Urmeaza amprentarea la frontiera spatiului Shengen ...

Nebunia amprentarii cred ca are alta miza ! Vom ajunge cu ea pana la nivelul legislatieie comunitare ?

Ce credibilitate are constructia europena cand fostul comisar Frattini actioneaza asa...ce valori "juridice" il anima ?

dUPA CUM PROPUNE DOMNUL FRATTINI ...VOM AVEA SI O BANCA DE DATE CU AMPRENTE la nivel european !!!..cu amprentele noastre ... !

... Astazi CONSIDERAM CA E NEVOIE "DE O REFLECTIE LA NIVEL EUROPEAN PENTRU A SCHIMBA REGULILE" ... MAINE VOM SCHIMABA TOATE REGULILE SI DIN EUROPA PROMISA CE NE VA RAMANE ?...

Cine garanteaza ca nu vor fi decizii unilaterale ???

Domnul Frattini propune sa vorbim de imigratie ilegala combinata cu infractionalitatea ... de ce sa nu vorbim de bunastare si libera circulatie ...???
Aveti un articol semnificativ mai jos ...

Ministrul italian de Externe Franco Frattini a propus amprentarea la frontiere a cetăţenilor din afara spaţiului Schengen şi înfiinţarea unei bănci de date la nivel european, pentru a preveni intrarea în Italia a unor cetăţeni europeni care reprezintă un risc pentru siguranţa publică.
Fostul comisar european pentru justiţie consideră că este necesară o reflecţie la nivel european asupra acordului Schengen, semnat în urmă cu 22 de ani, despre care consideră că ar trebui reevaluat pentru a vedea dacă mai este eficient în Europa actuală. Va fi vorba de o reflecţie într-un climat european, fără decizii unilaterale, a dat asigurări oficialul italian într-o conferinţă de presă de la Lima, relatează agenţia de presă ANSA în pagina sa electronică.
Printre măsurile propuse de Frattini se numără luarea amprentelor digitale ale cetăţenilor din afara spaţiului Schengen şi crearea unei bănci de date la nivel european. România, care a aderat la Uniunea Europeană în 2007, nu face parte încă din spaţiul Schengen, în care nu există controale la frontiere. În consecinţă, cetăţenii români pot intra în ţările Schengen după ce li s-au verificat actele de identitate.
"În prezent, este clar că Europa nu se mai confruntă numai cu problema liberei circulaţii, ci şi cu cea a siguranţei la frontiere", a explicat Frattini, amintind că a vorbit despre această temă şi în perioada în care a fost comisar european.
Pe de altă parte, Frattini a dat asigurări că deciziile guvernului italian privind imigraţia şi siguranţa publică se vor încadra în "normele europene" şi vor fi luate în colaborare cu România. El a subliniat că "nu vor exista expulzări în masă" şi că hotărârile autorităţilor italiene vor fi adoptate într-un climat de cooperare cu România şi cu alte ţări din care provin cei mai numeroşi imigranţi.
Frattini a anunţat că a discutat deja cu premierul Călin Popescu Tăriceanu şi i-a explicat că, din punctul său de vedere, este fundamentală aplicarea unor acorduri bilaterale semnate, dar care nu au fost implementate. Printre acestea se numără un acord care prevede repatrierea celor care comit infracţiuni. În plus, legea română prevede că cetăţenii expulzaţi dintr-o altă ţară UE pot fi vizaţi în România de o limitare a dreptului la liberă circulaţie, potrivit fostului comisar.
Roma intenţionează să ceară fonduri europene pentru integrarea romilor cât mai repede, după modelul altor ţări UE, printre care Spania, a precizat şeful diplomaţiei italiene. Italia este singura ţară europeană care nu a cerut astfel de fonduri, a declarat el, dând asigurări că guvernul Berlusconi va începe imediat formalităţile necesare.
Noul guvern italian de dreapta a anunţat că pregăteşte o serie de măsuri vizând combaterea imigraţiei ilegale asociată cu infraţionalitatea, după o serie de fapte diverse în care au fost acuzaţi în special români. Pachetul de siguranţă, care ar trebui să fie aprobat în şedinţa de Guvern de miercuri, a provocat temeri că românii din Italia vor fi discriminaţi şi că drepturile lor de cetăţeni europeni vor fi încălcate.

Subscriu la acest comunicat ...altfel maine pot fi chiar eu...

Ca educator si asistent social subscriu la acest comunicat. Am lucrat cu copiii proveniti din comunitati de romi, am promovat tinerii si copii romi talentati de etinie roma...

Orice abuz asupra unei comunitati are un efect de bumerang, italienii vor constientiza asta din 2010... vor fi amprentati ... CA ORICE POTENTIAL INFRACTOR ... Intrebarea e ... Mai urmeaza si altii ? Maine poti fi chiar tu...

Paradoxal ... primii care vor suferi in mod indirect vor fi cetatenii italieni care din 2010 vor fi amprentati ...si ei ... pentru a justifica acesta masura a Guvernului italian...

Eu unul nu vreau sa am degetele amprentate ... De aceea nu sunt de acord cu amprentarea si consider ca trebuie respetat principiul prezumtiei de nevinovatie ... atat pentru cetatenii de etinie roma cat si pentru fieacare cetatean european, pentru fiecare dintre noi ....

Comunicat de presa

adaugat la 11.07.2008 www.cncd.org.ro

Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii si Agentia Nationala pentru Romi se declara ingrijorate de recentele intentii ale autoritatilor italiene de a amprenta copiii romi de nationalitate romana din taberele de nomazi de pe teritoriul Italiei. Consideram ca orice masura de amprentare a copiilor romi excede cadrului legal european si reprezinta o incalcare a obligatiei de protejare a copilului impotriva oricarei forme de discriminare, prevazuta de Conventia Internationala privind Drepturile Copilului si totodata o atingere grava adusa drepturilor persoanelor in general, asa cum sunt precizate in Tratatul privind Uniunea Europeana si Conventia Europeana a Drepturilor Omului.Apreciem ca initiativa autoritatilor italiene, de a crea o baza de date doar cu amprentele copiilor care fac parte din comunitatea roma din Italia este inacceptabila, fiind in dezacord cu principiile fundamentale care stau la baza constituirii Uniunii Europene si in special cu principiul tratamentului egal intre persoane indiferent de originea rasiala si etnica, asa cum este reglementat de Directiva Consiliului 2000/43/CE din 29 iunie 2000 cu privire la implementarea principiului tratamentului egal intre persoane indiferent de originea rasiala sau etnica.Pe de alta parte apreciem ca invocarea de catre autoritatile italiene, ca baza legala pentru aceste demersuri, a Regulamentului (CE) nr. 380 / 2008 al Consiliului, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1030/2002 de instituire a unui model uniform de permis de sedere pentru resortisantii tarilor terte este abuziva si fara fundament legal deoarece in conformitate cu prevederile acestui regulament, prin ,,resortisant al unei tari terte’’ se intelege orice persoana care nu este cetatean al Uniunii Europene. In aceste conditii este evident faptul ca, in calitate de cetateni ai Uniunii Europene, copiii romi de nationalitate romana nu pot face obiectul masurilor de amprentare.Totodata dorim sa atragem atentia ca in practica judiciara a statelor comunitare amprentarea este o modalitate de evidenta si de identificare a persoanelor care au savarsit fapte penale. In conditiile in care asupra copiilor romi din Italia nu planeaza acuzatii de natura penala, masurile in legatura cu amprentarea arunca asupra acestora o imagine nefavorabila de natura infractionala, incalcandu-se prin aceasta pe de o parte dreptul copiilor la imagine, prevazut de Conventia Internationala privind drepturile copilului, iar pe de alta parte dreptul la prezumtia de nevinovatie prevazut de Rezolutia 40/33 din 29.11.1985 a Organizatiei Natiunilor Unite. Exista astfel posibilitatea de a se crea o atmosfera de intimidare, ostila, degradanta, umilitoare sau ofensatoare, indreptata impotriva unei persoane, unui grup de persoane sau unei comunitati si legata de apartenenta acestora la o anumita etnie.

In consecinta, solicitam Comisiei Europene sa recomande Guvernului Italiei renuntarea la masurile de amprentare a persoanelor de etnie roma precum si respectarea si aplicarea aquis-ului comunitar privind drepturile fundamentale ale cetatenilor Uniunii Europene, inclusiv a cetatenilor romani de etnie roma.




Autoritatea Nationala pentru Consiliul National pentru Agentia Nationala pentru
Protectia Drepturilor Copilului Combaterea Discriminarii Romi

Subsecretar de Stat Presedinte Presedinte
Gabriella Tonk Csaba Ferencz Asztalos Ioan Gruia Bumbu

Toleranta de ajuta in primul rand pe noi

Ma intreb ¨cate piersici se strica¨ acum in Italia ? Dar in Romania ?

o metafora interesanta preluata din e-mail ...

Un profesor a dat fiecarui student ca tema pentru lectia de saptamana viitoare sa ia o cutie de carton si pentru fiecare persoana care ii supara, pe care nu pot sa o sufere si sa o ierte sa puna in cutie cate o piersica, pe care sa fie lipita o eticheta cu numele persoanei respective.Timp de o saptamana, studentii au avut obligatia sa poarte permanent cutia cu ei: in casa, in masina, la lectii, chiar si noaptea sa si-o puna la capul patului.

Studentii au fost amuzati de lectie la inceput, si fiecare a scris cu ardoare o multime de nume, ramase in memorie inca din copilarie. Apoi, incetul cu incetul, pe masura ce zilele treceau studentii adaugau nume ale oamenilor pe care ii intalneau si care considerau ei ca au un comportament de neiertat.

Fiecare a inceput sa observe ca devenea cutia din ce in ce mai grea. Piersicile asezate in ea la inceputul saptamanii incepusera sa se descompuna intr-o masa lipicioasa, cu miros dezgustator, si stricaciunea se intindea foarte repede si la celelalte.

O problema dificila mai era si faptul ca fiecare era dator sa o poarte permanent, sa aiba grija de ea, sa nu o uite prin magazine, in autobuz, la vreun restaurant, la intalnire, la masa, la baie, mai ales ca numele si adresa fiecarui student, ca si tema experimentului, erau scrise chiar pe punga. In plus, cartonul cutiei se stricase si ea ajunsese intr-o stare jalnica: cu mare greutate mai putea sa faca fata sarcinii sale.

Fiecare a inteles foarte repede si clar lectia pe care a incercat sa le-o explice profesorul cand s-au revazut dupa o saptamana, si anume ca acea cutie pe care o carasera cu ei o saptamana intreaga nu a fost decat expresia greutatii spirituale pe care o purtam cu noi, atunci cand strangem in noi ura, invidie, raceala fata de alte persoane.

De multe ori credem ca a ierta pe cineva este un favor pe care i-l facem acelei persoane. In realitate insa, acesta este cel mai mare favor pe care ni-l putem face chiar noua insine. In cutia ta cate piersici sunt... si ce ai de gand sa faci cu ele?

SOC/304 Măsuri împotriva discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă

Eugen Lucan, membru in Comitetul Economic si Social European, anunta pe toti cei interesati ca in data de 18 iulie 2008 la initiativa CESE sectiunea SOC va avea loc la sediul CESE din Bruxelles a treia intalnire de lucru cu privire la opinia: SOC/304 Aviz din proprie iniţiativă privind extinderea măsurilor de combatere a discriminării pentru domeniile din afara ocupării forţei de muncă.Există o legislaţie cuprinzătoare de combatere a discriminării, care acoperă toate aspectele, privind discriminarea pe motive de sex, rasă sau origine etnică.

Cu toate acestea, în ceea ce priveşte religia sau credinţa, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală, discriminarea este interzisă numai în domeniul ocupării forţei de muncă. Reprezentantii societatii civile din Romania si in special ai organizatiilor care lupta impotriva discriminarii de orice fel sau care au beneficiari care sunt discriminati, sau care lupta pentru apararea drepturilor omului sunt invitate sa isi exprime parerea pe http://www.eugen.lucan.ro/ Ma puteti contacta si la: la eugensucces@yahoo.com sau la 0741 134444, (Lucan Eugen). Mai jos aveti motivele de elaborarea a acestui aviz si varianta primara a avizului in limba ROMANA CARE A FOST PROPUSA DE RAPORTORUL ENGLEZ pentru dezbaterea din sectiune SOC Peste 100 de consilieri europeni ai sectiunii vor putea propupune amanedamente sau adaugiri, rectificari de text. Fiecare amendament va fi supus votului, si in final textul va fi sau nu validat de sectiunea SOC cu majoritate simpla.

Motivele elaborării avizului din proprie iniţiativă:

Articolul 13 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene angajează Uniunea în sensul de a întreprinde acţiuni pentru combaterea discriminării pe bază de sex, rasă sau etnie, religie sau credinţă, handicap, vârstă sau orientare sexuală. Directiva-cadru privind ocuparea forţei de muncă (Directiva Consiliului 2000/78/CE) stabileşte un cadru general pentru un tratament egal în ocuparea forţei de muncă şi la locul de muncă indiferent de religie sau credinţă, handicap sau orientare sexuală. Cu toate acestea, Directiva privind egalitatea raselor (Directiva Consiliului 2000/43/CE) merge mai departe şi oferă protecţie împotriva discriminării în procesul de formare, învăţământ, în protecţia socială (inclusiv în asigurările sociale şi asistenţa medicală), avantajele sociale, aderarea la organizaţii ale lucrătorilor şi angajatorilor şi implicarea în acestea şi în accesul la bunuri şi servicii, inclusiv la locuinţe. Această directivă este similară ca domeniu de aplicare cu seria de directive adoptate începând din 1975 care scoteau în afara legii discriminarea pe motive de sex.Unul din rezultatele Anului european al egalităţii de şanse pentru toţi 2007 a fost acela de a sublinia faptul că există o ierarhie a drepturilor în întreaga Uniune Europeană, care este contrară spiritului articolului 13. Există o legislaţie cuprinzătoare de combatere a discriminării, care acoperă toate aspectele, privind discriminarea pe motive de sex, rasă sau origine etnică. Cu toate acestea, în ceea ce priveşte religia sau credinţa, handicapul, vârsta sau orientarea sexuală, discriminarea este interzisă numai în domeniul ocupării forţei de muncă. Acest aviz din proprie iniţiativă va examina consecinţele acestei ierarhii a drepturilor şi posibilitatea elaborării unei directive antidiscriminare unice şi cuprinzătoare.
Daca aveti puncte de vedere diverse si la obiect, AMENDAMENTE SAU PROPUNERI CARE SA FIE INCLUSE IN TEXT SAU SUPUSE DEZBATERII SI VOTULUI DIN SECTIUNEA SOC va rugam sa ni le trimiteti.Va multumesc !

