Recomandări
Transformarea radicală necesară a relaţiilor dintre minorităţi
[1], în special romi, şi populaţia majoritară, integrarea acestora şi transformarea situaţiei lor socio-economice reprezintă un proces de lungă durată, care presupune o dublă abordare:
a) pe termen scurt, soluţionarea unor probleme care necesită o acţiune urgentă, precum adoptarea de către statele membre a unei legislaţii care să permită aplicarea legislaţiei europene privind lupta împotriva discriminării, care apără drepturile cetăţenilor;
b) lansarea unui proces care se va întinde pe mai multe decenii, chiar generaţii, în special la nivelul statelor membre şi/sau la nivel local şi regional, menit să îmbunătăţească educaţia copiilor şi a tinerilor romi, să promoveze cultura şi limba acestora.
Soluţiile nu se află aşadar numai la nivelul Uniunii Europene, ci, în special, în interiorul statelor membre, precum şi la nivel local şi regional, ceea ce necesită consolidarea cooperării şi a parteneriatelor.
Integrarea minorităţilor, în special a romilor, necesită:1. o bază de acţiune conformă situaţiei juridice, care să se întemeieze pe acquis, precum şi pe domeniile relevante ale Metodei deschise de coordonare (educaţie, ocuparea forţei de muncă, protecţia socială şi incluziunea socială);
2. o strategie-cadru politică coerentă şi pe termen lung a Comisiei;
3. cooperarea structurată, transparentă şi durabilă a tuturor actorilor societăţii civile organizate, precum şi promovarea dezvoltării capacităţilor organizaţiilor neguvernamentale;
4. implicarea activă şi responsabilă a reprezentaţilor autentici ai romilor în proces;
5. o platformă instituţionalizată responsabilă pentru punerea în practică de măsuri concrete;
6. lansarea de programe de acţiune pozitive în domeniul educaţiei, formării şi ocupării forţei de muncă, în special în ceea ce priveşte activitatea liberilor profesionişti.
În plus, Comitetul propune crearea unei catedre Jean Monnet pentru romi şi cultura romă.
Recomandările nu vor da rezultate dacă se recurge la o abordare de sus în jos. Pentru a obţine schimbări pozitive, trebuie convinsă de utilitatea acestora comunitatea romă, în special conducătorii acesteia. Aceasta presupune investiţii în acţiunile de formare a romilor. Fondurile structurale europene ar putea fi utilizate în acest sens.
1. Introducere
1.1 Prin scrisoarea din 27.10.2006, Margot WALLSTRÖM, vicepreşedinte al Comisiei şi comisarul pentru afaceri interinstituţionale, a cerut Comitetului Economic şi Social European, cu ocazia Anului european al egalităţii de şanse pentru toţi, să elaboreze un aviz exploratoriu cu privire la modalităţile de conjugare a eforturilor în vederea optimizării eficienţei şi impactului tuturor instrumentelor destinate combaterii discriminării şi integrării minorităţilor, în special a romilor.
1.2 Întrucât s-a pronunţat deja în mai multe avize
[2] cu privire la discriminarea minorităţilor în diferite domenii, Comitetul face referire în primul rând la constatările efectuate în acest context şi la relevanţa acestor avize pentru romi, concentrându-se în prezentul aviz asupra situaţiei speciale a romilor în toate domeniile vieţii. Comitetul speră să contribuie prin propunerile sale la o abordare integratoare şi subliniază importanţa unei strategii-cadru coerente pentru apropierea romilor de acţiunea europeană de integrare.
2. Romii în Europa
2.1 Romii şi istoria lor: deoarece istoria apariţie unei minorităţi are efecte asupra identităţii sociale şi politice a acesteia, precum şi asupra potenţialului de conflict asociat, cunoaşterea propriei istorii este de o importanţă capitală atât pentru minoritate, cât şi pentru majoritate.
Romii trăiesc în Europa de mai mult de şapte sute de ani. Prezenţa unor grupuri diferite de romi în aproape toate ţările europene este documentată începând cu sfârşitul secolului 15, ca şi acţiunile de discriminare, marginalizare şi persecuţie. În anumite ţări, romii au fost victimele sclaviei şi, în secolul 20, romii au fost expuşi unei forme de persecuţie deosebit de crudă, ordonată public: în timpul naţional-socialismului, mai mult de 500 000 de romi, conform estimărilor, au devenit victime ale persecuţiei rasiale şi genocidului.
În concluzie, trebuie constatat că istoria romilor în Europa este marcată de persecuţie şi de discriminare permanentă, ceea ce face de înţeles o traumă generală a romilor.
Astfel, trebuie întreprinse toate eforturile pentru a ajuta romii să îşi depăşească poziţia de victime, astfel încât să devină din obiecte - tratate cu mai multă sau mai puţină neîncredere - subiecte, actori care sunt dispuşi şi capabili să se integreze activ în societate.
2.2 Romii şi demografia lor. Date demografice relevante despre romi nu există în absenţa unor statistici fiabile. Astfel, estimările privind numărul de romi care trăiesc în Europa se întind între 10 şi 12 milioane de oameni (dintre aceştia 7-9 milioane în UE). Dintre aceştia se evaluează că aproximativ 60% trăiesc într-o sărăcie extremă şi la marginea societăţii
[3]. Forma şi amploarea discriminării sunt similare în toate statele membre, însă există diferenţe motivate istoric şi socio-politic.
