrării cetăţenilor Roma – angajarea – cade în mod particular în sarcina lor, partenerii sociali au de asemenea un rol important de jucat în acest sens. Experienţa Confederaţiei Sindicale Europene (ETUC), ca şi a sindicatelor naţionale şi europene şi a organizaţiilor naţionale a angajatorilor, poate fi element important în procesul care se va iniţia.

5. Concluzii

5.1 Înţelegerea faptului că toate eforturile de incluziune pentru cetăţenii Roma şi pentru a le întări drepturile s-au dovedit inadecvate este o temă recurentă pentru toate lucrările din acest domeniu.

Cu toate acestea, a arăta cu degetul doar către Comisie şi către Parlamentul European este o greşeală, deoarece metoda comunitară nu poate fi utilizată. Practic, toate măsurile necesare, se sprijină, de fapt, pe competenţa Statelor Membre şi a principiului subsidiarităţii aplicat în consecinţă.

5.2 Această problemă de competenţă nu este ceva nou în istoria Uniunii. O abordare a soluţiei a fost găsită în anii 1990 cu Metoda Deschisă de Coordinare (OMC)[14]. Comitetul propune, de aceea, folosirea OMC şi extinderea ei asupra aspectelor legate de minorităţi, în special de integrarea cetăţenilor Roma. În acelaşi timp, ar trebui utilizată o abordare orizontală paralelă pentru a stabili bazele corespunzătoare conform cărora trebuie luate deciziile. Comitetul este convins că OMC – un instrument european de guvernare şi o lege blândă – este o abordare ideală şi eficientă pentru multe aspecte care au încărcătură legală, socială şi istoric emoţională pentru minorităţi, în special în ceea ce priveşte minoritatea Roma.

5.3 Succesul acestor iniţiative va depinde în mod crucial de faptul dacă se poate stabili o reţea funcţională de cooperare de actori sociali. Comitetul a demonstrat în multe ocazii valoarea acesteia ca o punte către societatea civilă organizată[15] şi este de asemenea gata să contribuie printr-o cooperare instituţionalizată şi astfel sustenabilă, pentru a ataca problema integrării minorităţilor, în special a celei Roma.

5.4 Conferinţa minorităţii Roma[16] planificată pentru Septembrie de către Comisie ar fi un context potrivit de discuţii publice a acestei propuneri de îmbunătăţire a eficienţei UE şi a politicilor naţionale şi pentru primii paşi concreţi în acest proces.

Cu această ocazie, Comitetul ar putea prezenta măsurile concrete planificate urmare acestei opinii. Ar trebui să ne gândim şi la modalităţi de cooperare cu media care să continue scopurile pe termen lung şi să meargă dincolo doar de raportarea incidentelor, aşa cum ele se petrec.

6. Comentarii finale

6.1 Comitetul şi-a început iniţial lucrarea cu referinţe la anul Oportunităţilor Egale, dar apoi – la înţelegere cu Comisia – şi-a adaptat-o în contextul Anului Dialogului Intercultural.

Cultura, aşa cum înţelege Comitetul, este un proces care are impact asupra tuturor domeniilor vieţii, o proclamare a valorilor împărtăşite, un mod de viaţă împărtăşit şi un mijloc esenţial de comunicare ca parte a oricărui efort către o mai bună integrare în toate domeniile, pentru că se combină raţiunea cu sentimentele şi oferă astfel o abordare holistică pentru rezolvarea problemelor. Această dimensiune a culturii ajută la transformarea dialogului intercultural în instrument de pace şi stabilitate, atât internă cât şi externă. În termenii minorităţilor, în special a celei Roma, asta înseamnă că dialogul intercultural reprezintă cel mai bun mijloc de a îndepărta stereotipiile neîncrederii, prejudecăţilor şi lipsei de înţelegere care au crescut de-a lungul secolelor şi de ne găsi cu toţii într-o atmosferă de respect mutual, o formă de integrare acceptabilă pentru ambele părţi.