Va rugam trimiteti amendamentele pe adresa de e-mail de mai sus. Propunerile pentru amendamente pot fi depuse pana pe 16.07.2008 ora 9,30.

1. Concluzii şi recomandări

1.1 Dreptul la egalitate este atât un drept universal, cât şi un principiu fundamental al legislaţiei comunitare, proclamat în Carta drepturilor fundamentale. Acest drept îşi are sursa în Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în celelalte instrumente internaţionale la care toate statele membre sunt semnatare şi în tradiţiile constituţionale comune statelor membre.

1.2 Articolul 13 din Tratatul CE obligă UE să combată orice discriminare bazată pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă şi orientare sexuală în toate domeniile care ţin de competenţa sa. Tratatul de la Lisabona face din combaterea discriminării un obiectiv specific al UE.

1.3 Discriminarea în baza motivelor menţionate la articolul 13 poate submina obiectivele Comunităţii Europene, astfel cum sunt menţionate la articolul 2 din Tratatul CE, inclusiv promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, egalitatea între bărbaţi şi femei, creşterea nivelului de trai şi a calităţii vieţii, coeziunea economică şi socială şi solidaritatea între statele membre.

1.4 Protecţia eficientă împotriva discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă este importantă pentru a asigura dezvoltarea unor societăţi democrate şi tolerante, care permit participarea şi integrarea deplină a tuturor persoanelor în viaţa economică şi socială.

1.5 Este necesar să se ia măsuri ca răspuns la inegalitatea şi discriminarea care se manifestă în continuare în UE. O astfel de discriminare dăunează atât la nivel individual, cât şi la nivelul societăţilor europene în general. Legislaţia UE actuală nu este potrivită acestui scop. În timp ce toate motivele la care face referire articolul 13 sunt protejate împotriva discriminării în domeniul ocupării forţei de muncă şi al încadrării în muncă, legislaţia UE asigură şi protecţie împotriva discriminării, pe de o parte, pe motive rasiale sau etnice în materie de protecţie socială, inclusiv securitatea socială şi asistenţă medicală, avantaje sociale, educaţie şi acces la bunuri şi servicii, inclusiv locuinţe, şi, pe de altă parte, pe motiv de sex în sfera accesului la bunuri şi servicii. Cu privire la motivele referitoare la religie sau convingeri, handicap, vârstă şi orientare sexuală nu există o protecţie juridică a UE împotriva discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă. Legislaţia UE anti-discriminare nu recunoaşte şi nu oferă protecţie împotriva discriminării multiple.

1.6 Situaţia actuală a protecţiei juridice în UE este complexă. Multe state membre au legi care depăşesc cerinţele CE, dar cu variaţii mari în ceea ce priveşte conţinutul, natura şi gradul de protecţie oferit, în timp ce alte state de-abia dacă respectă cerinţele minime. Deşi organismele specializate în asigurarea egalităţii s-au dovedit utile în combaterea discriminării şi promovarea egalităţii, legislaţia UE cere ca astfel de organisme să acţioneze doar cu privire la motivele de rasă ori origine etnică şi de egalitate dintre sexe. Multe state membre au înfiinţat organisme specializate în egalitate cu competenţe care includ egalitatea în ceea ce priveşte toate sau o parte din celelalte motive de la articolul 13.

1.7 CESE consideră că UE nu are nicio justificare pentru a menţine un sistem legislativ bazat pe un angajament clar din tratat de combatere a discriminării pe şase motive specificate, prin care se păstrează diferenţe de protecţie, anumite motive beneficiind de o protecţie mai redusă împotriva discriminării şi de o garanţie şi mai limitată cu privire la tratamentul egal. În absenţa unei obligaţii de a respecta o normă europeană comună, statele membre nu sunt stimulate în niciun fel să adopte legi care să stipuleze drepturi adecvate pentru toate motivele.

1.8 CESE este preocupat de faptul că îndeplinirea obiectivelor UE va fi considerabil împiedicată de această schemă ierarhică de protecţii împotriva discriminării. Aceasta ar putea împiedica libera circulaţie a lucrătorilor şi a bunurilor, lucrătorii putând fi reticenţi la ideea de a se muta în ţări cu mai puţine drepturi garantate, iar furnizorii de bunuri şi servicii pot fi afectaţi negativ de cerinţele incoerente de respectare a unor standarde de egalitate diferite în state diferite. Această situaţie împiedică coeziunea socială şi va limita nivelurile de participare la societatea civilă.

1.9 CESE consideră că în prezent este necesară o nouă legislaţie UE care să interzică discriminarea în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă pe motive de religie sau convingeri, handicap, vârstă şi orientare sexuală. În conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii de la articolul 5 din Tratatul CE, un standard comun ridicat de protecţie juridică în toate statele membre nu poate fi instituit decât printr-o acţiune la nivel comunitar.

1.10 Acţiunea CE trebuie să ia forma unei directive unice, care să acopere toate cele patru motive. Pentru a asigura coerenţa şi consecvenţa legislaţiei UE şi a celei naţionale, noua directivă ar trebui să aplice tuturor domeniilor altele decât ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă din cadrul Directivei privind egalitatea rasială. CESE consideră că o singură directivă oferă avantaje majore: ar asigura o claritate maximă pentru întreprinderi şi alţi furnizori de bunuri şi servicii, încurajându-i pe aceştia să respecte rapid dispoziţiile acesteia; ar include în modul cel mai eficient protecţia împotriva discriminării multiple; ar susţine o mai mare coeziune socială.

1.11 CESE salută aşadar decizia Comisiei, anunţată la 2 iulie 2008, de a propune o nouă directivă care să pună în aplicare principiul egalităţii de tratament indiferent de religie, convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

1.12 Este esenţial ca noua legislaţie să garanteze că dreptul la egalitate nu este diluat sau diminuat şi nu are ca rezultat reducerea protecţiei împotriva discriminării oferite de legislaţia UE sau a statelor membre. O nouă directivă ar trebui să ofere un cadru pentru respectarea obligaţiilor în materie de egalitate în conformitate cu Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, inclusiv dispoziţii privind accesul şi adaptările rezonabile, astfel încât persoanele cu handicap să poată participa pe deplin la viaţa socială. Directiva ar trebui să dea posibilitatea statelor membre să adopte măsuri care să permită acţiuni pozitive şi tratament preferenţial pe motive de vârstă sau handicap, atunci când acest lucru este conform principiului egalităţii de tratament. Nu trebuie să permită o justificare generală pentru discriminare directă, dar trebuie să permită discriminarea atunci când aceasta serveşte promovării egalităţii şi respectului pentru demnitatea umană. Directiva ar trebui să ceară înfiinţarea sau extinderea organismelor specializate, pentru ca acestea să acopere asigurarea egalităţii în funcţie de cele patru motive principale.

2. Egalitatea este un principiu fundamental al legislaţiei UE

2.1 Dreptul la egalitate este atât un drept universal, cât şi un principiu fundamental al legislaţiei comunitare. Acesta derivă din instrumentele internaţionale la care toate statele membre sunt semnatare şi din tradiţiile constituţionale ale statelor membre şi este proclamat în articolele 21 şi 22 din Carta drepturilor fundamentale.

2.2 Dreptul la nediscriminare între femei şi bărbaţi la locul de muncă, stabilit cu mai bine de 30 de ani în urmă, a reprezentat un aspect esenţial al dezvoltării Uniunii. Egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi rămâne esenţială pentru o piaţă internă echitabilă, pentru libera circulaţie şi crearea unei societăţi europene puternice şi bazate pe coeziune.

2.3 În anii 1990, s-a accentuat conştientizarea faptului că sunt necesare măsuri de abordare a discriminării pe alte motive decât sexul şi în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă. Introducerea articolului 13 în Tratatul de la Amsterdam a reprezentat o evoluţie majoră, care a instituit noi puteri şi o obligaţie extinsă privind garantarea tratamentului egal. Articolul 13 obligă UE la combaterea discriminării nu numai pe motive de sex, dar şi de rasă sau origine etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă şi orientare sexuală.

2.4 Recunoscând nevoia urgentă de acţiune cu privire la discriminarea bazată pe aceste motive suplimentare, Consiliul a aprobat două directive în anul 2000: Directiva privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (2000/43/CE), şi Directiva de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă (2000/78/CE). În 2004, Consiliul a aprobat Directiva de aplicare a principiului egalităţii de tratament între femei şi bărbaţi privind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii (2004/113/CE).

2.5 Fiecare dintre cele trei directive face referire în preambulul său la articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană şi confirmă faptul că dreptul la egalitate este un drept fundamental bazat pe drepturile consacrate în instrumentele internaţionale la care toate statele membre sunt semnatare şi pe tradiţiile constituţionale comune tuturor statelor membre.

2.6 Acest principiu a fost reafirmat de Curtea Europeană de Justiţie în cazul Mangold/Helm[1] în hotărârea sa preliminară referitoare la interpretarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului în ceea ce priveşte discriminarea pe motive de vârstă:

- „74. … în conformitate cu articolul 1[Directiva 2000/78], unicul scop al directivei este stabilirea unui cadru general de combatere a discriminării pe motive de apartenenţă religioasă sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, principiul însuşi care stă la baza interzicerii acestor forme de discriminare avându-şi sursa, aşa cum reiese din considerentele trei şi patru ale preambulului directivei, în diversele instrumente internaţionale şi în tradiţiile constituţionale comune statelor membre.
- 75. Principiul nediscriminării pe motive de vârstă trebuie, prin urmare, să fie considerat un principiu general al legislaţiei comunitare.”

Nu există motive care să sugereze că Curtea nu ar confirma acest principiu în ceea ce priveşte celelalte motive din Directiva 2000/78.

2.7 În cazul Coleman/Attridge Law, aflat în curs de soluţionare, în care Curţii Europene de Justiţie i se cere să dea o hotărâre preliminară cu privire la aplicarea Directivei 2000/78 a Consiliului, avocatul general a declarat în avizul său[2]:

- „8. Articolul 13 din Tratatul CE exprimă ataşamentul ordinii juridice comunitare la principiul egalităţii de tratament şi al nediscriminării. Jurisprudenţa Curţii este clară în ceea ce priveşte rolul egalităţii de tratament şi al nediscriminării în ordinea juridică comunitară. Egalitatea nu este numai un simplu ideal şi o aspiraţie politică, ci unul dintre principiile fundamentale ale legislaţiei comunitare.”

2.8 Atât Directiva privind egalitatea rasială[3], precum şi Directiva-cadru privind ocuparea forţei de muncă[4] afirmă opinia Consiliului conform căreia discriminarea în baza motivelor la care se face referire la articolul 13 poate submina îndeplinirea obiectivelor CE, astfel cum sunt enunţate în articolul 2 al Tratatului privind CE, inclusiv promovarea unui nivel ridicat de ocupare a forţei de muncă şi de protecţie socială, egalitatea între bărbaţi şi femei, creşterea nivelului de viaţă şi a calităţi vieţii, coeziunea economică şi socială şi solidaritatea între statele membre.

2.9 Tratatul de la Lisabona acordă o nouă pondere combaterii discriminării pe motivele din cadrul articolului 13[5], făcând din aceasta un obiectiv specific al UE în definirea şi implementarea politicilor şi activităţilor sale[6].

3. Importanţa protecţiei eficiente împotriva discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă

3.1 Directiva-cadru privind ocuparea forţei de muncă stabileşte un cadru general pentru egalitatea de tratament indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă; Directiva privind egalitatea rasială pune în aplicare principiul egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, nu numai în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă, ci şi protecţia socială, inclusiv securitatea socială şi asistenţa medicală, avantajele sociale, educaţia şi accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea de bunuri şi servicii care sunt la dispoziţia publicului, inclusiv locuinţele.

3.2 Directiva privind egalitatea dintre sexe în accesul la bunuri şi servicii suplimentează protecţia împotriva discriminării sexuale în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă oferită de directivele adoptate în temeiul articolului 141 din Tratatul CE[7] şi pune în aplicare principiul egalităţii între bărbaţi şi femei în accesul la furnizarea de bunuri şi servicii.

3.3 În Directiva privind egalitatea rasială[8] şi Directiva privind egalitatea dintre sexe în accesul la bunuri şi servicii, Consiliul a recunoscut că pentru a asigura participarea deplină a tuturor persoanelor, protecţia împotriva discriminării trebuie să depăşească limitele ocupării forţei de muncă[9].

3.4 CESE a recunoscut[10] importanţa e-accesibilităţii în combaterea discriminării şi pentru a permite participarea deplină în societate a tuturor grupurilor şi a recomandat adoptarea unor dispoziţii legale în temeiul articolului 13, în vederea asigurării unui standard înalt privind măsurile de e-accesibilitate.

3.5 CESE consideră că eliminarea discriminării atât în cadrul, cât şi în afara pieţei muncii este esenţială pentru realizarea obiectivelor Strategiei de la Lisabona. Invers, discriminarea în domeniile protecţiei sociale, asistenţei medicale, educaţiei sau locuinţelor sau în ceea ce priveşte accesul la serviciile esenţiale din sectorul public şi privat va împiedica progresul spre o creştere durabilă şi locuri de muncă mai multe şi mai bune.