Evoluţia demografică a romilor nu corespunde tendinţei populaţiei majoritare: pe termen lung, cota în creştere a romilor în ansamblul populaţiei europene, în ciuda unei mortalităţi infantile ridicate şi a speranţei de viaţă scăzute, reprezintă o mare provocare pentru toate domeniilor politicii sociale şi de educaţie Dacă nu se reuşeşte îmbunătăţirea clară a nivelului de educaţie şcolară şi a competenţelor romilor, în statele membre va exista un număr în creştere de persoane cu educaţie redusă şi prost calificate, care frânează dezvoltarea economică şi epuizează sistemele sociale. În consecinţă, sunt necesare politici şi strategii în domeniul educaţiei şi al ocupării forţei de muncă care ţin seama de tradiţiile şi condiţiile socio-economice ale romilor. Romii pot să îşi aducă contribuţia care se aşteaptă pe bună dreptate de la ei în cadrul societăţii în care trăiesc doar prin intermediul unor oferte de formare acceptate şi de ei şi al unei educaţii corespunzătoare.
2.2.1 Romii şi limba lor. Rromani (respectiv romanes) este o limbă indo-europeană vorbită în numeroase variante în diferitele comunităţi de romi din Europa Deşi această limbă cuprinde mai multe variante/dialecte, există un vocabular comun înţeles de majoritatea romilor din Europa. Rromani reprezintă chiar limba maternă în interiorul a numeroase comunităţi. Excepţie fac acele ţări în care limba s-a pierdut în parte, deoarece a fost interzisă - precum în Spania sau în Regatul Unit. Recunoaşterea importanţei limbii rromani, standardizarea şi predarea acestei limbi este de cea mai mare importanţă în interiorul şi în exteriorul comunităţii, în interesul coeziunii sociale. În afară de Paris (Institut des langues et des civilisations orientales), doar la Universitatea din Bucureşti mai există un lectorat la facultatea de limbi străine. La Universitatea Karlova din Praga se derulează anumite activităţi privind un dialect rom local, în timp ce la Universitatea Eötvös din Budapesta s-a lansat o iniţiativă privind un curs de limbă în cadrul Cartei europene pentru limbi minoritare şi regionale.
O limbă comună creează o identitate comună. De aceea, promovarea limbii este pentru recunoaşterea socială şi identitatea culturală a romilor de o importanţă fundamentală.
Comitetul propune crearea unei catedre Jean Monnet pentru romi şi cultura romă.
2.3 Romii ca parte componentă a culturii europene
În cursul secolelor, romii şi-au adus contribuţia la diversitatea culturii europene, aşa cum poate fi dovedit prin numeroase exemple din domeniul muzicii sau al artelor plastice. 2008, ca An european al dialogului intercultural, oferă numeroase ocazii de evidenţiere şi intensificare a acestor legături.
3. Romii şi cele două medii de viaţă3.1 Romii: o viaţă sub semnul discriminării. În prezent, discriminarea socială şi instituţională, în special discriminarea ţiganilor, se manifestă aproape zilnic şi adesea se repercutează în media, ceea ce este inacceptabil din perspectiva legislaţiei europene. Romii sunt cetăţeni ai Europei extinse şi, în conformitate cu tratatul ratificat, în special cu articolul 13, au drepturi egale cu ale tuturor cetăţenilor europeni.
3.1.1 Înainte şi după naştere. Discriminarea indusă se sistemele sociale are drept consecinţă faptul că numeroase tinere rome sărace, subalimentate şi lipsite de educaţie, suferă la maturitate de subnutriţiei, dând naştere la copii aflaţi sub greutatea normală. Asistenţa prenatală lipseşte în general din comunităţile minoritare, atât mamele cât şi copiii prezentând carenţe nutriţionale. Asistenţa la naştere este limitată, pentru că acţiunile sanitare de pe teren şi vizitele infirmierelor care să ofere sfaturi tinerelor mame sunt rare, iar accesul la aceste comunităţi depinde de infrastructurile de transport şi de mijloacele financiare de care dispun viitoarele mame. Prin urmare, bebeluşii nu sunt înregistraţi legal, nici vaccinaţi la timp. Pentru a evita aceste tendinţe negative în domeniul sănătăţii nu va fi suficient ca romii să fie admişi pur şi simplu în sistemele de sănătate existente. Este urgentă adoptarea unor măsuri adaptate la cultura romilor, care să urmărească, de exemplu, sensibilizarea acestora la problemele legate de sănătate, de planningul familial, de vaccinare şi de depistarea tuberculozei în interiorul acestor comunităţi. Aceste măsuri ar trebui încurajate şi prin implicarea în aceste acţiuni a femeilor rome (prin acţiuni de formare a acestora) şi a mediatorilor în probleme de sănătate de origine romă, prin crearea de unităţi sanitare mobile şi prin acţiuni de informare clară a acestor comunităţi. Statele membre trebuie să asigure înscrierea fiecărui nou-născut rom în registrele de stare civilă şi eliberarea unui certificat de naştere.