6.2 Comitetul speră că primii paşi concreţi către implementarea propunerii sale se va face înainte de terminarea Anului Dialogului Intercultural, urmând ca alţi paşi să se facă în cursul anului 2009, Anul European al Creativităţii şi Inovaţiei.


Note de subsol:
[1] Opiniile din partea Pariza şi Sharma (vor fi completate).
[2] Referinţe/Surse (UNDP, Comisia de studiu cu privire la minoritatea Roma într-o UE lărgită (2004), Banca Mondială etc. (vor fi completate).
[3] 40% din copii Roma num erg la şcoală (comparative cu 0.5% din populaţia majoritară) şi 38% renunţă (comparative cu 4% din populaţia majoritară). Fetele sunt şi mai mult dezavantajate, doar una dintre ele terminând cursurile şcolii primare (comparative cu 19 din 20 pentru populaţia majoritară).
Doar 8% din copii Roma termină cursurile gimnaziale (comparative cu 64% din populaţia majoritară) şi mai puţin de 0.5% intră în următorul ciclu de educaţie (date despre completarea acestui ciclu nu sunt disponibile).
[4] Grupul de Experţi de Înalt Nivel cu privire la integrarea socială a minorităţilor etnice şi incluziunea lor pe piaţa forţei de muncă a prezentat raportul "Minorităţile Etnice pe Piaţa Forţei de Muncă" în Decembrie 2007. Indică cele mai importante obstacole de acces la piaţa forţei de muncă.
[5] "În ciuda multelor programe şi iniţiative referitoare la cetăţenii Roma, schimbarea a fost lentă şi rezultatele au fost mai proaste decât s-a anticipat, în principal datorită problemelor structurale. Este necesar de a sublinia faptul că, deşi egalitatea ar trebui sp fie un scop strategic al UE şi al Statelor Membre, sunt necesare acţiuni specifice şi focalizate pe incluziunea cetăţenilor Roma."
[6] (de completat).
[7] (de completat).
[8] Moţiunea comună pentru o rezoluţie, din 28.1.2008 asupra unei Strategii Europene referitoare la minoritatea Roma, punctul 6: "Forţează Comisia Europeană să dezvolte o strategie cadru europeană de incluziune a cetăţenilor Roma focalizată pe oferirea coerenţei politice la nivel UE în ceea ce priveşte incluziunea cetăţenilor Roma şi în acelaşi timp forţează comisia să creioneze un paln de acţiune comunitar cuprinzător de incluziune a cetăţenilor Roma cu sarcina de a oferi sprijin financiar pentru realizarea obiectivului strategiei cadru europene de incluziune a cetăţenilor Roma."
[9] În acest sens, Consiliul European, care este conştient de situaţia foarte specifică cu care se confruntă minoritatea Roma în Uniune, invită Statele Membre şi Uniunea să folosească toate mijloacele pentru a le îmbunătăţi incluziunea. Pentru aceasta, invită Comisia să examineze politicile şi instrumentele exitente şi să raporteze Consiliului progresul obţinut, până la sfârşitul lui iunie 2008.
(Vezi anexa 1).
Conceptul de "Decada Incluziunii cetăţenilor Roma 2005-2015" a fost adoptat la converinţa din iunie 2003 despre "cetăţenii Roma într-o Europă în expansiune – provocări pentru viitor" cu o activă colaborare din partea Comisiei. Ţările participante (republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croaţia, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia şi Muntenegru) au adoptat planuri de acţiune care includeau propuneri de obţinere a patru scopuri principale – educaţie, angajare, sănătate şi locuinţe. A fost de asemenea stabilit în cadrul conferinţei un Fond Educaţional pentru cetăţenii Roma.
Membri: Amnesty International (AI), Centrul European pentru Drepturile cetăţenilor Roma (ERRC), Biroul European de Informaţii pentru cetăţenii Roma (ERIO), Reţeaua Europeană contra Rasismului (ENAR), Institutul pentru o Societate Deschisă (OSI), Fundaţia Internaţională Spolu (SPOLU), Grupul Internaţional pentru Drepturi ale Minorităţilor (MRGI) şi Organizaţia Europeană a originilor cetăţenilor Roma (ERGO).
[10] (Vezi anexa 1)
[11] Conceptul de "Decada Incluziunii cetăţenilor Roma 2005-2015" a fost adoptat la converinţa din iunie 2003 despre "cetăţenii Roma într-o Europă în expansiune – provocări pentru viitor" cu o activă colaborare din partea Comisiei. Ţările participante (republica Cehă, Slovacia, Ungaria, Croaţia, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia şi Muntenegru) au adoptat planuri de acţiune care includeau propuneri de obţinere a patru scopuri principale – educaţie, angajare, sănătate şi locuinţe. A fost de asemenea stabilit în cadrul conferinţei un Fond Educaţional pentru cetăţenii Roma.
[12] Membri: Amnesty International (AI), Centrul European pentru Drepturile cetăţenilor Roma (ERRC), Biroul European de Informaţii pentru cetăţenii Roma (ERIO), Reţeaua Europeană contra Rasismului (ENAR), Institutul pentru o Societate Deschisă (OSI), Fundaţia Internaţională Spolu (SPOLU), Grupul Internaţional pentru Drepturi ale Minorităţilor (MRGI) şi Organizaţia Europeană a originilor cetăţenilor Roma (ERGO).
[13] Forumul European al cetăţenilor Roma şi al Călătorilor.
[14] Consiliul European de la Lisabona a aplicat metoda deschisă de coordonare procesului de la Lisabona în domenii precum angajarea, protecţia socială, educaţia copiilor, politica antreprenorială, politica inovatoare şi de cercetare precum şi reformei economice structurale. Consiliul European Gothenburg a extins scopul acesteia către emigraţie şi azil. OMC a fost de atunci extinsă şi către aspectele referitoare la tineret. În comunicatul său de pe agenda europeană pentru cultură într-o lume globalizată ((COM)2007 242 final), Comisia Europeană propune aplicarea OMC culturii. Pentru aceasta, se stipulează expres că Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor ar trebui implicate în acest proces.
[15] Vezi lucrarea Comisiei Consultative pentru Schimb Industrial (CCMI), Grupul de la Lisabona şi Grupul de Legătură dintre Comitetul Economic şi Social European şi organizaţiile şi reţelele societăţii civile europene.
[16] Conferinţa la Înalt Nivel referitoare la Incluziune minorităţii Roma.