4. Situaţia actuală a egalităţii şi nediscriminării în UE

4.1 Anul European al egalităţii de şanse pentru toţi din 2007 a oferit o ocazie valoroasă instituţiilor UE, guvernelor naţionale şi societăţii civile de a reflecta la importanţa egalităţii şi eliminării discriminării pentru realizarea unei societăţi mai incluzive din punct de vedere social. Această iniţiativă a pus în evidenţă faptul, observat clar de către Consiliu, că inegalitatea şi discriminarea pe motive de sex, rasă sau origine etnică, vârstă, handicap, religie sau convingeri sau orientare sexuală „continuă să existe în Uniunea Europeană, în detrimentul femeilor şi bărbaţilor afectaţi şi al societăţilor europene în ansamblu”.[11]

4.2 Anul European a expus şi diferenţele în ceea ce priveşte protecţia împotriva discriminării din cadrul legislaţiei UE existente, descrise la punctul 3.1 de mai sus. CESE este preocupat de faptul că refuzul tratamentului echitabil, inclusiv formele instituţionale de discriminare, cu privire la oricare dintre motivele de la articolul 13, în domenii precum asistenţa medicală, educaţia, accesul la bunuri şi servicii şi locuinţele, poate contribui la o inegalitate persistentă în accesul la locuri de muncă şi poate afecta profund calitatea vieţii persoanelor şi capacitatea acestora de a participa pe deplin la viaţa socială.

5. Discriminarea multiplă

5.1 Astfel cum a specificat Consiliul „Anul European a subliniat dificultăţile grave care izvorăsc din discriminarea multiplă”[12].

5.2 „Discriminarea multiplă” recunoaşte identităţile complexe ale fiecărei persoane fizice. Aceasta apare atunci când o persoană este supusă unei discriminări sau hărţuiri bazate pe mai mult de un motiv care face parte din identitatea acesteia.

5.3 În decembrie 2007 a fost publicat un raport de cercetare realizat de Institutul Danez pentru Drepturile Omului „Lupta împotriva discriminării multiple - Practici, politici şi legi”[13]. În urma cercetărilor academice şi juridice şi consultării cu părţile interesate, autorii au conchis: „Dacă vrem să luptăm împotriva existenţei discriminării şi inegalităţii, va trebui să găsim soluţii fezabile pentru combaterea discriminării multiple”[14].

5.4 Legislaţia anti-discriminare a UE şi legile naţionale de transpunere a legislaţiei UE ar trebui să poată asigura protecţie şi drepturi la remedii împotriva tuturor formelor de discriminare multiplă. Pentru a realiza acest lucru, este necesară o protecţie egală în cazul tuturor motivelor de discriminare. În prezent, conform legislaţiei UE, acest lucru nu se întâmplă în afara domeniului ocupării forţei de muncă.

6. Protecţie juridică împotriva discriminării în UE

6.1 Deşi nu toate statele membre au transpus deja în mod adecvat Directiva privind egalitatea rasială sau Directiva-cadru privind ocuparea forţei de muncă[15], multe state membre au legi de interzicere a discriminării care depăşesc cerinţele directivelor întemeiate pe articolul 13 din tratat.

6.2 Un studiu analitic[16], publicat în decembrie 2006, a analizat legislaţia naţională de interzicere a discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă pe motive de sex, orientare sexuală, handicap, religie şi convingeri, şi vârstă. Autorii afirmă: „Cele mai izbitoare caracteristici ale ţărilor europene studiate sunt probabil (1) faptul că majoritatea ţărilor depăşesc cerinţele actuale ale CE şi asigură o anumită formă de protecţie legală pentru multe aspecte de discriminare care formează subiectul acestui raport şi (2) diferenţele dintre ţări, în ceea ce priveşte gradul şi natura acestei protecţii.”[17]

6.3 Autorii au constatat disparităţi mari cu privire la motivele care fac obiectul protecţiei şi la domeniile respective şi cu privire la tipul actului care defineşte formele de protecţie: constituţiile naţionale, legislaţia anti-discriminare generică, legislaţia naţională sau regională sau legislaţia specială care acoperă domenii particulare, precum locuinţele sau educaţia Au existat variaţii între statele membre în natura, forma şi întinderea excepţiilor la drepturile de nediscriminare[18] în cazul fiecărui motiv. Comparaţia statelor membre realizată de Bell, Chopin şi Palmer[19] confirmă aceste constatări referitoare la variaţie şi inconsistenţe.

6.4 Aşa cum a recunoscut Consiliul în Rezoluţia sa privind continuarea acţiunilor întreprinse pe parcursul Anului European, organismele specializate în asigurarea egalităţii ar putea fi forţe motrice de combatere a discriminării şi de promovare a egalităţii în fiecare stat membru; acestea au în special un rol de sensibilizarea a cetăţenilor. Directiva privind egalitatea rasială, Directiva privind egalitatea dintre sexe în accesul la bunuri şi servicii şi Directiva reformată privind egalitatea dintre sexe[20] solicită statelor membre să înfiinţeze organisme specializate în egalitate pentru a sprijini drepturile la egalitate pe criterii de origine rasială sau etnică şi sex, însă nu există o obligaţie de înfiinţare a unor astfel de organisme specializate în egalitate pentru religie sau convingeri, handicap, orientare sexuală sau vârstă. Organismele specializate stabilite în statele membre variază substanţial în ceea ce priveşte criteriile pentru care sunt competente: unele se limitează la originea rasială şi etnică, iar altele includ motivele de la articolul 13 şi motive suplimentare[21].

6.5 După ce a examinat protecţia juridică împotriva discriminării pe motiv de orientare sexuală în UE[22], Agenţia pentru Drepturile Fundamentale a recomandat ca legislaţia UE să asigure egalitatea de drepturi şi de tratament pentru toate motivele care cad sub incidenţa articolului 13.

6.6 CESE consideră că nu există nicio justificare valabilă în favoarea unui sistem al UE de legislaţie anti-discriminare întemeiat pe un angajament înscris în tratat de combatere a discriminării bazate pe motive de sex, origine rasială şi etnică, religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală, care să permită şi să perpetueze un grad mai scăzut de protecţie şi garanţii mai limitate de egalitate de tratament cu privire la anumite motive de discriminare.

6.7 În absenţa unei legislaţii coerente acoperind toate motivele la nivelul UE, statele membre nu sunt stimulate în niciun fel să adopte o legislaţie solidă şi nu există un temei juridic pentru intervenţia Comisiei sau a Consiliului atunci când apar niveluri necorespunzătoare sau neuniforme de protecţie împotriva discriminării, aşa cum este cazul în momentul de faţă.

6.8 CESE acceptă că adoptarea în sine a unor legi care interzic discriminarea nu eliberează o ţară de povara discriminării, dar poate cel puţin să reflecte recunoaşterea de către respectivul stat a daunelor provocate persoanelor şi societăţii prin discriminare şi un angajament al acestuia de a folosi mijloace legale pentru stoparea discriminării. Lipsa legislaţiei anti-discriminare poate transmite mesaje destul de diferite, indicând o convingere (greşită) că discriminarea nu există sau că nu este o problemă suficient de gravă pentru a necesita măsuri preventive oficiale sau, în termeni politici, indicând că obiecţiile potenţialilor discriminatori la orice formă de reglementare au întâietate în faţa voinţei de îmbunătăţire a calităţii vieţii pentru toţi cetăţenii şi de obţinere a unei coeziuni sociale mai mari.

6.8.1 Există dovezi clare că măsurile informale nelegislative îndreptate către promovarea celor mai bune practici nu au reuşit să elimine mecanismele de discriminare încetăţenite.

6.8.2 Legislaţia anti-discriminare singură, în absenţa unui program cuprinzător de sensibilizare a cetăţenilor şi de educare, precum şi a aplicării eficiente în practică nu îşi va atinge obiectivele.

7. O ierarhie a drepturilor la egalitate împiedică realizarea obiectivelor CE

7.1 CESE consideră că existenţa actualului sistem ierarhic şi incoerent al UE de protecţii împotriva discriminării împiedică realizarea obiectivelor CE:

· acesta împiedică libera circulaţie a lucrătorilor, care ar avea mai puţine drepturi garantate la nediscriminare în anumite state decât în altele. De exemplu, 69,2% dintre persoanele care au răspuns la sondajul on-line al Comisiei „Discriminarea - Este importantă?” au răspuns că nivelul de protecţie juridică împotriva discriminării în domenii altele decât munca, pe motive de vârstă, handicap, religie şi orientare sexuală, le-ar influenţa decizia de a se muta într-un alt stat membru[23];
· poate împiedica circulaţia bunurilor, dacă furnizorii trebuie să îndeplinească standarde diferite de egalitate pentru bunuri şi servicii în state membre diferite. De exemplu, 26,3% din întreprinderile care au participat la studiul privind combaterea discriminării al Grupului de consultare a întreprinderilor europene[24] au indicat că nivelul de protecţie juridică oferit de un alt stat membru împotriva discriminării pe motive de vârstă, handicap, religie şi orientare sexuală în ceea ce priveşte accesul la bunuri şi servicii, precum şi locuinţe afectează capacitatea lor de a face afaceri în statul respectiv;
· afectează calitatea vieţii deoarece în absenţa unei interdicţii legale, discriminarea şi hărţuirea rămân probabil necontrolate, iar obstacolele care împiedică indivizii să beneficieze pe deplin şi în mod egal de drepturile lor economice şi sociale nu sunt fi eliminate;
· este îndreptat împotriva coeziunii sociale, deoarece nu acordă o recunoaştere deplină şi egală tuturor grupurilor din societate;
· limitează gradul de participare la societatea civilă a unor grupuri şi a comunităţi importante.

7.2 Declarându-se îngrijorat de continuarea discriminării, Consiliul, prin Rezoluţia sa privind continuarea acţiunilor întreprinse pe parcursul Anului European:

· a remarcat că „discriminarea poate duce la sărăcie şi excludere socială, prin împiedicarea participării şi a accesului la resurse”;
· a remarcat că „Parlamentul European şi societatea civilă au solicitat extinderea protecţiei legale împotriva discriminării la alte domenii decât încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă”; şi
· a invitat statele membre şi Comisia Europeană „să sporească eforturile de prevenire şi combatere a discriminării … atât pe piaţa muncii, cât şi în afara ei”, precum şi „să asigure şi să consolideze eficienţa organismelor specializate în domeniul asigurării egalităţii”.

8. Este necesară o nouă directivă

8.1 Pentru a răspunde preocupărilor Consiliului şi pentru a garanta un standard minim coerent de protecţie în UE, este necesară o nouă legislaţie care să pună în aplicare principiul egalităţii de tratament indiferent de handicap, religie sau convingeri, orientare sexuală sau vârstă, în afara domeniului ocupării forţei de muncă.

8.2 Date fiind natura şi amploarea subiectelor afectate de nivelurile actuale de discriminare şi impactul acestora asupra îndeplinirii obiectivelor UE, precum şi necesitatea de a asigura un nivel de protecţie ridicat şi comun, acţiunea condusă de către statele membre nu este suficientă şi, prin urmare, este necesară o acţiune la nivelul Comunităţii, în conformitate cu principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii, astfel cum sunt prevăzute la articolul 5 din Tratatul CE.

8.3 CESE recomandă ca acest lucru să ia forma unei directive unice care să interzică discriminarea pe motive de handicap, religie sau convingeri, orientare sexuală sau vârstă în legătură cu toate domeniile care nu ţin de ocuparea forţei de muncă, acoperite de Directiva privind egalitatea rasială, şi care să ceară înfiinţarea sau extinderea unui organism specializat în asigurarea egalităţii, având competenţe depline de a aborda toate subiectele acoperite de legislaţie. Aceasta a fost una din recomandările importante ale Agenţiei pentru Drepturile Fundamentale a UE[25].

8.3.1 Deşi recunoaşte că protecţiile bazate pe directivele anti-discriminare existente ar putea fi consolidate, prioritatea actuală a CESE este de a asigura protecţia pe criteriile menţionate mai sus, la acelaşi standard care se aplică în prezent pentru originea rasială şi etnică.

8.4 CESE acceptă că, la orice propunere de nouă reglementare, multe organizaţii, în special întreprinderi mici, vor reacţiona iniţial cu îngrijorare faţă de costurile conformării. Pentru întreprinderi, nivelurile multiple de reglementare fac conformarea „extrem de dificilă”[26]. CESE nu este convins că adoptarea unei directive unice care stabileşte un standard comun al UE de protecţie împotriva discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă ar avea drept rezultat noi costuri substanţiale; în multe cazuri, costurile alinierii practicii cu legea ar fi mai mult decât de compensate de baza de clienţi lărgită care ar rezulta din eradicarea discriminării. 89,8% din participanţii la Grupul de consultare a întreprinderilor europene au fost de părere că ar trebui să existe o legislaţie care „să garanteze acelaşi nivel de protecţie împotriva discriminării în întreaga Europă[27].

8.5 CESE înţelege argumentele în favoarea unor directive separate pentru fiecare dintre motivele relevante de discriminare, dar consideră că o singură directivă care să acopere toate cele patru motive este clar preferabilă:

· pentru a asigura claritate şi transparenţă maximă pentru indivizi şi furnizorii de bunuri şi servicii; suntem conştienţi că societăţile private nu acceptă decât cu greu noi forme de reglementare şi că definirea de standarde CE în materie de nediscriminare separate pentru fiecare motiv în parte, în momente diferite, fără a avea siguranţa unor cerinţe coerente, va face respectarea acestora mult mai dificilă, în special în cazul societăţilor mici, cu resurse limitate;
· pentru a permite un răspuns eficient şi remedierea discriminării multiple; dacă există o protecţie coerentă şi echivalentă pentru toate motivele de discriminare, persoanele care sunt confruntate cu discriminarea sau hărţuirea în baza mai multor caracteristici ale identităţii lor vor putea cere despăgubiri corespunzătoare şi relevante;
· pentru ca legislaţia să fie inteligibilă şi accesibilă; în Rezoluţia sa privind continuarea acţiunilor întreprinse pe parcursul Anului European, Consiliul s-a referit la nivelul scăzut de cunoaştere publică a legislaţiei anti-discriminare[28]. Sarcina îmbunătăţirii cunoaşterii de către public a acestei legislaţii va fi mult mai dificilă în cazul în care există variaţii complexe ale drepturilor la egalitate de tratament pe baza unor criterii diferite, în diversele domenii de activitate din legislaţia UE sau naţională;
· pentru a evita orice formă de ierarhie în sistemul european de drepturi la egalitate de tratament; coeziunea socială depinde de membrii societăţii care resimt o obligaţie comună şi un sentiment al apartenenţei; acest lucru va fi mult mai greu de realizat dacă grupuri diferite pot înţelege din conţinutul legislaţiei că drepturile la egalitate de tratament ale anumitor grupuri au o pondere mai mare decât drepturile altor grupuri.