3.1.2 Dezvoltarea în perioada primei copilării este esenţială pentru o viaţa şcolară reuşită precum şi pentru reuşita procesului de integrare, primii ani de viaţă fiind esenţiali pentru dezvoltarea ulterioară. În acest sens, programele şi grupurile de activităţi ludice mamă-copil au o contribuţie la fel de importantă în formarea mamelor ca şi programele educative, oferind în plus un demers integrat din toate punctele de vedere şi luând în considerare nevoile familiale. Programul Sure Start, care a fost introdus în Marea Britanie şi s-a răspândit în numeroase state membre, constituie un bun exemplu de includere a mamelor şi copiilor mici, precum şi de organizare a unor centre de primire de zi de calitate. Capacitatea acestora, faţă de obiectivele Barcelona, este insuficientă în aproape statele membre, iar copiii de origine romă sunt deseori refuzaţi.
3.1.3 Vârsta şcolară (6-14 ani): nivelul scăzut al frecvenţei şcolare a romilor. Lipsa înregistrării copiilor şi faptul că părinţii nu sunt dispuşi să-şi trimită copiii la şcoală (în special fetele), segregarea şi sistemul de învăţământ necorespunzător constituie factori suplimentari recunoscuţi în numeroase rapoarte
[4]. Instrumentele menite să sporească frecvenţa şcolară şi să combată segregarea sunt esenţiale pentru a îmbunătăţi nivelul general de educaţie al romilor. Sistemul de transfer condiţionat de bani (Conditional Cash Transfer) adoptat în anumite ţări constituie o opţiune menită să încurajeze frecvenţa şcolară; acest sistem presupune prezentarea de către părinţi a unei dovezi de înregistrare şi a certificatului de naştere al copilului. În general, se constată frecventarea unei instituţii de învăţământ atunci când copiii sunt integraţi şi beneficiază de toate serviciile şi metodele de educaţie necesare (limbă, termene etc). Este necesară reintroducerea gratuităţii manualelor şcolare şi asigurarea gratuită a meselor de prânz pentru copiii care frecventează şcoala primară. Educaţia constituie o prioritate pe termen lung, de aceea guvernele trebuie să-i acorde toată atenţia.
Segregarea în educaţie este mai întâi consecinţa segregării geografice a zonelor rezidenţiale ale romilor şi ale populaţiei majoritare. În plus, se observă că populaţia ne-romă îşi ia copii de la şcoală dacă observă că ponderea copiilor romi într-o clasă este prea ridicată, ceea ce duce la crearea unor şcoli sau clase segregate. Din motive diferite, aceste şcoli nu au un nivel corespunzător, ceea ce are drept consecinţă suplimentară faptul că unii copii romi cu abilităţi normale ajung în şcoli speciale, fiindu-le astfel blocată de obicei posibilitatea unei educaţii de nivel superior şi dând naştere unui cerc vicios.
O problemă deosebită o reprezintă trimiterea copiilor romi în şcoli speciale pentru copii cu handicap psihic. Acest lucru se întâmplă adesea datorită unor teste de admitere în şcoală discriminatorii, dar în parte şi unor stimulente false (transport gratis sau mâncare oferită în şcoală). Practica trimiterii nejustificate în şcoli speciale reprezintă o violare clară a drepturilor omului şi trebuie controlată prin toate mijloacele juridice şi administrative.
În acest context trebuie menţionat faptul că sărăcia este un motiv pentru nefrecventarea şcolii, deoarece părinţii nu pot suporta costurile asociate cu frecventarea şcolii sau vor să-şi utilizeze copiii ca forţă de muncă, fie pentru a contribui la întreţinerea familiei, fie pentru a se ocupa de fraţii lor mai mici. Ultimul aspect se referă în special la fete.
3.1.4 Vârsta adultă
3.1.4.1 Situaţia locativă este marcată de condiţii de viaţă proaste şi de segregare persistentă. Locatarii unor adăposturi de urgenţă, cu proastă dotare de bază sau aflate într-o stare degradată, cu alimentare deficitară cu electricitate, gaz şi apă şi o igienă insuficientă, situate în zone murdare, nu au drepturi de proprietate şi nu pot indica un domiciliu stabil atunci când solicită prestaţii sociale sau candidează pentru un loc de muncă sau atunci când utilizează servicii în domeniile educaţiei, al ocupării forţei de muncă şi al sănătăţii. Multe dintre aceste probleme se datorează discriminării sociale şi atitudinii „anti-ţigăneşti”. Merită menţionat faptul că starea lor nomadă a fost mai degrabă rezultatul decât cauza marginalizării lor. Chiar dacă majoritatea covârşitoare a romilor (mai mult de 95%) sunt în prezent sedentari, starea lor nomadă ca mod de viaţă ales este menţionată încă frecvent în încercarea de a explica marginalizare lor.
3.1.4.2 Educaţia reprezintă una din investiţiile de bază în viitor. Cota ridicată de analfabetism şi nivelul general scăzut de educaţie al romilor determină cele mai sumbre prognoze de viitor. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a suprima segregarea romilor din cadrul sistemelor lor educative şi să instituie pentru adulţi programe de citire, scriere, calcul şi programe de învăţare pe parcursul întregii vieţi.