marți, 13 mai 2008

SOC 311 Inovatii referitoare la incluziunea sociala

Eugen Lucan, membru in Comitetul Economic si Social European, anunta pe toti cei interesati ca astazi 13.05.2008 la initiativa CESE sectiunea SOC va avea loc prima intalnire de lucru cu privire la avizul SOC/311 Inovaţii referitoare la incluziunea socială.
Cadrul de lucru iniţial a fost stabilit de Înaltul Comisar pentru Solidaritate Activă împotriva Sărăciei, care a iniţiat solicitarea.
Reprezentantii societatii civile din Romania si in special ai organizatiilor care urmaresc incluziunea sociala sunt invitate sa isi exprime parerea pe www.eugen.lucan.ro Ma puteti contacta si la: la eugensucces@yahoo.com sau la 0741 134444, 0722 133935 (Lucan Eugen).Mai jos aveti varianta primara a avizului in limba romana.
Daca aveti puncte de vedere diverse si la obiect, prezentari de situatii particulare, modele de buna practica, sau materiale relevante le voi supune dezbaterii publice in CESE.
Va multumesc !
Aveti mai jos AVIZUL INITIAL
Acest document de lucru începe prin a face câteva comentarii preliminare şi sugerează o modalitate de acţiune pentru grupul de studiu.