8.6 Directiva privind egalitatea rasială a stabilit domeniile importante, altele decât domeniul ocupării forţei de muncă, care ţin de competenţa UE şi în care, pentru realizarea obiectivelor UE, este relevant şi necesar să se prevină discriminarea pe motive de handicap, religie sau convingeri, orientare sexuală şi vârstă; CESE recomandă cu tărie ca aceste domenii să intre complet în sfera de aplicare a noii directive.

8.7 CESE admite că, în conformitate cu principiul subsidiarităţii, în ceea ce priveşte anumite domenii de activitate, de exemplu locuinţele, educaţia sau anumite alte servicii publice, organizarea şi prestarea de servicii şi/sau alte aspecte ale reglementării ţin în primul rând de competenţa statelor membre, la nivel naţional sau regional. CESE consideră că, în conformitate cu articolul 5 din Tratatul CE, în materie de egalitate de tratament în ceea ce priveşte toate aceste domenii de activitate, respectarea necesară a standardului comun, ridicat şi cuprinzător, nu poate fi asigurată decât prin legislaţie la nivel european.

8.8 CESE salută decizia Comisiei, anunţată la 2 iulie 2008, de a propune o nouă directivă care ar aplica principiul egalităţii de tratament indiferent de religie sau convingeri, vârstă sau orientare sexuală în domenii altele decât cel al ocupării forţei de muncă acoperit de Directiva privind egalitatea rasială. Întrucât proiecte anterioare ale acestui aviz au fost prezentate Comisiei, se speră că argumentele şi concluziile preliminare ale grupului de studiu al CESE, care recomandă o directivă în forma propusă în prezent, au ajutat Comisia în procesul de luare a acestei decizii. Mai mult, se speră că acest aviz în forma sa finală va încuraja statele membre să recunoască valoarea şi importanţa legislaţiei UE în acest scop şi le poate ajuta pe acestea să contribuie la dezvoltarea pozitivă şi aprobarea acesteia.

8.9 CESE este de acord cu decizia Comisiei de a propune o directivă care să fie compatibilă cât mai mult posibil cu alte directive bazate pe articolul 13, cu aceleaşi definiţii ale discriminării directe şi indirecte, ale hărţuirii şi acţiunii pozitive aplicabile tuturor persoanelor prezente într-un stat membru, inclusiv resortisanţilor din ţări terţe, şi cu aceleaşi obligaţii ale statelor membre de a asigura drepturi la despăgubire, sancţiuni eficiente, proporţionale şi disuasive, protecţie împotriva victimizării şi includerea mutării sarcinii probei. La fel de importante sunt obligaţiile coerente de creştere a gradului de conştientizare şi de încurajare a dialogului cu partenerii sociali şi ONG-urile.

8.10 CESE recomandă Consiliului şi altor instituţii UE ca la analizarea directivei propuse să ţină seama de următoarele chestiuni, pentru a garanta că, în forma sa finală. acesta deserveşte scopurile descrise anterior:

8.10.1 Menţinerea nivelului de protecţie: Elaborarea unei noi directive nu trebuie utilizată pentru reducerea protecţiei împotriva discriminării din orice legislaţie UE, iar statelor membre nu ar trebui să li se permită să utilizeze aplicarea directivei ca motiv de reducere a nivelului existent de protecţie împotriva discriminării.

8.10.2 Drepturile la egalitate şi amenajările rezonabile pentru persoanele cu handicap: în afara domeniului ocupării forţei de muncă, persoanele cu handicap se confruntă cu obstacole similare sau chiar mai mari care împiedică participarea lor socială deplină. Noua directivă ar trebui să ofere un cadru tuturor statelor membre pentru ca acestea să îşi îndeplinească obligaţiile în materie de egalitate şi ne-discriminare în conformitate cu Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu handicap.

8.10.2.1 Noua directivă ar trebui să ceară tuturor persoanelor implicate în furnizarea de protecţie socială, inclusiv securitate socială şi asistenţă medicală, avantaje sociale, educaţie şi bunuri şi servicii, inclusiv locuinţe:

a) să anticipeze nevoile în materie de accesibilitate, inclusiv accesul la mediul fizic, transport şi informaţii legate de handicap; şi
b) să realizeze cu anticipaţie amenajări rezonabile, pentru a elimina barierele din calea participării şi a utilizării maxime a mediului fizic de către persoanele cu handicap.

8.10.2.2 Noua directivă ar trebui să definească drept formă de discriminare incapacitatea de a asigura accesul rezonabil şi de a furniza amenajări rezonabile pentru o anumită persoană cu handicap, cu excepţia cazului în care măsurile ar impune o povară disproporţionată asupra furnizorului.

8.10.3 Discriminarea multiplă: directiva trebuie să confirme că principiul egalităţii de tratament include protecţia împotriva discriminării multiple, astfel încât această protecţie să devină aplicabilă prin legislaţia UE şi naţională.

8.10.4 Acţiunea pozitivă: Inegalitatea se regăseşte şi în domenii de activitate altele decât ocuparea forţei de muncă şi încadrarea în muncă, de exemplu în educaţie, asistenţă medicală, locuinţe şi accesul la servicii precum hoteluri, restaurante, asigurări şi aranjamente de călătorie. Aşadar, pentru a asigura în practică egalitatea totală, noua directivă trebuie să permită în mod explicit statelor membre să menţină sau să adopte măsuri de prevenire sau compensare a dezavantajelor care ţin religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

8.10.5 Tratamentul preferenţial pe motive de handicap sau vârstă: Noua directivă ar trebui să recunoască practicile din statele membre de asigurare a unui tratament preferenţial pentru persoane, în criteriul vârstei sau al statutului de persoană cu handicap, multe dintre aceste practici contribuind la mai buna incluziune socială a persoanelor vârstnice sau tinere şi a persoanelor cu handicap. Noua directivă nu trebuie să descurajeze organizaţiile din sectorul public sau privat să ofere astfel de beneficii atunci când acestea sunt destinate depăşirii sau ameliorării obstacolelor reale, financiare sau de atitudine în calea participării egale. Ea trebuie să ofere statelor membre posibilitatea de a lua astfel de măsuri, cu condiţia ca obiectivul legitim să fie conform principiului egalităţii de tratament şi ca mijloacele de îndeplinire a acestui obiectiv să fie proporţionale.

8.10.6 Toate excepţiile trebuie să fie definite precis. CESE acceptă faptul că pot exista situaţii în care tratamentul preferenţial în temeiul unui motiv care face obiectul protecţiei poate fi adecvat şi necesar, dar respinge introducerea unei justificări generale a discriminării directe. Excepţiile la interzicerea discriminării nu trebuie să fie atât de vaste încât să elimine impactul protecţiei pe care trebuie să o asigure directiva; pe de altă parte, directiva nu trebuie să fie complicată în mod inutil cu o listă lungă de excepţii pentru situaţii sau motive particulare. Tratamentul preferenţial trebuie să fie permis în cadrul legislaţiei anti-discriminare numai atunci când promovează şi intensifică egalitatea şi demnitatea umană şi nu subminează impactul prevederilor anti-discriminare.

8.10.7 Organismele specializate: cu siguranţă că sensibilizarea cetăţenilor, aplicarea legilor naţionale şi promovarea egalităţii de tratament ar avea mari beneficii, rezultate din existenţa unui organism de specialitate independent, dotat cu resurse şi competent să execute funcţiile specificate în Directiva privind egalitatea rasială[29] sau în Directiva privind egalitatea dintre sexe în accesul la bunuri şi servicii[30]. Noua directivă ar trebui să ceară înfiinţarea unui organism (sau extinderea unui organism existent) pentru religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală.

[1] [2005] CJEUE C-144/04 din 22 noiembrie 2005.
[2] [2008] CJEUE C-303/06 din 31 ianuarie 2008.
[3] Considerentul 9.
[4] Directiva 2000/43/CE a Consiliului, considerentul 9; Directiva 2000/78/CE a Consiliului, considerentul 11.
[5] Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (versiune consolidată astfel cum a fost modificată de Tratatul de la Lisabona), articolul 19.
[6] Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (versiune consolidată astfel cum a fost modificată de Tratatul de la Lisabona), articolul 10.
[7] De ex. Directivele 76/207/CEE şi 2002/73/CE.
[8] Considerentul 12.
[9] Directiva 2000/43/CE a Consiliului, considerentul 12 şi Directiva 2004/113/CE a Consiliului, considerentul 9.
[10] Avizul CESE 30.5.2007 privind viitoarea legislaţie privind e-accesibilitatea, raportor dl Hernández Bataller (JO C 175, 27.7.2007).
[11] Rezoluţia Consiliului din 5 decembrie 2007 privind continuarea acţiunilor întreprinse pe parcursul Anului European(2007), p. 1.
[12] Idem, p. 3.
[13] Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene, 2007 ISBN 978-92-79-06953-6.
[14] Idem, p. 7.
[15] A se vedea M. Bell, I. Chopin şi F. Palmer, „Elaborarea legii anti-discriminare în Europa - Cele 25 state membre ale UE comparate”, iulie 2007, Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene, 2007, ISBN 978-92-79-06572-9.
[16] A se vedea A. McColgan, J. Niessen şi F. Palmer, „Analiză comparativă a măsurilor naţionale de combaterea a discriminării în domenii altele decât ocuparea forţei de muncă şi muncii” VT/2005/062, Migration Policy Group and Human European Consultancy, Decembrie 2006.
[17] Idem, p. 3.
[18] Op.cit. Tabele comparative pp. 36-45 şi a se vedea M. Bell, I. Chopin şi F. Palmer (a se vedea nota de subsol 15).
[19] Op.cit. Tabele comparative pp. 83-113.
[20] 2006/54/CE.
[21] A se vedea M. Bell, I. Chopin şi F. Palmer, „Developing Anti-Discrimination Law in Europe - The 25 EU Member States Compared”, iulie 2007, Oficiul pentru Publicaţii Oficiale al Comunităţilor Europene, 2007, ISBN 978-92-79-06572-9, pp. 108-113.
[22] Homofobia şi discriminarea pe motive de orientare sexuală în statele membre UE: Partea I - Analiză legală, Agenţia Europeană pentru Drepturile Fundamentale, 2008 (autor: Olivier De Schutter).
[23] Consultare on-line iulie - octombrie 2007.
[24] 12/07/2007-31/08/2007, întrebarea 4a.
[25] Homofobia şi discriminarea pe motive de orientare sexuală în statele membre UE: Partea I - Analiză legală, Agenţia Europeană pentru Drepturile Fundamentale, 2008 (autor: Olivier De Schutter).
[26] Confederaţia Întreprinderilor Europene, răspunsul la Consultarea Comisiei Europene „Contează discriminarea?” 12 octombrie 2007.
[27] 12/07/2007-31/08/2007, întrebarea 4b.
[28] Consultare on-line iulie-octombrie 2007, p. 1.
[29] Articolul 13.
[30] Articolul 12.

DISCRIMINAREA DIRECTA INSTITUTIONALA ...sau MAINE POTI FI CHIAR .... TU ...

Orice abuz este ca un bumerang. Chiar si la adresa unei minoritati el tot DISCRIMINARE se numeste. Pentru a justifica amprentarea cetatenilor romi, guvernul italian isi sacrifica chiar proprii cetateni extinzand decizia la nivelul maselor. Parlamentul Europei a luat atitudine, politicieni europeni si italieni isi trimit prin scrisori in semn de protest amprentele lui Berllusconi, sau arata cu degetul ... AMPRENTAT catre guvernul de la Roma. In acesta nebunie in care unii respecta si altii nu respecta valorile UE ne mai intrebam DE CE IRLANDEZII AU VOTAT NU...

Eu cred ca si in politica se pastreaza principiile simple, e ceea ce gandesc ca om si ca profesionist, CE SEMENI ACEEA CULEGI...ori nu poti semana abuzuri si discriminare si sa culegi ... intelegere si pace la nivel european ...

Viata bate filmul si experientele la care e supusa Europa ne arata cum reactionam de fapt in fata dificultatilor sau mai bine zic CUM SUNTEM CU ADEVARAT...ca cetateni europeni...si poate ca politicieni...ACESTA ESTE TESTUL POLITICIENILOR DE MATURITATE EUROPEANA. ACEASTA ESTE PROBA CARE VALIDEAZA SAU NU CONSTRUCTIA EUROPEANA.

Englezii aveau o vorba DACA VREI SA CUNOSTI ESENTA, CULOAREA SI AROMA UNUI CEAI (OM) PUNE-L IN APA FIERBINTE (SITUATII DIFICILE DE VIATA)... Gandind simplu putem evalua situatia corect...

Europa in fata ratificarii Tratatului de la Lisabona isi va decanta adevaratele valori in fata dusurilor fierbinti ale iraldezilor si comunitatilor roma ... Pentru ca asa cum nu poti semana scaiete si sa culegi banane, nu poti semana compromisuri si discriminare si sa rezulte pace si armonie la nivel european ... E aberant sa crezi ca poti semana INTOLERANTA si vei obtine TOLERANTA sau pace;... SI PACEA E PRINCIPALA VALOARE EUROPEANA...

....DAR DEPINDE DE NOI SA NE DAM SEAMA CE TREBUIE SA FACEM CU ADEVARAT PENTRU A O OBTINE ...

Si daca vrei sa stai in continuare pasiv gandeste-te ca ... MAINE POTI FI CHIAR TU...