Pentru romi, este deosebit de dificil să obţină o educaţie în şcoală de nivel mai ridicat şi o bună formare profesională. Pe lângă eforturile de a-i integra în sistemul regulat de educaţie şi formare, statele membre ar trebui să utilizeze şi modele pentru recunoaşterea aptitudinilor obţinute informal şi să procedeze cu mai multă generozitate la recunoaşterea calificărilor obţinute în afara ţării.
Politica integratoare în materie de învăţare a limbilor străine introdusă de Comisie, care vizează printre altele promovarea învăţării limbilor minoritare, ar trebui utilizată şi în beneficiul romilor.
3.1.4.3 Integrarea economică presupune, în cazul membrilor minorităţilor să depăşească o serie de obstacole care se întăresc adesea reciproc
[5]. Aceste persoane sunt defavorizate şi fie pentru că nu posedă diplome şcolare sau profesionale, fie că acestea sunt insuficiente, precum şi pentru că nu au calificări sau cele pe care le au nu sunt recunoscute. În plus, atitudinea „anti-ţigănească” face ca aceste obstacole să fie şi mai greu de depăşit O dovedesc zeci de cazuri: discriminarea rasială stă adesea la originea şomajului în rândul romilor. Nu există practic acces la măsuri în materie de învăţare pe tot parcursul vieţii pentru membrii comunităţilor minoritare.
Romii sunt perfect capabili să dea dovadă de spirit întreprinzător; ar trebui, prin urmare, să se identifice mijloacele de scoatere a romilor din economia subterană şi să li se permită acestora să participe la o activitate economică corespunzătoare, de exemplu prin acordarea de microcredite şi prin mecanisme de sprijinire şi de lansare de întreprinderi, pentru a putea înlătura obstacolele şi a răspunde acestor provocări.
Multe gospodării rome sunt dependente financiar în mare măsură de prestaţiile sociale şi de alte prestaţii ale statului (de exemplu pensii sau alocaţii pentru copii), în timp ce participarea la economia formală este comparativ redusă. În acest mod, participarea romilor la sistemele de protecţie socială este asimetrică (ca grup primesc mai mult decât contribuie). Această asimetrie este un motiv important de tensiuni sociale şi de prejudecăţi şi în cele din urmă de marginalizare.
Ajutoarele sociale ar putea fi legate de participarea la piaţa muncii, conform unui principiu care ar consta în vărsarea de ajutoare sociale celor care au depus eforturi, ceea ce ar constitui singurul mijloc de eliminare a unei surse majore de excludere rasială legată de sistem. S-ar putea lansa programe menite să asigure trecerea de la statutul de asistat la cel de lucrător, în parteneriat cu organizaţiile din sectorul public şi din cel privat.
Discriminarea la locul de muncă şi la angajare este dovedită prin numeroase documente şi se impun măsuri legislative de eliminare a acestor practici. Cu toate acestea, pentru o schimbare culturală totală, trebuie asigurat accesul la pregătire profesională al romilor necalificaţi sau slab calificaţi.
3.1.4.4 Sănătatea. Nivelul de trai scăzut (venituri deficitare) şi condiţiile proaste de viaţă (poluare, igienă insuficientă, lipsa apei curate) implică riscuri importante pentru sănătate. Accesul la servicii de sănătate în aşezările de romi este limitat, deoarece, în primul rând, cea mai mare parte a celor afectaţi nu sunt înregistraţi oficial după naştere şi de aceea nu sunt preluaţi în sistemul de sănătate (şi acesta este un cerc vicios!). Când sunt admişi într-o instituţie medicală, romii sunt deseori plasaţi într-o încăpere separată, ceea ce reprezintă o măsură discriminatorie Accesul la servicii de calitate constituie un drept fundamental al tuturor cetăţenilor europeni.
3.1.4.5 Femeile rome au de regulă un statut inferior în ierarhia familială, o educaţie şcolară scăzută sau nu au educaţie şi în consecinţă beneficiază de posibilităţi profesionale foarte scăzute; acestea se căsătoresc adesea la o vârstă timpurie şi sunt frecvent însărcinate. Violenţa familială reprezintă, de asemenea, o temă serioasă ale cărei proporţii reale nu sunt cunoscute. La aceasta se adaugă astăzi - ceea ce este extrem de preocupant - şi prostituţia, sterilizarea forţată şi traficul de fiinţe umane.
Cu toate acestea, trebuie subliniat că, deşi nu este uşor de observat din afară, femeile rome sunt cele care fac să evolueze comunitatea, în special în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţilor, precum şi pe plan cultural, ele fiind de exemplu cele care insistă asupra necesităţii şcolarizării copiilor, în special a fetelor.
3.1.4.6 Discriminarea socială şi atitudinea „anti-ţigănească” în forma unor clişee şi prejudecăţi faţă de minorităţi, în special faţă de romi, au rădăcini adânci şi demonstrează deficite de cunoaştere şi diferenţe culturale care se întind pe generaţii. Este foarte răspândit stereotipul conform căruia aceste comunităţi au o valoare socială redusă. Apare un alt cerc vicios compus din izolare, sărăcie, violenţă şi marginalizare suplimentară.