SOC 311 Inovatii referitoare la incluziunea sociala

1. Comentarii

1.1 Motive pentru trimiteri şi situaţia de fond

1.1.1 Guvernul francez a decis să găzduiască o conferinţă referitoare la experimentarea socială în Europa, în Noiembrie, la Grenoble. Scopul acesteia este de a promova beneficiile experimentărilor ca instrument politic public, la nivel comunitar şi printre Statele Membre, în domeniul social şi, mai specific, în domeniul "incluziunii active" a mijloc de combatere a sărăciei. Conferinţa va fi folosită ca o oportunitate de a ajuta la dezvoltarea unei culturi a experimentărilor şi de a pregăti, dacă este cazul, programe care ar putea fi susţinute de Comisie. Preşedinţia cehă şi suedeză ar putea, dacă li se pare potrivit aceasta, să continue ulterior iniţiativa.

1.1.2 Aceasta înseamnă, mai întâi, dobândirea unei mai bune cunoaşteri a practicilor curente din cele 27 de State Membre în domeniul respectiv şi, în al doilea rând, evaluarea posibilităţilor de dezvoltare ulterioară a lor. Nu au fost stabilite limite referitoare la amploarea experimentelor începute sau completate în ţările UE. Ideea este de a evidenţia varietate de actori sociali (autorităţile publice, partenerii sociali, asociaţiile şi fundaţiile etc.), metodele de cooperare, cadrul legal şi măsurile practice. Obiectivul final este de a stabili bazele pentru o reţea europeană de excelenţă, care să conţină informaţii la zi cu privire la inovaţiile care au fost încercate şi testate.

1.1.3 Această trimitere este cu siguranţă corelată cu agenda viitoarei preşedinţii franceze. Dar asta nu înseamnă că a apărut aleatoriu de nicăieri sau că depăşeşte limitele politicii sociale a UE. Dimpotrivă, este departe de a fi neaşteptat. Unele experimentări sau mini-proiecte au fost prezentate în primul program anti-sărăcie al Comunităţii (1975-1980). Al doilea şi al treilea program (1985-1989 şi 1989-1994) au fost la baza dorinţei de a aduna laolaltă experienţa acumulată, deşi termenul "experimentare" nu era prezentat ca atare. În cele din urmă, noi elemente ale Tratatului de la Amsterdam şi progresele făcute de Consiliul de la Lisabona don 2000 (incluzând implementarea unei "metode deschise de coordonare" şi rapoarte reunite referitoare la bunăstarea socială) au împărtăşit cu toate dorinţa comună de a examina exemple de bune practici la nivel comunitar.

1.2 Inventarul practicilor curente de "experimentare socială"

1.2.1 Care este domeniul relevant?

1.2.1.1 S-ar putea spune că "experimentarea socială" este un concept vast şi vag. Nu este simplu de a defini scopul său larg şi complex. Conţinutul său este divers infinit. Terminologia sa este deseori esoterică şi, în cele din urmă, evaluarea rezultatelor sale este deseori foarte aproximativă (sau inexistentă) sau sub semnul întrebării.

1.2.1.2 Este adevărat că este un concept vast şi vag, în mod particular când vine vorba de crearea de politică publică. CESE a acceptat să conceapă o opinie exploratorie. Trebuie să facem cele mai mari eforturi. Subiectul este extrem de important.

2. Cum se procedează

2.1 Termenul "exploratoriu" (însemnând "preparator" sau preliminar) capătă sens aici. Iniţial, cercetările sugerează că nici un minister, autoritate locală sau regională, consiliu economic şi social naţional, partener social, reţea de asociaţii sau ONG-uri nu are documente care să se încadreze în acest domeniu.

2.2 Orar

2.2.1 Nu există prea mult timp. Pentru a fi utilă, propunerea de opinie trebuie să fie prezentată sesiunii plenare din 22 şi 23 Octombrie 2008. Va trebui discutată la întâlnirea Secţiunii SOC din 11 Septembrie 2008 şi de aceea va trebui concepută la sfârşitul lui Iunie, după măcar o întâlnire a grupului de studiu.

2.2.2 În mod evident, dată fiind vastitatea şi complexitatea subiectului, opinia concepută în acest moment va fi doar un prim pas, o bază pentru o dezvoltare viitoare, inclusiv orice posibile audieri sau vizite la proiecte care ar putea fi extinse la nivel transnaţional.