Altfel vei avea si tu degetele ... AMPRENTATE ... si iti vei aduce aminte de un basm ce candva ... a fost realitate .... A FOST ODATA ... prezumtia de nevinovatie ... care era LEGE ...

Amandamentul propus de mine in grupul SOC 263 e mult mai actual, si a fost redactata inaintea rezolutiei PE

Se completeaza cap. Recomandari punct a) cu urmatorul text:
Cetatenii statelor membre si simultan membrii ai diferitelot minoritati incluzand etnia roma, trebuie in mod real sa se bucure de aceleasi drepturi si privilegii in interiorul Uniunii Europene ca orice cetatean european. Derogarile de la aceste principii pot reprezenta forme grave de discriminare, uneori chiar forme de dicriminare institutionala.

Justificare:In realitate exista situatii in EU in care drepturile minoritatilor roma nu sunt respectate. Toccmai de acceea este bine sa se intareasca punctul a).Articolul 13 TEC angajeaza UE in combaterea discriminarii pe motive sexuale, rasiale sau de origine etnica, religioase sau de credinta, de dizabilitate, de varsta sau orientare sexuala, in toate domeniile aflate de competenta sa. Tratatul de la Lisabona face din discriminare un scop specific al UE.

Deasemenea: Directiva 38 a UE prevede libera circulatie a persoanelor ca pe un principiu fundamental. Nici o lege nationala nu ar trebui sa contrazica aceste prevederi.

Aveti mai jos si ce spune PE, ce rezolutie si ce inseamna sa ai valori europene

In urma depunerii a patru intrebari orale adresate Comisiei Europene din partea a patru grupuri politice (PSE, ALDE, Grupul Verzilor/ALE, GUE/NGL), pe 7 iulie, deputatii europeni au adoptat in 10 iulie, o rezolutie referitoare la recensamantul persoanelor de etnie roma din Italia pe criteriul apartenentei etnice. Parlamentul European solicita autoritatilor italiene sa nu colecteze amprentele digitale si o mai buna integrare a romilor la nivel european.
Parlamentul European a adoptat cu 336 voturi pentru, 220 impotriva si 77 abtineri rezolutia propusa de PSE, ALDE, Verzi/EFA si GUE/NGL in urma recentelor masuri adoptate de guvernul italian.

Potrivit europarlamentarului Adina Valean, "Singurul grup politic ce se opune acestei rezolutii este PPE. Nu este prima data cand PPE se opune unor proceduri ce afecteaza guvernul italian, cunoscuta fiind afiliatia acestui grup cu guvernul de la Roma."
Parlamentul European indeamna autoritatile italiene sa nu colecteze amprentele digitale ale romilor, inclusiv ale minorilor, si sa nu utilizeze amprentele deja colectate, in asteptarea evaluarii anuntate de catre Comisie a masurilor propuse, deoarece acest demers ar constitui in mod clar un act de discriminare directa pe criterii de rasa si origine etnica, interzis de articolul 14 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si, mai mult decat atat, un act de discriminare intre cetatenii Uniunii Europene de origine roma sau nomazi si ceilalti cetateni, carora nu li se cere sa se supuna unor astfel de proceduri.
Drepturile copiilor
Este considerat inadmisibil faptul ca se incalca, cu invocarea obiectivului protejarii copiilor, drepturile lor fundamentale si ca acestia sunt tratati drept infractori, precum si preocuparile exprimate de Consiliul Europei si de numeroase alte organizatii neguvernamentale si comunitati religioase.
Deputatii invita statele membre sa intervina cu fermitate in favoarea minorilor neinsotiti care ar putea fi exploatati, oricare ar fi etnia si nationalitatea acestora. In cazurile in care identificarea acestora ar fi utila in acest sens, invita statele membre sa-i identifice prin proceduri ordinare si nediscriminatorii, respectand pe deplin toate garantiile si protectiile juridice.
Condamnarea rasismului si a discriminarii
Deputatii europeni condamna in modul cel mai ferm si fara echivoc toate formele de rasism si discriminare la adresa romilor si a altor grupuri considerate drept „tigani.” Politicile care accentueaza fenomenul de excluziune nu vor fi niciodata eficiente in combaterea criminalitatii si nu vor contribui la prevenirea acesteia si la crearea unui climat de siguranta
Statele membre sunt invitate sa isi revizuiasca si sa abroge legile si politicile care discrimineaza persoanele de etnie roma pe criterii de rasa si origine etnica, direct sau indirect, si invita Consiliul si Comisia sa monitorizeze aplicarea, de catre statele membre, a tratatelor si directivelor UE privind masurile de combatere a discriminarii si libera circulatie pentru a asigura punerea in aplicare consecventa si integrala a acestora, iar, in caz contrar, sa ia masurile care se impun.
Parlamentul invita Comisia sa efectueze o evaluare atenta a masurilor legislative si executive adoptate de Guvernul Italiei in scopul verificarii compatibilitatii acestora cu Tratatele Uniunii Europene si dreptul comunitar.
Interventii ale deputatilor europeni
Adina-Ioana Valean (ALDE) considera ca, incepand cu anul trecut, Italia a initiat "masuri de securitate disproportionate si socante."
"Este momentul sa vedem Consiliul si Comisia luand masuri concrete pentru a determina Italia sa se alinieze legilor si valorilor europene. Avem nevoie de o evaluare a implementarii directivei UE anti-discriminare, cat si a celei privind libera circulatie. Trebuie sa intensificam abordarea integrata si implementarea Strategiei UE pentru romi. De asemenea trebuie sa numim un comisar european insarcinat cu problemele romilor."
Europarlamentarul Magor Csibi cere insistent oprirea oricaror actiuni de discriminare a romilor din Italia Europarlamentarul roman Magor Csibi se numara printre initiatorii motiunii din partea grupului liberalilor europeni alaturi de Viktoria Mohacsi, Marco Cappato, Sarah Ludford si Metin Kazak. Motiunea condamna practicile discriminatorii ale autoritatilor italiene si cere Consiliului si Comisiei Europene luarea de masuri concrete pentru a determina Italia sa se alinieze legilor si valorilor europene. „In cazul celor 10 milioane de romi din Europa avem nevoie de politici de incluziune si nu de excludere, de integrare si nu de marginalizare. Iar amprentarea pe criterii de rasa, etnie sau nationalitate este o masura de stigmatizare ce incalca principiile si valorile care au constituit fundamentul constructiei europene.” a declarat Magor Csibi.

Renate Weber (ALDE) a spus: "In ciuda faptului ca PPE si extremistii din Parlamentul European au cerut o amanare a votului privind aceasta rezolutie, plenul PE nu a aprobat aceasta solicitare si a votat favorabil textul rezolutiei, inclusiv cu amendamentul propus de mine, potrivit caruia acest tip de amprentare, a tuturor membrilor comunitatii roma, reprezinta o forma de discriminare directa".
Roberta Anastase (PPE-DE) a sustinut ca masurile nationale cu privire la populatia roma trebuie sa fie orientate spre integrare sociala, non-discriminare si respect al demnitatii umane, mai ales in cazul minorilor. "Aceasta abordare a fost aplicata in Romania si trebuie extinsa si la situatia din celelalte State-membre", a declarat Roberta Anastase. Ea a mai solicitat
Uniunii Europene sa elaboreze o strategie coerenta de integrare sociala a romilor la nivel european, tinand cont de particularitatile culturale ale acestora.
Marian-Jean Marinescu (PPE-DE) a reliefat ca autoritatile romane au elaborat o strategie de integrare a minoritatii roma, aprobata si urmarita de Comisia Europeana. Strategia cuprinde o serie de actiuni, in special in domeniul educatiei si al accesului pe piata muncii, respectand in totalitate standardele europene.
"Ceea ce s-a cerut Romaniei trebuie sa se ceara acum oricarui alt stat membru: programe de integrare coerente bazate pe principiile europene. Aceste programe trebuie sa evite cu desavarsire actiuni discriminatorii, cum este recenta decizie a guvernului italian de amprentare sau actiuni in forta care pot aduce prejudicii cetatenilor corecti."
Socialistii romani i-au acuzat intr-un comunicat pe europarlamentarii PD-L, afiliati PPE, ca au fost tacuti in aceste zile, pentru a nu supara familia politica europeana. Ei au mai aratat ca este important si faptul ca „o parte dintre romani au votat pentru oameni dintr-o familie politica cu vederi nedemocratice, ostila minoritatilor dar si intereselor Romaniei.”
Dezbaterea parlamentara din 7 iulie 2008
Monica Frassoni (Grupul Verzilor/ALE, Italia) a subliniat ca in Europa nu trebuie sa existe loc pentru aceste "contabilizari etnice", iar criminalizarea grupurilor etnice roma si sinti nu mai poate continua astfel. Europarlamentarul a apreciat ca masurile recente ale guvernului italian sunt "politici crude si ieftine."
Jan Marinus Wiersma (PSE, Olanda) a considerat ca "acest mod de a proceda a guvernului italian este inacceptabil" si ca nu exista "nici o justificare pentru amprentarea copiilor." Comisiei Europene i se solicita sa verifice masurile initiate de autoritatile italiene "nu doar in conformitate cu influentele politice ci si cu prevederile tratatelor europene".
Avand in vigoare ca romii sunt o minoritate speciala in Europa si multi cetateni romi au devenit de curand cetateni ai Uniunii, este nevoie de politici integrate prin care sa se combata izolarea sociala. Prin discriminare nu se poate rezolva situatia romilor, a concluzionat J.M. Wiersma
Victoria Mohácsi (ALDE,Ungaria) solicita ca Italia sa fie sanctionata. Problema romilor are nevoie de o solutie foarte concreta, si anume una europeana. Potrivit eurodeputatului, segregatia din scoli reprezinta o forma de discriminare, si, din pacate, directiva UE in materie nu stipuleaza ca segregatia in scoala este un sinonim pentru discriminare.
Comisia Europeana
Potrivit comisarului european Vladimir Spidla, Comisia a constatat cu nemultumire, din presa, ca autoritatile italiene au initiat prelevarea de amprente ale romilor. Comisia Europeana a solicitat informatii suplimentare autoritatilor italiene legate de masurile luate si cadrul legal al acestora si si-a exprimat disponibilitatea de a colabora cu autoritatile italiene odata ce sunt cunoscute caracterul si consecintele acestor masuri. In acest sens, Comisia Europeana a solicitat un document suplimentar din partea autoritatilor italiene cu privire la scopul si amploarea acestei baze de date. Se asteapta din partea autoritatilor de la Roma sa elaboreze pana la sfarsitul lunii iulie a unui raport complet privind aceasta problematica.
Oficialul european a subliniat ca Comisia Europeana este constienta de tensiunile sociale cu care se confrunta Italia in aceasta perioada, dar atrage atentia ca excluziunea sociala duce la aceste tensiuni. Statele membre si Comisia trebuie sa colaboreze pentru a garanta o coordonare mai buna, a concluzionat Vladimir Spidla.
Strategie UE pentru romi
Consiliul si Comisia ar trebui sa consolideze intr-o mai mare masura politicile comunitare privind persoanele de etnie roma, prin lansarea unei strategii a UE pentru romi destinata sustinerii si promovarii actiunilor si proiectelor initiate de statele membre si de ONG-uri, avand drept obiectiv integrarea si incluziunea romilor, in special a copiilor romi.
In acest context se subliniaza importanta elaborarii de strategii la nivelul UE si la cel national, profitand pe deplin de oportunitatile oferite de fondurile UE, in scopul abolirii segregarii romilor in invatamant, al asigurarii accesului egal la un invatamant de calitate pentru copii romi (participarea la sistemul general de invatamant, lansarea unor programe speciale de burse si formare), al asigurarii si imbunatatirii accesului romilor pe pietele de munca, al asigurarii accesului egal la servicii medicale si ajutoare sociale, al combaterii practicilor discriminatorii in atribuirea locuintelor si al cresterii ratei de participare a romilor la viata sociala, economica, culturala si politica.
In final este salutata initiativa Comisiei de a crea un grup de lucru anti-discriminare compus din reprezentanti ai tuturor statelor membre si solicita asocierea comisiei competente a Parlamentului European si asigurarea accesului deplin al acesteia la activitatea grupului de lucru; invita comisia competenta sa stabileasca un dialog cu parlamentele nationale ale statelor membre pe marginea acestei problematici.

Surse: PE, ALDE, PSE, PPE

http://www.hotnews.ro/

soc 304-DISCRIMINAREA INSTITUTIONALA Doua ministere italiene condamnate la plata a 100.000 de euro pentru discriminare

Doua ministere italiene condamnate la plata a 100.000 de euro pentru discriminare

Propuneam in cadrul grupului de lucru a CESE/SOC 304 UN NOU CONCEPT care sa fie integrat in noua directiva privind DICSRIMINAREA. Avizul SOC 304 promoveaza conceptul de DISCRIMINARE MULTIPLA, eu cred ca in problematica discriminarii facute de catre institutiile statului trebuie angajata responsabilitatea statului si definirea conceptului de DISCRIMINARE INSTITUTIONALA este imperios necesara. Aveti un articol mai jos in care statul italian a desbagumit un cetatean pentru ca la discriminat datorita orientarii sale sexuale. Cand vom avea o atitutudine similara din partea statului italian si in cazul minoritatilor rroma ?

Aveti un aricol preluat de pe www.hotnews.ro

Un tribunal din Sicilia a condamnat Ministerele Apararii si al Transporturilor sa plateasca 100 000 de euro despagubiri unui homosexual pentru ca i-au suspendat permisul de conducere. Ministerul Transportului, alertat de cel al Apararii, a decis in 2001 sa suspende permisul de conducere al lui Daniele Giuffrida, care se declarase homosexual inainte de serviciul militar potrivit agentiei ANSA, citata de NewsIn.