3.2 Integrarea romilor
3.2.1 Integrarea nu reprezintă o cale cu un singur sens, ci un proces care decurge în două direcţii şi necesită eforturi atât din partea minorităţilor, cât şi a majorităţii. Din teama de a trebui să renunţe în procesul integrării la principiile, tradiţiile şi identitatea lor, mulţi romi au rezerve mari faţă de măsurile de integrare. În plus, discriminarea inerentă de-a lungul atâtor generaţii, împiedică depăşirea cu uşurinţă a prejudecăţilor de către populaţia non-romă şi deschiderea acesteia faţă de cultura romă.
3.2.2 Pe de altă parte, acei 40% dintre romi care nu trăiesc în sărăcie, ci într-o anumită prosperitate, - chiar dacă uneori doar modestă - (şi care nu fac parte din grupurile de romi vizibile), depun mărturie despre capacitatea fundamentală a romilor de a se integra în societatea în care trăiesc fără a renunţa la identitatea lor de romi.
3.2.3 O documentaţie abundentă publicată de asociaţiile de romi şi menită să sporească vizibilitatea, participarea socială activă şi gradul de conştientizare reprezintă un important pas înainte
[6]. De asemenea, s-ar putea recurge la investiţii care să implice angajamente, drepturi de proprietate şi responsabilităţi. Microcreditele, în general utilizate în sectorul întreprinderilor, pot servi de pârghie de finanţare pentru a sprijini infrastructurile şi sistemele de învăţare. S-ar putea împrumuta sume mici în schimbul unui angajament privind, de exemplu, frecventarea şcolii de către copii sau controalele medicale regulate
[7].
3.2.4 Participarea cu drepturi egale a minorităţilor la societate presupune măsuri eficiente pe termen lung, concepute în funcţie de situaţie. Acestea trebuie să vizeze grupul respectiv, dar fără a exclude alte grupuri. Aceste măsuri cer ca responsabilii din domeniul politic, din cel economic şi social să manifeste voinţa de a impune principiul nediscriminării, promovarea eficientă a egalităţii de şanse şi gestionarea diversităţii. Fondurile structurale europene ar putea fi utilizate pentru sprijinirea acestor programe.
Pornind de la cunoaşterea faptului că acest proces de integrare va dura generaţii, trebuie întreprinse toate eforturile pentru eliminarea rezervelor şi prejudecăţilor existente atât la romi, cât şi la ne-romi, nu doar prin luarea măsurilor practice necesare, ci şi prin elaborarea unor strategii pentru viitor comune cu ajutorul personalităţilor şi al mediatorilor ambelor părţi. Figurilor reprezentative din comunităţile de romi le revine un rol special.
4. Romii şi Europa4.1 Comisia Europeană.
4.1.1 Comisia se străduieşte de mult timp să contribuie la rezolvare problemelor în materie de integrare. Prin înfiinţarea cu câţiva în urmă a unui grup interdepartamental pentru chestiuni legate de romi, a putut fi îmbunătăţit fluxul informaţional între diferitele servicii ale Comisiei şi s-a obţinut o anumită coordonare între numeroasele domenii de acţiune.
4.1.2 Grupul consultativ de experţi de rang înalt, stabilit în ianuarie 2006 de către Comisie, pentru integrarea minorităţilor etnice şi-a prezentat în decembrie 2007 raportul său
[8] în parte critic, care conţine recomandări „de măsuri pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor cu privire la educaţie, ocuparea forţei de muncă, asistenţă medicală şi locuinţe”. Grupul de experţi a evidenţiat în raportul său că doar un amestec corespunzător de politici, bazat pe o abordare pragmatică, poate oferi soluţii durabile.
4.1.3 Şi Agenţia Europeană pentru Drepturile Fundamentale se ocupă în detaliu de această temă
[9]. În acest context, trebuie menţionate şi numeroaselor studii, rapoarte şi evenimente datorate instituţiei care i-a precedat, Observatorul European al Fenomenelor Rasiste şi Xenofobe.
4.2 Parlamentul European
4.2.1 Parlamentul European se implică de mult timp cu fermitate şi la nivelul tuturor grupurilor parlamentare în chestiuni legate de minorităţi şi în special pentru integrarea romilor şi combaterea discriminării acestora. Au fost adoptate deja numeroase rezoluţii cu privire la această temă, ultima la 31 ianuarie 2008
[10].
4.3 Consiliul
4.3.1 Consiliul European din 14 decembrie 2007 s-a ocupat ultima dată de această temă în cadrul lucrărilor sale cu privire la Anul European al egalităţii de şanse
[11].
4.4 Consiliul Europei şi OSCE
Ambele organizaţii au contribuit deja în numeroase domenii la îmbunătăţirea situaţiei şi îşi continuă eforturile prin intermediul unor măsuri adresate în mod special romilor. Convenţia-cadru privind protecţia minorităţilor naţionale şi Carta europeană pentru limbile minoritare şi regionale a Consiliului Europei sunt deosebit de importante pentru protecţia minorităţilor (şi deci a romilor). Campania Dosta! constituie de asemenea un excelent exemplu pozitiv de conştientizare a marelui public împotriva prejudecăţilor şi a stereotipurilor negative.