2.3 Primul nostru răspuns ar putea fi de a compila o opinie motivată referitoare la principiul experimentării sociale în sine ca instrument al politicii publice.

2.3.1 Într-adevăr, această metodă de pregătire şi acţiune îşi are oponenţii şi susţinătorii ei şi ar avea sens să începem prin a menţiona, dacă suntem cu toţii de acord, motivele pentru care îi acordăm interes, in particular următoarele:

2.3.1.1 Nimeni nu contrazice faptul că formele contemporane de sărăcie şi excluziune sunt atât de complexe încât nu mai pot fi descrise de analize şi de predicţii. Diagnozele, în particular cele realizate prin intermediul studiilor fundamentate de Uniunea Europeană, s-au îmbunătăţit în ultimii ani. Cu toate acestea, există mulţi factori necunoscuţi şi incertitudini atunci când vine vorba de soluţii. În multe ţări, politicile de acoperire implementate nu şi-au atins obiectivele. Măsurile generale provenind din teorii pre-definite s-au dovedit nepotrivite, ineficiente sau chiar depăşite sau contra-productive la puţin timp după ce au fost stabilite, datorită atât ignorării practice a cauzelor primare, a detaliilor specifice şi a legăturilor dintre problemele cărora se adresează sau eşecului de a prevedea sau detecta efecte negative in timp util. Experimentările prin natura lor ar trebui, prin intermediul observării concentrate, să faciliteze un reglaj fin şi corecţii pentru a ajuta la evitarea răspândirii implementării ideilor proaste.

2.3.1.2 Experimentarea este deseori mai bună decât adoptarea generală imediată a lucrărilor cu privire la cum să se câştige sprijinul şi entuziasmul diverşilor actori sociali locali implicaţi.

2.3.1.3 Oferă dreptul de a face greşeli fără a provoca pagube şi fără a genera în mod sistematic scepticism negativ şi opoziţie.

2.3.1.4 Folosirea experimentării ar trebui să ajute scopului metodei deschise de coordonare.

2.3.2 Cu toate acestea, înainte de a promova experimentarea socială ca instrument util de creare a politicii publice, ar fi esenţial de a specifica şi sublinia nişte condiţii necesare. Pentru aceasta, grupul nostru de studiu ar trebui să reflecte asupra unor abordări, precum cele ce urmează:

2.3.2.1 În acest caz, "experimentarea socială" este înţeleasă ca reprezentând încercări care implică în principal măsuri sau inovaţii în domenii precum:

- Plăţile de venituri,
- Instruire şi sprijin şi
- Accesul la servicii sociale de înaltă calitate.

2.3.2.2 În scopul unei analize mai potrivite, ar trebui incluse doar experimente care să includă următoarele:

- Detalii clare cu privire la cifre şi date;
- Programarea precisă a mijloacelor implementate;
- Angajamentul şi cooperarea diverşilor actori sociali: autorităţi publice, parteneri sociali, alţi actori ai societăţii civile;
- O procedură de evaluare pre-definită anunţată clar înainte de lansarea proiectului, inlcusiv studiile de impact şi implicarea experţilor de încredere;
- O evaluare a oportunităţilor de a reproduce experimentele în alte cazuri, la o scară diferită.

2.3.2.3 Grupul de Studiu va fi incapabil de a realiza un studiu aprofundat al experimentelor realizate în UE de acum şi până la vară. Cu toate acestea, ar putea, cu ajutorul Comisiei şi al principalelor reţele de ONG-uri, să creioneze o listă iniţială cu proiectele locale de "incluziune activă" susţinute de instrumente comunitare precum EQUAL şi PROGRESS, ce ar putea fi considerate inovative, şi care ar putea fi precursorii experimentărilor sociale la nivel transnaţional. Grupul de studiu ar putea să se focalizeze în particular pe exemple bune şi de succes, pentru a promova un schimb de informaţii şi de transfer de experienţă la nivel UE

2.3.2.4 Departamentele relevante ale Comisiei Europene, la întâlnirea de lucru din 2 Aprilie 2008 cu Dl. J Vignon şi cu trei din colegii săi, au căzut de acord să selecteze asemenea exemple de măsuri inovative şi să ni le transmită în timp util pentru a fi prezentate la primul grup de studiu din 13 Mai.