Spitalul militar a sesizat Ministerul Transporturilor, apreciind ca tanarul nu este apt psihologic sa conduca, iar permisul sau a fost suspendat.
Daniele Giuffrida, in prezent in varsta de 26 de ani, s-a adresat tribunalului administrativ din Catania, Sicilia, care a anulat masura Ministerului Transporturilor, argumentand ca homosexualitatea nu poate fi considerata o boala psihica.
"Comportamentul celor doua institutii administrative constituie o discriminare sexuala evidenta (...) care incalca principiile constitutionale", se arata in motivarea deciziei tribunalului, potrivit ANSA.
Instanta mai aminteste, in sprijinul deciziei sale de "grava suferinta provocata lui Daniele Giuffrida de discriminarea umilitoare pe care a suferit-o".
Decizia instantei "este un pas inainte pentru drepturile civile" in Italia, a comentat la randul sau Daniele Giuffrida.

DISCRIMINARE INSTITUTIONALA IN EUROPA-Ministrul italian al apararii propune amprentarea tuturor locuitorilor tarii

Ministrul italian al apararii Ignazio La Russa propune luarea amprentelor tuturor italienilor pentru "a evita acuzatiile de rasism", intr-un interviu publicat vineri de cotidianul Il Messaggero, citat de NewsIn.

"Putem face acest lucru pentru a indeparta orice suspiciune de rasism. Apoi (...) trebuie sa ne stabilim prioritati. Si in acest cadru va fi posibila luarea amprentelor copiilor romi", explica ministrul, care este in acelasi timp si presedinte al partidului de dreapta Alianta Nationala.

Rezolutia adoptata joi de Parlamentul European care cere Italiei sa revina asupra deciziei de a lua amprentele nomazilor, inclusiv ale copiilor, este luata in ras de La Russa.

"Au facut din aceasta un argument de propaganda politica, fara sa le pese cu adevarat de destinul acestor copii", afirma el.

Ministrul La Russa afirma ca masura nu are alt scop decat de a-i "sustrage pe micuti din ilegalitate, de a lupta impotriva celor care ii condamna la cersetorie si sclavie".

Eurodeputatii au cerut joi incetarea prelevarii amprentelor romilor din Italia, apreciind ca aceasta constituie "un act de discriminare directa" fondat pe rasa si originea etnica.

Decizia autoritatilor italiene de a amprenta ocupantii taberelor de tigani, inclusiv minori, a fost aspru criticata de presa internationala, de reprezentanti ai societatii civile si de Vatican. Campania pare una caracteristica regimurilor fasciste ale lui Mussolini si Hitler scrie presa internatioanala.

Masura adoptata de ministrul italian de interne Roberto Maroni vizeaza intreaga populatie de etnie roma, atat cei cu cetatenie italiana, cat si cei fara.

Sursa: http://www.hotnews.ro

Viitorul Alimentatiei (The future of food)

Filmul prezinta rezultatele unor investigatii minutioase despre adevarurile deranjante din spatele alimentelor tratate chimic si modificate genetic, care au navalit in magazine in ultimele decenii. Filmul reprezinta si o voce a fermierilor ce au au fost afectati de aceste thnologii. Implicatiile asupra sanatatii oamenilor, politicile guvernamentale si globalizarea reprezinta tot atatea motive de protest pentru organizatiile ce promoveaza o viata libera si sanatoasa.
Filmul este inca un semnal de alarma asupra pericolului folosirea inconstiente sau de-a dreptul criminale a culturilor de plante modificate genetic si introducerea acestora in alimentatia noastra!

ECO 216 Dimensiunea etica si morala a institutiilor financiare europene

1. Sinteza avizului

1.1 Bogăţia numeroaselor oferte din domeniul serviciilor financiare este comparabilă cu bogăţia naturii. În prezent, cetăţenii conştientizează nevoia de protecţie a biodiversităţii naturale. Protecţia biodiversităţii serviciilor financiare face parte, de asemenea, din patrimoniul cultural şi social al Europei, care nu trebuie irosit, ci păstrat, dacă se ţine cont de imensa valoare socială pe care acesta o reprezintă. Dimensiunea etică şi socială a sistemului financiar european trebuie consolidată şi păstrată.

1.2 La articolul 2 alineatul (3), Tratatul de la Lisabona prevede că: (Uniunea) „acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor, pe o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forţei de muncă şi spre progres social, precum şi pe un nivel înalt de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului”. Uniunea respectă bogăţia diversităţii sale culturale şi lingvistice şi veghează la protejarea şi dezvoltarea patrimoniului cultural european.

1.3 Va trebui ca instituţiile europene şi statele membre să acţioneze pentru a favoriza şi pentru a susţine nu numai capacitatea competitivă a pieţei financiare, ci şi dimensiunea sa etică şi socială. „Economia socială de piaţă înseamnă şi economie de piaţă justă din punct de vedere social”[1] şi, apoi, „Economia socială de piaţă permite ca economia să-şi atingă scopul fundamental, cel al prosperităţii şi bunăstării întregului popor, ferindu-l de sărăcie.”[2]

1.4 Atunci când a lansat propunerea de constituire a unui comitet european la nivel înalt, drept răspuns la criza de pe pieţele financiare, pentru definirea unor reguli noi şi pentru combaterea „finanţelor iraţionale de care nu trebuie să ne lăsăm conduşi”, Jacques Delors a declarat despre criza actuală că „întruchipează falimentul pieţelor puţin sau prost reglementate şi este încă o dovadă a faptului că acestea nu sunt capabile de autoreglementare”.

1.5 Recenta criză demonstrează că pluralismul şi biodiversitatea sistemului financiar nu sunt numai o avere culturală şi istorică a Europei, fiind absolut necesare pentru ca iniţiativele cu conotaţii etico-sociale să existe, ci şi factori importanţi ai creşterii gradului de competitivitate şi ai diminuării riscului de apariţie a unei crize structurale a sistemelor financiare.

1.6 Când sunt depăşite anumite limite, fără posibilitatea satisfacerii altor nevoi, creşterea economică nu îi face pe oameni mai fericiţi. Rolul dominant pe care finanţele îl deţin în economia reală – afectată, şi din cauza speculaţiilor financiare, de variaţii de preţ ale bunurilor de strictă necesitate, ale celor alimentare şi ale surselor de energie, de exemplu – trebuie să fie redimensionat şi menţinut în limitele unor comportamente mai raţionale, durabile din punct de vedere social şi acceptabile din punct de vedere etic.

1.7 Rolul finanţelor etice şi utile în plan social trebuie, aşadar, pus în valoare. Cu siguranţă, dimensiunea etică nu aparţine numai anumitor categorii de întreprinderi.

1.8 În multe sectoare ale pieţei nu se acordă prea mare atenţie dimensiunii sociale. Nici aceasta nu aparţine în exclusivitate patrimoniului anumitor întreprinderi, dar maximizarea profitului se împacă din ce în ce mai greu cu responsabilitatea socială. Într-adevăr, responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) aşază mai presus de orice creşterea constantă, compatibilă, în deplinul respect al demnităţii umane şi al mediului. Sistemul de acordare a primelor doar în funcţie de cantitatea de produse vândute, mai degrabă decât de calitatea prestaţiei care, în timp, consolidează rezultatele, stârneşte multă nemulţumire în rândurile clienţilor (la care ajung deseori produse necorespunzătoare) şi ale lucrătorilor afectaţi de „disconfort financiar”, adică de un anume stres cauzat de necontenitele presiuni comerciale.

1.9 Pe ansamblu, sistemul financiar european, cu bogăţia biodiversităţii sale, pare în măsură să se confrunte cu alte sisteme internaţionale şi, deseori, să iasă învingător, în privinţa băncilor şi asigurărilor, în timp ce, în privinţa capitalului privat (private equity) şi a fondurilor de investiţii speculative (hedge fund), nu sunt mari diferenţe între noi şi restul lumii.

1.10 Capitalismul-cazinou, turbo-capitalismul, „rechinii finanţelor” au luat în vizor întreprinderi industriale şi financiare importante care, vândute rapid pe bucăţi, au sfârşit ca umbra a ceea ce au fost odată, antrenând în această operaţiune de „distrugere” a valorii lor intrinseci mii de lucrători şi de familii şi lăsând în urmă doar ruine.
1.11 Prin acest aviz, CESE afirmă, o dată mai mult, necesitatea repunerii economiei în slujba omului, potrivit spuselor unui mare economist[3]: „Cel mai mare pericol îl reprezintă subordonarea gândirii la necesităţile sistemului industrial modern. Acestea constau în faptul că tehnologia merge tot mai bine, că, de asemenea, creşterea economică este apreciabilă, că întreprinderile trebuie să se extindă continuu, că primul izvor al fericirii este consumul de bunuri, că lenea este perversă, că nimic nu trebuie să interfereze cu prioritatea pe care o acordăm tehnicii, creşterii economice şi consumului”.


2. INTRODUCERE

2.1 Etica şi dimensiunea socială

2.1.1 Gândirea greacă, din care ne inspirăm pentru a defini, înainte de toate, conceptele „etic” şi „social”, reprezintă temeiul solid al culturii occidentale.

2.1.2 După Aristotel, obiectul de studiu al eticii este binele omului, înţeles nu în sens abstract, ci ca un maximum al bunurilor care se pot dobândi şi realiza prin acţiune. Bunul cel mai de preţ la care aspiră orice fiinţă omenească este fericirea. Fiecare om înţelege fericirea în felul său, propriu: aceasta poate consta în plăcere şi în bucurie, sau în bogăţie; Aristotel este de părere că fericirea deplină constă în acţiunea nobilă.

2.1.3 Fericirea este lucrul cel mai bun, mai frumos şi mai plăcut laolaltă, acestea fiind calităţi care nu trebuie separate, după cum aflăm din inscripţia de la Delos:

a. „Cel mai frumos lucru este dreptatea absolută;

b. cel mai bun lucru este sănătatea;

c. dar lucrul cel mai plăcut prin natura lui este să obţii ceea ce doreşti”.

d. De fapt, toate aceste calităţi ţin de cele mai bune acţiuni: şi pe acestea, sau pe una dintre ele, cea mai bună dintre toate, o numim fericire”. (Aristotel, „Etica Nicomahică”, Cartea I)

2.1.4 Întrucât, în funcţie de propriile înclinaţii, dorinţe, gusturi şi nevoi, orice fiinţă omenească se află în căutarea fericirii pentru a-şi atinge ţelurile prioritare în dimensiunea sa individuală, atunci când vorbim de dimensiune „socială”, adică de relaţia şi în relaţia cu alte fiinţe umane, de bună seamă că nu se poate vorbi de o însumare a dorinţelor, ci de o sinteză a acestora.

2.1.5 Filozofia ne ajută să înţelegem că există, pe lângă o realitate absolută a eticii, şi realităţi relative, care satisfac acele grupuri sociale, fie ele mici sau mari, ce împărtăşesc aceeaşi viziune a fericirii şi care fac corp comun întru dobândirea ei.

2.1.6 Etica şi multitudinea de valori coexistă şi reprezintă bogăţia drumului străbătut de omenire, sub diversele sale forme de exprimare, inclusiv cea denumită recent „economie a fericirii” care, pe baze empirice, studiază în mod sistematic natura fericirii şi posibilele căi de urmat pentru a o dobândi.

2.1.7 Este lucru dovedit că, fără o creştere simultană a altor factori de satisfacţie, creşterea economică nu sporeşte fericirea oamenilor, ci dimpotrivă: „Dincolo de o anumită limită, creşterea economică nu mai aduce cu sine fericirea. Creşterea necontenită a consumului presupune un efort necontenit, necesar pentru finanţarea acestuia şi timp dedicat activităţii profesionale. În detrimentul relaţiilor interumane. Exact acele relaţii care constituie izvorul principal al fericirii.”[4]

2.1.8 Diferite sondaje ale Eurostat au scos în evidenţă faptul că, într-adevăr, în Europa, pe parcursul ultimilor douăzeci şi cinci de ani, în timp ce venitul pe cap de locuitor a crescut continuu, fericirea a rămas în esenţă neschimbată. Şi în Statele Unite se obţin rezultate foarte asemănătoare.

2.1.9 „Paradoxul fericirii” se dovedeşte a fi extrem de interesant pentru teoria economică, deoarece respinge, se pare, unele dintre cele mai solid argumentate premise şi concluzii ale teoriei economice tradiţionale (printre care „mai bine mai mult decât mai puţin”, care ocupă un loc central în teoria utilităţii scontate). Se înmulţesc teoriile care explică în prezent acest paradox: unele dintre acestea apelează la conceptul de concurenţă poziţională, altele se întemeiază pe aspiraţii, altele pe adaptarea hedonistă. Relaţia dintre fericire şi bunuri relaţionale, dintre bunăstare şi viaţă civilă este încă des neglijată, chiar şi în contextul unor astfel de analize.

2.1.10 Pornind de la aceste premise, prezentul aviz va încerca să analizeze diferitele experienţe şi iniţiative care au fost adoptate în sectorul financiar european şi să identifice toate strategiile menite să evite piedicile pe care oamenii politici ar putea să le pună în calea unor astfel de iniţiative, neglijând toate aspectele fără dimensiune economică şi, mai mult decât atât, lansând acţiuni cu impact negativ şi contraproductive.

2.1.11 În procesul de examinare a diferitelor tipuri de oferte, se va încerca punerea în valoare a tuturor experienţelor, în special a necesităţii de protecţie a „biodiversităţii” sistemului financiar european şi, în special, a acelor întreprinderi care se caracterizează, într-o mai mare măsură, printr-o opţiune clară în favoarea activităţilor şi produselor cu un puternic conţinut social şi/sau etic.

2.2 Criza financiară 2007-2008: …şi apoi?

2.2.1 Scenariul turbulenţelor care, din februarie 2007, afectează în continuare pieţele financiare, antrenând instituţii financiare şi bancare de prim-plan, se regăseşte în actualitatea dezbaterii politice internaţionale.

2.2.2 Consecinţele crizei instituţiilor de credit americane s-au manifestat pe scară largă şi au fost amplificate de faptul că multe datorii considerate „subprime”, presupunând, aşadar, un mare risc de a nu fi recuperate, au fost incluse în „pachete” mai mari de datorii, fără a se ţine câtuşi de puţin seama de transparenţa cu privire la amploarea problemei, motiv pentru care agenţii deţin obligaţiuni nesigure şi devalorizate.