4.5 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a creat deja printr-o serie de decizii novatoare elementele de bază esenţiale pentru transpunerea în practică a drepturilor romilor
[12].
4.6 ONU se ocupă de mai mulţi ani (în special în cadrul UNICEF şi UNESCO) de promovarea integrării romilor.
4.7 Societatea civilă organizată
4.7.1 Open Society Institute (OSI) este, cu sprijinul Băncii Mondiale, iniţiatorul „Deceniului integrării romilor 2005-2015”
[13].
4.7.2 EU Roma Policy Coalition (ERPC)
[14], înfiinţată recent, se simte obligată să respecte „principiul integrării prin participare şi „are drept scop să promoveze participarea romilor la toate procesele relevante”.
4.7.3 Forumul European al Romilor şi Nomazilor (ERTF)
[15] merită să fie menţionat în mod special: a fost înfiinţat la iniţiativa preşedintei finlandez Tarja Halonnen şi, în baza unui acord de parteneriat cu Consiliul Europei, beneficiază de un statut privilegiat pe lângă această organizaţie care îi acordă posibilitatea de a participa activ la lucrările acesteia.
(O listă cuprinzătoare a organizaţiilor societăţii civile la nivel european care se angajează pentru integrarea romilor şi impunerea drepturilor lor se găseşte în Anexa 2).
4.7.4 Deoarece dintre domeniile prioritare ale integrării romilor, în special ocuparea forţei de muncă face parte din domeniul lor de acţiune, partenerii sociali au un rol important de jucat în acest domeniu. Experienţele CES, dar şi ale federaţiilor sindicale naţionale, precum şi ale organizaţiilor patronale naţionale şi europene pot reprezenta elemente esenţiale ale procesului care trebuie lansat.
5. Concluzii
5.1 Constatarea că rezultatele tuturor eforturilor de până acum, precum şi integrarea romilor şi impunerea drepturilor lor nu sunt satisfăcătoare apare în toate rezultatele activităţilor desfăşurate.
5.2 Măsurile necesare sunt atât de competenţa Uniunii cât şi de cea a statelor membre. Conform articolului 13 din Tratatul de la Amsterdam, în anul 2000 au fost adoptate directive antidiscriminatoare, care insuflă un elan important şi oferă un cadru instituţional luptei împotriva discriminării romilor. Comisia ar trebui să aibă în vedere dezvoltarea legislaţiei comunitare în sensul abordării problemei romilor, adoptând, de exemplu, o directivă privind combaterea segregării. În plus, integrarea romilor ar trebui s¨constituie o prioritate în cadrul Fondurilor structurale.
5.3 În măsura în care problemele legate de romi sunt de competenţa statelor membre, o soluţie a fost găsită în anii ’90 prin Metoda deschisă de coordonare (MDC)
[16]. Comitetul propune ca, în domeniul minorităţilor, în special în cel al integrării romilor, să se pornească de la metoda de coordonare deschisă. MDC şi instrumentele acesteia pot fi utilizate în comun de către statele membre pentru a evalua modele oferind cele mai bune practici, analizând totodată modelele generale sau proiectele bazate pe comunitatea existentă. Pentru a reuşi şi a avea un caracter durabil, aceste proiecte trebuie să fie intersectoriale şi să dezvolte planuri de acţiune cu toate părţile interesate. Aceste planuri de acţiune trebuie să cuprindă angajamente, activităţi, evaluări, un sistem de comunicare a informaţiilor şi mecanisme de difuzare. Comitetul este convins că metoda deschisă de coordonare ca instrument de guvernanţă europeană şi ca „soft law” este cea mai potrivită pentru a rezolva în mod eficient multe probleme juridice, sociale, dar şi emoţionale, cauzate de tradiţie, legate de minorităţi şi în special de situaţia romilor.
5.4 Pentru reuşita activităţilor va fi decisivă înfiinţarea unei reţele funcţionale de cooperare a tuturor actorilor. Comitetul şi-a dovedit deja de mai multe ori valorarea de punte către societatea civilă organizată
[17] şi este dispus să îşi aducă contribuţia, prin intermediul cooperării instituţionalizate şi durabile, la soluţionarea problemei integrării minorităţilor, în special a romilor.
5.5 Conferinţa privind romii, planificată de Comisia Europeană pentru septembrie, ar putea oferi un cadru adecvat pentru discutarea publică a propunerilor acesteia de îmbunătăţire a eficienţei UE şi a politicilor naţionale şi de iniţiere a primilor paşi concreţi în procesul deja menţionat.
Cu această ocazie, Comitetul ar putea să prezinte măsurile sale planificate concrete, în continuarea acestui aviz. Trebuie luate în considerare şi forme de cooperare cu mass-media care urmăresc scopuri pe termen lung şi care nu se limitează la raportarea unor incidente actuale.
6. Observaţii finale6.1 Comitetul şi-a început lucrările în „Anul egalităţii de şanse”, dar le-a transferat apoi - de comun acord cu Comisia - în contextul „Anului dialogului intercultural”.