2.3.2.5 Între timp, a avut loc o întâlnire pe 22 Aprilie 2008 la Bruxelles, cu managementul de vârf a cinci principale reţele de ONG-uri europene active în sectorul de luptă contra excluziunii, pentru a pregăti o audiere şi o examinare a studiilor de caz.

2.3.2.6 În cele din urmă, membrilor li se cere transmită grupului de studiu orice informaţie cu privire la exemple sau experimente realizate în ţările lor, de care cunosc şi care sunt cu adevărat semnificative.

luni, 12 mai 2008

M-am bucurat de atmosfera tinereasca de la ASCENDENT


A primit o invitatie de la Marian, directorul ASCENDENT, sa particip la o actiune de voluntariat in cadrul centrului educational din Comuna Copaceni. A fost o zi cu soare in gradina centrului de zi si in sufletele noastre. M-a impresionat tineretea, entuziasmul si echipei AbCRO, un nume de "ABC" sortit parca sa sprijine un centru educational si copiii din mediul rural.
Mi-am adus aminte de primele mele zile de voluntariat (in anul 1 de facultate) cand impreuna cu Marian, faceam anchete sociale in beneficiul copiilor abandonati din spitalul "Emilia Irza". Ma gandesc la tinerii studenti sau asistenti sociali si imi permit sa le impartasesc din experenta mea: Pentru mine Voluntariatul a creeat legaturi de prietenie foarte puternice. Unii din oamenii pe care i-am intalnit intr-o astfel de conjunctura este Marian, si asta a fost inceputul unui lung sir de reusite in profesia pe care ne-am ales-o.
Daca ar fi sa analizezi cauzal imi dau seama ca voluntariatul e o experienta pe care o fructifici in timp. KANT spunea: "nici-o energie morala nu se pierde in zadar in Univers!". Voi ... ce credeti ?
Mai jos este aticolul aparut pe www.ascendet.org.ro pe care l-am preluat pe www.eugen.lucan.ro

Voluntari pentru o zi in cadrul Asociatiei ASCENDENT

Sambata 10 mai, peste 25 angajati ai firmei AbCRO Romania au fost voluntari pentru o zi in cadrul Asociatiei ASCENDENT. Voluntarii veniti din partea firmei AbCRO impreuna cu voluntarii Asociatiei ASCENDENT au renovat o sala de la etajul centrului educational din Comuna Copaceni, judetul Ilfov. In plus, voluntarii au lucrat la amenajarea gradinii din fata centrului, au zugravit peretii exteriori ai cladirii, au construit jardiniere din lemn, au plantat flori etc.
Foarte important pentru Asociatia ASCENDENT a fost faptul ca voluntarii au cumparat toate materialele necesare acestei actiuni (scandura, lambriu de lemn, vopsea, pensule/trafaleti, rasaduri flori si jardiniere etc) in valoare de 2800 RON.
Desi ziua de 10 mai 2008 a avut o prognoza foarte proasta (temperatura de maxim 17 grade C si ploaie), in realitate ziua a fost foarte frumoasa iar actiunea voluntarilor nostri a avut parte de mult soare si de multa caldura.Noi credem ca entuziasmul, tineretea si buna dispozitie a voluntarilor de la AbCRO au indepartat norii diminetii si numai dupa plecarea lor a plouat (torential).Aceasta actiune a fost 100% o reusita (de mult timp Asociatia ASCENDENT nu a fost ajutata de o echipa asa de mare de voluntari), iar tinerii ne-au transmis ca s-au bucurat in aceasta zi si vor reveni curand.
Echipa Asociatiei ASCENDENT, in numele copiilor si comunitatii comunei Copaceni, le multumeste voluntarilor pentru ajutor si incurajari!
sursa: Asociatia ASCENDENT
galerie foto: vezi ASCENDENT