2.2.3 Această nesiguranţă a antrenat pierderea încrederii în sistemul financiar, ceea ce a influenţat negativ activităţile de afaceri bazate pe fluxul constant de credit ieftin.

2.2.4 Fondurile speculative (hedge funds) în primul rând, inclusiv cele gestionate de marile bănci de afaceri, au căzut victime crizelor financiare. Multe bănci europene au sfârşit prin a regăsi în propriul portofoliu o mare parte din datoriile subprime americane. Unele bănci din Germania, a căror prudenţă este bine-cunoscută, au fost serios afectate, iar maladia s-a propagat, afectând şi instituţii financiare imune, care s-au confruntat cu creşterea exagerată a costului banilor. Acesta a fost motivul pentru care Northern Rock aproape că a dat faliment.

2.2.5 Cazul Société générale (SOCGEN) este legat în parte de criza financiară care s-a declanşat vara trecută, în parte de o anume propensiune spre încurajarea unui management de risc asociat unui profit potenţial foarte ridicat, dar şi, în cazul investiţiilor imprudente, unor pierderi de proporţii astronomice. Se poate vorbi aici despre „finanţe-cazinou”, căci, din păcate, nu banca falimentară, ci depunătorii sunt, într-un fel sau altul, constrânşi să plătească daunele fără a purta vreo vină, ca şi angajaţii (au fost peste 100 000 de concedieri până în prezent în sectorul financiar şi vin altele la rând[5]), şi cetăţenii, care văd că siguranţa lor financiară este periclitată şi se întreabă dacă sistemul financiar mai este încă demn de încredere. Pierderile înregistrate până în prezent se ridică la 230 de miliarde de dolari şi, potrivit unor păreri avizate, ar trebui să ajungă la 1 000 de miliarde de dolari[6].

2.2.6 Sistemul financiar european a fost, cu siguranţă, mai degrabă victimă decât vinovat, cu excepţia unor cazuri izolate şi strict delimitate. Este însă la fel de adevărat că supremaţia, din ce în ce mai evidentă, a finanţelor asupra economiei, căutarea unor mijloace din ce în ce mai sofisticate de a crea mai multe ocazii de obţinere a profitului, rolul tot mai agresiv al fondurilor speculative, intrarea în arenă a fondurilor suverane ale căror resurse sunt nelimitate, au contribuit la marginalizarea economiei reale, au scos în evidenţă carenţele sistemelor naţionale de control, ineficienţa modelelor de cooperare dintre diverse autorităţi şi rolul agenţiilor de rating, care stârneşte îngrijorare, incluzându-le aici şi pe cele care se ocupă de aşa-numitul rating etic (care au evaluat pozitiv întreprinderi ca Parmalat).

2.2.7 Criza aceasta a avut repercusiuni asupra tuturor actorilor de pe piaţă, independent de profilul lor speculativ: ridicat, scăzut sau inexistent. Integrarea pieţelor a ajuns la punctul în care nimeni nu se poate declara imun la repercusiuni negative. Problema este că doar consecinţele dezastrului se distribuie uniform, profiturile rămânând, fără discuţie, în mâinile speculanţilor.

2.2.8 Aceste consideraţii servesc unei precizări necesare: trebuie evitată crearea de condiţii care stimulează iniţiative cu dimensiune exclusiv economică, în detrimentul celor care răspund unor exigenţe etice (printre care, trebuie menţionat, se numără şi cele economice). De aici decurge o altă precizare importantă: nu se poate vorbi de proprietate exclusivă sau de un drept la prioritate pe teme „etice şi sociale”. Cu alte cuvinte, pot tinde către ţeluri etice şi organizaţiile al căror specific nu este neapărat acesta.


3. SISTEMUL FINANCIAR EUROPEAN

3.1 Băncile

3.1.1 Între intermediarii financiari, băncile sunt punctul nodal. Deţin în mare măsură controlul asupra economiei reale în unele ţări şi exercită o putere nu doar economică, influenţând dezvoltarea unor teritorii şi întreprinderi şi sporindu-şi posibilităţile de a face profit.

3.1.2 Deşi operează toate în cadrul pieţei, oferind în esenţă aceleaşi servicii, de la cele standard la cele mai specializate, instituţiile bancare au origini diferite iar această amprentă matricială s-a păstrat ca atare de-a lungul timpului, perpetuând diversitatea.

3.1.3 Pe lângă băncile comerciale şi băncile de investiţii, care ocupă o poziţie dominantă pe piaţă, există case de economii, instituţii publice înfiinţate pentru sprijinirea comunităţilor din oraşe, care, în special pentru cei mai săraci membri ai acestora, reprezintă colacul de salvare oferit în momente de cumpănă. Denumirea lor provine de la primele case de economii înfiinţate în Imperiul German la începutul secolului al XIX-lea, multe dintre ele existând deja în secolul al XV-lea şi purtând numele de „Munte de pietate”. În unele regiuni de periferie şi în zonele rurale a luat naştere mişcarea caselor rurale şi meşteşugăreşti, de la o idee menită să combată fenomenul de camătă, a lui Friedrich Wilhelm Raiffeisen, cel care a întemeiat prima cooperativă de credit, în 1864. Franz Hermann Schulze-Delitzsch, care a fondat prima Vorschussverein (bancă populară) în 1850, a fost iniţiatorul băncilor populare, şi acestea tot de sorginte cooperatistă.

3.1.4 Acest memento istoric arată că societatea civilă a atribuit dintotdeauna băncilor, în sistemul economic, un rol diferit, măcar în parte, de cel al altor întreprinderi. A existat dintotdeauna părerea că băncile îşi propun, pe lângă obţinerea profitului, şi finalităţi etico-sociale.

3.1.5 O temă importantă pe care sectorul financiar trebuie să o aibă în vedere este accesul cât mai larg cu putinţă la serviciile financiare. În vreme ce în ţările în curs de dezvoltare doar 20% din populaţie are acces la credit, în Europa se înregistrează un încurajator 90%. Totuşi, nu este suficient, deoarece restul de 10 % excluşi pot fi supuşi unei discriminări deosebit de grave.

3.2 Societăţile de asigurări

3.2.1 Dacă primele bănci moderne, în formă incipientă, iau naştere la începutul secolului al XV-lea în Italia (Banco di san Giorgio, 1406), unele dintre acestea funcţionând şi astăzi, precum Monte dei Paschi din Siena (înfiinţată în 1472), drumul către originile societăţilor de asigurare este mult mai lung. Primele forme de asigurare au apărut în China şi Babilon şi datează din epoca situată între mileniile 3 şi 2 î.Hr., pe când grecii şi romanii au introdus pentru prima dată conceptele de asigurare de viaţă şi de asigurare de sănătate, prin „societăţi de binefacere” care plăteau îngrijiri medicale, alocaţii pentru sprijinirea familiei şi chiar cheltuieli de înmormântare. În Evul Mediu, ghildele îşi propuneau acelaşi obiectiv şi tot în secolul al XIV-lea, la Genova, a fost inventat contractul de asigurare separat de cel de investiţii. De pe urma acestuia a făcut avere Edward LLoyd care, în 1688, deschisese la Londra, în Tower Street, o cafenea frecventată de armatori, comercianţi şi căpitani: loc de întâlnire ideal pentru cei care voiau să asigure vasele şi încărcătura şi pentru cei care voiau să participe, din punct de vedere financiar, la aventură. În aceeaşi perioadă, după incendiul devastator de la Londra, din 1666, care a mistuit 13 200 de case, a luat fiinţă prima societate de asigurare împotriva incendiilor, „the Fire Office”, înfiinţată de Nicholas Barbon.

3.2.2 În urma experienţei firmei LLoyd’s (care, din punct de vedere tehnic, nu este o companie de asigurări), modelul asigurator se răspândeşte în toată Europa şi intră în acţiune companiile. În cadrul sectorului asigurărilor operează societăţile mutuale de asigurări aflate în proprietatea celor care deţin poliţe, adică a propriilor clienţi, nu a acţionarilor. De câţiva ani au intrat în acţiune şi asigurările cooperatiste, înfiinţate pentru a servi sectorului cooperatist şi care s-au impus în unele ţări mulţumită capacităţii de a oferi produse de calitate întregii pieţe. După modelul băncilor cooperatiste, asigurările mutuale sunt strâns legate de sistemele economice locale şi contribuie substanţial la dezvoltarea acestora, inclusiv prin re-investirea unei părţi importante din valoarea lor adăugată.

3.3 Bănci şi asigurări etice

3.3.1 În urmă cu câţiva ani şi-au început activitatea băncile şi societăţile de asigurări etice, care îşi propun să întreţină relaţii de afaceri şi să sprijine financiar doar întreprinderile care corespund unor exigenţe riguroase, împărtăşind sistemul de valori al comunităţii care a înfiinţat respectivele bănci şi societăţi de asigurare. Exigenţe privind durabilitatea mediului, refuzul oricărui compromis faţă de comerţul cu armament, angajarea permanentă în lupta împotriva oricăror forme de discriminare, sunt doar câteva exemple de valori care alcătuiesc paradigma la care se raportează această lume.

3.3.2 În domeniul financiar există două mari tipuri de iniţiative etice:

3.3.3 Finanţele „etice” şi microfinanţele.

3.3.3.1 Este vorba despre servicii pe care unele bănci specializate le furnizează diferitelor categorii de populaţie săracă şi pentru sume minime, servicii care nu ar intra în discuţie în sistemul bancar tradiţional. Microfinanţele au ca elemente componente microcreditele şi microeconomiile.

3.3.3.2 „Finanţele etice” sunt activităţi financiare care încurajează iniţiativele de promovare a dimensiunilor umană, socială şi de mediu, în lumina valorizării etice şi economice a impactului lor asupra mediului şi societăţii, activităţi al căror obiectiv principal este acela de a sprijini financiar acţiunile propuse sau, prin instrumentul microcreditului, persoanele înseşi.

3.3.3.3 Microfinanţele sunt cunoscute mai ales datorită prezenţei lor în lumea a treia. Nu trebuie uitat însă că şi în ţările occidentale există o importantă tradiţie a microeconomiilor (în timp ce microcreditul a avut o arie mai limitată de răspândire, a îmbrăcat, de exemplu, pentru o vreme, forma Muntelui de pietate): depozitele la termen, multianuale, la preţ redus sunt un exemplu de microeconomii.

3.3.3.4 Finanţarea etică este întemeiată pe principiile următoare:

a. nediscriminarea beneficiarilor investiţiilor pe criterii de sex, etnie sau religie, nici în funcţie de avere, creditarea, sub toate formele sale, fiind considerată unul dintre drepturile omului;

b. accesul celor mai dezavantajaţi, pe baza unor forme de garanţie personală, a categoriei sau a comunităţii, considerate valabile, pe picior de egalitate cu garanţiile de tip patrimonial;

c. eficienţa, criteriu potrivit căruia finanţele etice nu se prezintă ca binefacere, ci ca activităţi vitale din punct de vedere economic şi utile din punct de vedere social;

d. participarea depunătorilor la opţiunile instituţiei care colectează economiile, fie prin indicarea destinaţiei preferate a fondurilor, fie prin intermediul unor mecanisme democratice de luare a deciziilor;

e. transparenţă absolută şi accesul tuturor la informaţii, principiu în virtutea căruia este necesar ca economiile să fie nominale iar clientul să aibă dreptul de a cunoaşte modul de funcţionare a instituţiei financiare şi deciziile referitoare la utilizarea fondurilor şi investiţiilor;

f. refuzul bogăţiei dobândite exclusiv pe seama posesiei şi schimbului de bani, principiu în virtutea căruia rata dobânzii va fi menţinută la nivelul cel mai echitabil cu putinţă, conform unor criterii nu doar economice, ci şi sociale şi etice;

g. absenţa relaţiilor financiare cu actori şi activităţi economice care împiedică dezvoltarea fiinţei umane şi contribuie la violarea drepturilor fundamentale ale omului, precum producţia şi comerţul cu armament, activităţile de producţie care afectează în mod grav sănătatea şi mediul, cele care presupun exploatarea minorilor sau reprimarea libertăţilor civile.

3.3.3.5 Prin „asigurare etică” se înţelege o activitate asiguratorie care se desfăşoară în virtutea principiilor următoare:

a. reciprocitate, înţeleasă ca o recuperare a sensului originar al asigurării, instrument al solidarităţii dintre cel care nu a avut de suferit şi cel care, confruntându-se cu pierderi, are nevoie de compensaţii;

b. asigurabilitate, înţeleasă ca garantare a unei protecţii asiguratorii de care poate beneficia oricine, în scopul prevenirii unor eventuale întâmplări nefericite, fără discriminare de vârstă, eventuale dizabilităţi sau alte inconveniente de ordin social;

c. transparenţă, în sensul clarităţii contractelor şi al posibilităţii de a controla criteriile de constituire a primei;

d. crearea de avantaje pe plan local;

e. situarea subiecţilor contractanţi pe acelaşi plan din punct de vedere al demnităţii umane.

3.3.4 Investiţia etică

3.3.4.1 Investiţia etică îşi propune finanţarea de iniţiative din domeniul mediului, al dezvoltării durabile, serviciilor sociale, culturii şi cooperării internaţionale.


4. RESPONSABILITATEA SOCIALĂ A ÎNTREPRINDERILOR

4.1 Direcţia Întreprinderi şi Direcţia Probleme Sociale ale Comisiei cooperează cu asociaţiile de întreprinzători pe anumite arii tematice. Una dintre acestea este o informare corectă a depunătorilor, care să-i ajute să înţeleagă mai bine mecanismele pieţelor financiare şi ale produselor disponibile. Iniţiativele de educaţie financiară reprezintă un mijloc eficient şi responsabil din punct de vedere social, prin care depunătorii pot evita investiţiile în produse care nu corespund propriilor aşteptări şi profiluri de risc.