Cultura în sensul în care o înţelege Comitetul, ca un proces care include toate domeniile vieţii, ca recunoaştere a unor valori comune, ca „mod de viaţă” comun este un factor esenţial al înţelegerii în cadrul eforturilor de îmbunătăţire a integrării în toate domeniile, deoarece asociază raţionalitatea şi emotivitatea, oferind astfel o soluţie de ansamblu la problemele care trebuie rezolvate. Această dimensiune socială a culturii contribuie la transformarea dialogului intercultural într-un instrument al păcii şi al echilibrului, atât în interior, cât şi în exterior. Cu privire la minorităţi şi în special la romi, aceasta înseamnă că dialogul intercultural este mijlocul cel mai potrivit pentru eliminarea treptată a stereotipurilor apărute în curs de secole referitoare la neîncredere, rezerve, lipsă de înţelegere şi pentru a găsi într-o atmosferă de respect reciproc o formă de integrare acceptabilă pentru ambele părţi, înscrisă într-un cadru legislativ solid.
6.2 Comitetul îşi exprimă speranţa că, încă din Anul dialogului intercultural, vor fi realizaţi primii paşi concreţi pentru transpunerea propunerilor sale, care ar putea fi în parte apoi aplicate în cursul anului 2009, Anul European al relaţiei dintre creativitate şi inovare, precum şi în 2010, Anul european al combaterii excluderii sociale şi sărăciei.
[1] Recomandarea 1201 (1993) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei privind Convenţia europeană pentru drepturile omului referitoare la minorităţile naţionale; sintagma „minoritate naţională” desemnează un grup de persoane dintr-un stat care: locuiesc pe teritoriul acestui stat şi sunt cetăţenii acestui stat; au legături vechi, solide şi durabile cu acest stat; prezintă caracteristici etnice, culturale, religioase sau lingvistice specifice; sunt suficient de reprezentativi, dar mai puţin numeroşi decât restul populaţiei acestui stat sau a unei regiuni a acestui stat; sunt animaţi de voinţa de a păstra tot ceea ce formează identitatea lor comună, în special cultura, tradiţiile, religia sau limba.
http://assembly.coe.int/Main.asp?link=/Documents/AdoptedText/ta93/EREC1201.htm.
[2] Avizul CESE din 13.9.2006 privind imigraţia, integrarea şi rolul organizaţiilor societăţii civile, raportor: dl Pariza Castaños (JO C 318 din 23.12.2006), Avizul CESE din 10.12.2003 privind imigrarea, integrarea şi ocuparea forţei de muncă, raportor: dl Pariza Castaños (JOC 80 din 30.9.2003), Avizul CESE din 5.6.2000 privind măsurile de combatere a discriminării, raportor: dl Sharma (JO C 204 din 18.7.2000), Avizul CESE din 10.12.2003 privind Observatorului European al Fenomenelor Rasiste şi Xenofobe, raportor: dl Sharma (OJ C 80 din 30.4.2004).
[3] Iată referinţele câtorva documente cu privire la aceste probleme. Paginile internet propun numeroase alte legături şi referinţe, precum şi exemple de bune practici şi eventual mai multe versiuni lingvistice.
„The Situation of Roma in an Enlarged Europe” (Situaţia romilor într-o Europă lărgită), raport al Comisiei Europene, 2004 (
http://ec.europa.eu/employment_social/fundamental_rights/roma/).
„Avoiding the Dependency Trap” (Cum se evită capcana dependenţei) UNDP, 2003 (
http://roma.undp.sk/).
„Raport final privind situaţia actuală în ceea ce priveşte respectarea drepturilor omului în cazul romilor, Sinti şi nomazilor, Consiliul Europei”, 2006, Alvaro Gil Robles, Înaltul comisar pentru drepturile omului (
http://www.coe.int/t/dg3/romatravellers/documentation/default_en.asp).
„Action Plan on Improving the Situation of Roma and Sinti Within the OSCE Area” (Planul de acţiune privind îmbunătăţirea situaţiei romilor şi a Sinti în spaţiul OSCE) (
www.osce.org/odihr/).
„Analysis of the Anti-Segregation Policies in the Countries Participating in the Decade of Roma Inclusion” (Analiza politicilor de combatere a segregării în ţările participante la „Deceniul integrării romilor”) (
www.romadecade.org).
[4] 40% dintre copiii romi nu merg la şcoală (în comparaţie cu 0,5% dintre copiii populaţiei majoritate). Mai mult, 38% dintre copiii romi întrerup şcoala (în comparaţie cu 4% în cazul majorităţii). Fetele sunt mai puternic afectate: doar o treime din fete termină şcoala primară (în comparaţie cu 19 fete din 20 în cazul majorităţii).