4.2 Participarea părţilor interesate la iniţiativele RSI se limitează încă la foarte puţine întreprinderi şi, într-o oarecare măsură, la activităţi care se adresează tuturor factorilor implicaţi. Mai rămâne încă un drum lung de străbătut, dar sectoare întregi, precum băncile populare şi cooperativele de credit, casele de economii, asigurările cooperatiste şi cele mutuale, tind către mai mult şi mai bine.

4.3 Printre problemele ivite se numără şi cea a stimulentelor, sub diferite forme, acordate membrilor conducerii şi directorilor băncilor de investiţii. Acestea ar trebui revizuite şi aduse la un nivel care să corespundă profiturilor şi rezultatelor societăţilor respective: în prezent, lucrătorii şi consumatorii sunt puşi în dificultate şi din cauza câştigurilor exagerate ale celor care ocupă funcţii de conducere importante, acestea menţinându-se la valori foarte ridicate, indiferent dacă rezultatele sunt bune sau mai puţin bune.

4.4 Noile modele de gestionare a societăţilor financiare, orientate spre maximizarea profitului pe termen foarte scurt şi din cauza evaluărilor de performanţă trimestriale, determină uneori comportamente iresponsabile, cum s-a întâmplat, de altfel, în cazurile recente de scandaluri financiare din unele ţări ale Uniunii. Responsabilitatea socială, dimpotrivă, urmăreşte posibilitatea realizării unor profituri stabile şi durabile în timp, prin valorificarea capitalului material şi nematerial al întreprinderii, format, în cazul întreprinderilor financiare, din lucrători şi din relaţii de încredere cu clienţii.


5. BĂNCILE LOCALE ŞI DEZVOLTAREA ECONOMIILOR LOCALE ŞI A IMM-URILOR

5.1 Pe aceeaşi piaţă intră în competiţie diverse tipuri de bănci. O piaţă care capătă caracter transfrontalier tot mai pronunţat atât datorită concentrărilor şi achiziţiilor din ce în ce mai frecvente, cât şi dezvoltării canalelor directe de vânzare, prin reţele telefonice sau de telematică. Oferta şi calitatea serviciilor furnizate de o bancă multinaţională de mari dimensiuni sunt analoge celor venind din partea unei mici bănci cooperatiste. Eficienţa economică este pentru amândouă o obligaţie. Societăţile pe acţiuni, băncile private, sunt orientate mai ales către obţinerea de profit pentru acţionari, pe când celelalte societăţi vizează mai degrabă dezvoltarea economică şi socială a teritoriilor de referinţă, cu o atenţie specială acordată problemelor de acces la credit, clientelei mai puţin „înstărite”, dezvoltării IMM-urilor, promovării categoriilor sociale dezavantajate şi a teritoriilor periferice şi ultraperiferice.

5.2 În teritoriile în care s-a dezvoltat un sistem bancar local se constată că rata de creştere a economiilor locale a atins un nivel cu mult superior. Mai mult, trebuie subliniat că, în multe ţări, băncile locale se prezintă îndeosebi sub formă de societăţi cooperatiste care reinvestesc în teritoriu o mare parte din profiturile lor.

5.3 „Sistemul bancar are o dublă responsabilitate: la nivelul întreprinderilor, de a îmbunătăţi eficienţa gestionării întreprinderilor de creditare, măsurată nu doar în termeni de rentabilitate, ci şi de capacitate de inovare, de calitate a capitalului uman angajat; la nivel teritorial, responsabilitatea aportului la dezvoltarea locală, care trebuie măsurată nu doar în termeni de volum al creditului alocat, ci şi prin capacitatea de a investi în selectarea proiectelor şi în evaluarea potenţialului întreprinzătorilor şi al întreprinderilor, elemente definitorii ale «eficienţei teritoriale». Eficienţa gestionării va fi pusă în slujba eficienţei teritoriale: care este utilitatea băncilor locale, dacă nu aceea de a contribui la dezvoltarea locală? În cazul celor mai responsabile şi mai active bănci locale, al «micilor giganţi», se poate constata existenţa unor competenţe în domeniul bancar, rezultat al acumulării de cunoştinţe şi de competenţe teritoriale care nu trebuie irosite”. Alessandrini, P. (2003), Le banche tra efficienza gestionale ed efficienza territoriale: alcune riflessioni (Băncile, între eficienţa gestionării şi eficienţă teritorială: câteva observaţii) – în AA.VV. Modelli organizzativi nel sistema bancario (Modele de organizare în sistemul bancar). Cazul băncilor populare, Asociaţia naţională a băncilor populare, Quaderni, Edicredit.


6. ROLUL RESPONSABILILOR POLITICI

6.1 Comitetul porneşte de la premisa că, în acest context, o abordare dirijistă trebuie socotită greşită, căci se ştie din experienţă că este bine ca iniţiativele cu puternic caracter social şi etic să pornească de jos, în mod spontan. Orice intervenţie „activă” riscă să frustreze şi să deturneze spontaneitatea, care este principala garanţie a biodiversităţii în sistemul economic şi financiar. Însă Comitetul consideră, totodată, că responsabilii politici ar trebui să evite acţiunile care ar putea pune piedici iniţiativelor existente şi formării spontane a altora noi.

6.2 Comitetul şi-a pus întrebarea dacă iniţiativele cu conotaţii etico-sociale ale unor organizaţii destinate, prin natura lor, profitului trebuie să beneficieze de avantaje fiscale ori de reglementare. În această privinţă este bine să se ţină seama de două situaţii diferite.

6.2.1 O organizaţie cu scop lucrativ lansează o iniţiativă care nu are nimic în comun cu afacerile sale obişnuite (a se vedea, de exemplu, cazul operaţiunii "Point Passerelle", iniţiate de Crédit agricole). În acest caz, nu ar trebui să existe multe îndoieli cu privire la oportunitatea acordării unei compensaţii, care s-ar abate de la tratamentul standard.

6.2.2 O organizaţie cu scop lucrativ lansează iniţiative care nu diferă, în esenţă, de afacerile sale obişnuite. Într-o astfel de situaţie, oportunitatea prevederii unui sistem de compensaţii a stârnit controverse. Cei care susţin oportunitatea compensaţiei fiscale, financiare sau de reglementare consideră că implicaţiile pozitive ale iniţiativei justifică tratamentul preferenţial. Există însă, în temeiul a două consideraţii principale, şi păreri contrare: pot să dureze, în timp, doar iniţiativele luate în condiţii de echilibru economic autonom (în măsură să realizeze un profit corespunzător). În plus, o acţiune etică/socială autentică trebuie să fie dezinteresată, fără o motivaţie generată de avantaje de reglementare, financiare sau fiscale. Acţiunea etică/socială presupune, într-adevăr, o formă de „autorecompensă”: cel care şi-o asumă este mulţumit, pur şi simplu, de binele făcut.

6.2.3 Mai întâi, Comitetul consideră că nu trebuie uitat faptul că, în prezent, compensaţia pentru iniţiative etico-sociale este o practică recunoscută deja în toate sistemele. Exemplul cel mai clar şi general îl reprezintă principiul impozitării veniturilor. Normele fiscale permit deducerea cheltuielilor doar dacă sunt inerente obţinerii de venit. Principiul inerenţei, subiacent stabilirii venitului impozabil este (evident, în anumite limite şi condiţii) exclus atunci când cheltuielile reprezintă donaţii către instituţii de binefacere sau de utilitate socială. Într-adevăr, în acest caz este admisă deducerea din venitul impozabil, deşi cheltuielile nu sunt inerente obţinerii acestuia.

6.2.4 În al doilea rând, Comitetul consideră că nu poate fi uitat faptul că în niciun caz cadrul de reglementare nu este neutru faţă de comportamentele organizaţiilor şi indivizilor, dat fiind că este, de fapt, alcătuit ca un sistem complex de stimulente, deseori implicite, care contribuie la orientarea şi condiţionarea opţiunilor spre comportamente socotite recomandabile pentru bunăstarea individuală şi comună. Pe baza acestei observaţii, Comitetul consideră că, într-un sistem care încurajează deja anumite comportamente, ideea sistematizării şi generalizării principiului potrivit căruia, acolo unde există iniţiative etico-sociale, se recomandă acordarea unui sistem de compensaţii, corespunde unor criterii de echitate şi de raţionalitate ale rolului public în economie şi în societate.

6.2.5 Principiul propus de Comitet ar duce la acordarea compensaţiei în beneficiul iniţiativelor etico-sociale, iar nu direct instituţiilor care şi le-au asumat. Se poate întâmpla ca, pe această cale, instituţiile să-şi atragă, indirect, avantaje economice. Comitetul consideră că ideea în sine nu trebuie respinsă: într-adevăr, este de părere că, aşa cum nu pot fi impuse totdeauna şi conotaţii etico-sociale iniţiativelor economice, tot astfel etica nu poate fi separată de economie cu forţa, prin impunerea opiniei potrivit căreia etice cu adevărat sunt doar iniţiativele care nu le aduc celor ce şi le asumă niciun fel de beneficiu economic. Procedând astfel, iniţiativele etice ar fi identificate, în final, doar cu acţiunile de binefacere sau cu donaţiile.


7. COMPENSAŢIE FINANCIARĂ ŞI FISCALITATE

7.1 Comitetul apreciază în mod pozitiv iniţiativele luate în acest sens. O astfel de orientare se justifică şi din punct de vedere economic. Într-adevăr, din diferite motive legate de opţiuni politice, de obligaţii de bugete publice sau de orientări privind eficienţa economică, în ultimii 20 de ani s-a constatat o erodare a statului „social”. De aceea, pentru a se evita scăderea nivelului de bunăstare a populaţiei, nu trebuie lăsate pe seama creşterii economice toate exigenţele privind bunăstarea şi protecţia socială, ci trebuie să se facă loc iniţiativelor pornite de jos.

7.2 Un exemplu de reglementare care favorizează integrarea public-privat, pentru a asigura în continuare standarde ridicate ale statului social, este reprezentat de felul în care Olanda a structurat sectorul asigurărilor de sănătate şi de viaţă. Sistemul de asigurări este, pe de o parte, obligat să-i asigure pe toţi cetăţenii, pe de altă parte poate avea acces la un sistem de compensaţii publice atunci când se confruntă cu riscuri majore pe care, astfel, a trebuit să şi le asume.

7.3 Belgia oferă un exemplu interesant de compensaţie financiară menită să faciliteze accesul la servicii financiare de bază. În fapt, există un Fond interbancar care oferă compensaţii intermediarilor care facilitează accesul la servicii: în acest fel, intermediarii mai restrictivi sunt, de fapt, contributori neţi ai Fondului, iar cei mai deschişi sunt beneficiari neţi.

7.4 În ce priveşte facilităţile fiscale, în prezent s-a generalizat deja un sistem de avantaje acordate societăţilor cooperative care au obiective de natură mutuală.

7.5 Cazul ONLUS – Organizzazioni Non Lucrative di Utilità Sociale (organizaţii de utilitate socială fără scop lucrativ), din Italia, poate să servească drept exemplu de normă legislativă care atribuie un avantaj fiscal organizaţiilor cu scopuri sociale explicite.

7.6 La nivel mai general, Comitetul consideră că este nevoie de o abordare sistematică a modului şi măsurii în care se pot acorda beneficii fiscale iniţiativelor etico-sociale pe care le iau intermediarii cu scop lucrativ.


8. REGLEMENTARE

8.1 Normele impun costuri şi restricţii cu impact negativ asupra operativităţii instituţiilor şi intermediarilor. Criteriul de orientare a intervenţiilor din ultimii 20 de ani a fost cel al condiţiilor echitabile de concurenţă ("level playing field"). Prin aşezarea pe acelaşi plan a actorilor comparabili (de exemplu bănci, societăţi de asigurare etc.), normele au reprezentat un instrument de stimulare a creşterii concurenţei şi eficienţei economice. Dacă principiul acesta se aplică în mod prea rigid şi fără corecturile necesare, riscă să devină o piedică de netrecut în calea formării şi supravieţuirii iniţiativelor etice şi sociale. Acest pericol poate fi minimizat prin aplicarea sistematică şi punctuală a aşa-numitului „principiu al proporţionalităţii”, în virtutea căruia unui mic intermediar, cu activitate limitată, nu îi pot fi impuse obligaţii de natură reglementară identice cu cele impuse unei organizaţii multinaţionale complexe.

8.2 De fiecare dată când se poate demonstra că o anumită organizaţie renunţă măcar în parte, dar în mod structural şi pentru totdeauna, la criteriul de maximizare a profitului, pentru a promova iniţiative cu caracter etic şi social, trebuie să se aplice măsuri fiscale şi legislative măcar parţial diferite de cele general-valabile. În unele state membre, investitorii etici beneficiază deja de o derogare de la directiva bancară: trebuie luate măsuri pentru ca acest principiu să fie valabil în toate statele membre.

8.3 În repetate rânduri, pe parcursul acestui aviz, a fost scos în evidenţă rolul dovedit şi important al diverselor mişcări cooperatiste în promovarea iniţiativelor etico-sociale şi în încurajarea dezvoltării sistemelor locale. Cu toate că acesta este recunoscut de către Tratatul european, sunt şi state membre care nu îl recunosc şi nu îi acordă protecţie în mod explicit. Trebuie făcute eforturi în vederea obţinerii unei recunoaşteri mai sistematice şi extinse a acestui mod de administrare a societăţilor.

8.4 Prin garantarea faptului că statele membre nu vor adopta măsuri de denaturare a concurenţei, Comisia Europeană poate să încurajeze protecţia diversităţii ofertei de servicii financiare, bancare şi asiguratorii. Normele de acordare a ajutoarelor de stat ar trebui să ţină cont de aceste aspecte.

[1] A. F. Utz, Etica economica, San Paolo, Cinisello balsamo, 1999.
[2] Konrad Adenauer, Memorii 1945-1953, Mondadori, Milano, 1966.
[3] John Kenneth Galbraith, The Atlantic Monthly, iunie 1967. Titlul original: Liberty, Happiness... and the Economy.
[4] Luca de Biase, „Economia fericirii”, Feltrinelli, 2007.
[5] Sursă: UNI United Network International, Geneva, 2008.
[6] Buletinul informativ nr. 52 al Băncii Italiei, aprilie 2008.