Doar 8% dintre copiii romi termină o şcoală profesională sau liceul (în comparaţie cu 64% în rândul populaţiei majoritare) şi mai puţin de 0,5% dintre romi încep un studiu universitar (nu există date despre câţi obţin o diplomă universitară). Sursa: PNUD
[5] Grupul de experţi de rang înalt privind integrarea socială a minorităţilor etnice şi participarea deplină a acestora la piaţa forţei de muncă şi-a prezentat în decembrie 2008 Raportul Minorităţile etnice pe piaţa forţei de muncă. Acesta enumeră cele mai importante obstacole în calea accesului la piaţa forţei de muncă
(
http://ec.europa.eu/employment_social/employment_strategy/pdf/emco_workgroupprod06_en.pdf).
[6] De exemplu:
http://www.soros.org/initiatives/roma,
http://www.romeurope.org/?page_id=14,
http://www.romnews.com/community/index.php,
http://www.enar-eu.org/,
http://www.unionromani.org/union_in.htm,
http://www.romanicriss.org/,
http://www.erionet.org/,
http://www.grtleeds.co.uk/index.html,
http://www.etudestsiganes.asso.fr/,
http://www.fnasat.asso.fr/,
http://romove.radio.cz/en/,
http://www.spolu.nl/index.html.
[7] Muhammad Yunus, Premiul Nobel în 2006. Modelul bengali Grameen Bank ar putea fi aplicat în cazul comunităţii rome.
[8] „În ciuda a numeroase programe şi iniţiative care îi vizează pe romi, transformările nu se produc decât încet, iar rezultatele s-au dovedit mai proaste decât se aştepta datorită în special unor probleme structurale. Trebuie subliniat că deşi abordarea integratoare a aspectelor egalităţii ar trebui să constituie un obiectiv strategic al UE şi al statelor membre, este nevoie de măsuri specifice şi precise pentru integrarea romilor.” (a se vedea nota de subsol 6).
[9] „Roma and Travellers in Public Education”, EUMC/FRA, 2006, (
http://fra.europa.eu/fra/material/pub/ROMA/roma_report.pdf).
[10] Rezoluţie adoptată de Parlamentul European la 31.1.2008 privind o strategie comună pentru romi, punctul 6: „cere în mod insistent Comisiei să elaboreze o strategie-cadru europeană pentru integrarea romilor cu scopul de a asigura la nivel comunitar o politică UE coerentă, precum și un plan cuprinzător de acţiune comunitară pentru sprijinirea financiară a acestei strategii.” (
http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P6-TA-2008-0005+0+DOC+XML+V0//EN).
[11] Concluziile Preşedinţiei, punctul 50. În acest context, Consiliul European, care este conştient de situaţia specifică a romilor în întreaga Uniune, invită statele membre şi Uniunea să utilizeze toate mijloacele pentru a asigura o mai bună integrare a romilor. În acest scop, solicită Comisiei să examineze măsurile şi instrumentele existente şi să prezinte un raport Consiliului înainte de sfârşitul lunii iunie 2008 cu privire la progresele obţinute
(
http://www.consilium.europa.eu/cms3_fo/showPage.asp?id=432&lang=fr&mode=g).
[12] http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/portal.asp?sessionId=7828574&skin=hudoc-en&action=request.
[13] Conceptul „Deceniului european pentru integrarea romilor 2005-2015” a fost adoptat în iunie 2003 la Conferinţa „Romii într-o Europă în extindere. Provocări pentru viitor”, cu implicarea activă a Comisiei. Ţările participante (Republica Cehă, Republica Slovacă, Ungaria, Croaţia, România, Bulgaria, Serbia, Macedonia, Muntenegru) au adoptat planuri de acţiune împreună cu propuneri de realizare a obiectivelor prioritare - educaţie, ocuparea forţei de muncă, sănătate şi locuinţe. La această conferinţă s-a înfiinţat şi un fond pentru educaţia romilor. La această conferinţă s-a înfiinţat şi un fond pentru educaţia romilor. (
http://www.romadecade.org/,
http://romaeducationfund.hu/).
[14] „Amnesty International (AI), European Roma Rights Center (ERRC), European Roma Information Office (ERIO), European Network against Racism (ENAR), Open Society Institute (OSI), Spolu International Foundation (SPOLU), Minority Rights Group International (MRGI), European Roma Grassroots Organisation (ERGO)”
(
http://www.romadecade.org/portal/downloads/News/Towards%20an%20EU%20Roma%20Policy%20ERPC%20-%20Final.pdf).
[15] „European Forum of Roma and Travellers” (
http://www.ertf.org/en/index.html).
[16] Consiliul European de la Lisabona a hotărât utilizarea MDC în cadrul procesului de la Lisabona pentru domeniile ocupării forţei de muncă, protecţiei sociale, învăţământului şi formării, al politicii antreprenoriale, al politicii de inovare şi cercetare, precum şi pentru reforma economică: Consiliul European de la Göteborg extinde domeniul de aplicare al acesteia la imigraţie şi azil. Între timp, MDC se aplică şi în domeniul tineretului. Comisia Europeană a propus în Comunicarea sa privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în proces de globalizare [COM(2007) 242] introducerea MDC pentru domeniul cultural. În această comunicare, Comisia a stabilit în mod explicit că Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor ar trebui să fie implicate în proces.
[17] A se vedea Comisia consultativă pentru mutaţii industriale (CCMI), sub-comitetul „Strategia de la Lisabona”), Grupul de contact cu societatea civilă europeană.